ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3598/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1.Curtea de Apel

Constanța, secția penală, prin sentința penală nr. 67/P din 19 mai 2009, a

respins ca nefondată plângerea în baza art. 278

1

C. proc. pen. formulată

de petentul I.D., menținând rezoluția procurorului din 9 martie 2009 dată în dosar

nr. 690/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, confirmată

în procedura administrativă prevăzută de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluția

nr. 111/II/2/2009 din 23 aprilie 2009 a procurorului general al organului

judiciar sus-menționat – prin care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale

în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta

nu există”) față de intimatul R.A. avocat sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 290 și art. 291 C. pen.

Hotărând astfel,

Curtea a reținut că petentul I.D. reiterând motivele arătate în plângerea

penală a solicitat desființarea rezoluției de netrimitere în judecată nr. 690/P/2008

din 9 martie 2009 în condițiile art. 278

1

alin. (1) și (8) lit. b) C.

proc. pen.

Din verificările

efectuate Curtea a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru

inexistența faptelor sesizate este legală și temeinică, având în vedere

următoarele considerente:

- la

data de 19 noiembrie numitul I.D. în calitate de persoană vătămată a formulat

plângere penală solicitând efectuarea de cercetări împotriva avocatului A.R.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 C.

pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 209 C. pen.,

uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., ce s-a pretins a fi fost comise prin

aceea că la termenul de judecată din data de 22 septembrie 2008 în dosarul nr. 6791/212/2008

aflat pe rolul Tribunalului Constanța, având ca obiect deschiderea procedurii

de insolvență a SC M.S. & T. SRL, acesta a depus o cerere de renunțare la

judecată ca fiind semnată de H.K.G. – administratorul societății (în realitate

– a susținut persoana vătămată în plângere - cererea amintită este un fals,

întrucât a fost semnată de administratorul societății ci probabil chiar de

avocat sau altă persoană și în acest mod a indus în eroare instanța pe care a

determinat-o să pronunțe o hotărâre de insolvență a societății M.S. & T. SRL,

cu consecința vătămării persoanei vătămate în interesele sale patrimoniale

deoarece deține 98% din părțile sociale, ale societății sus-menționate); în

dovedirea învinuirilor făcute, alăturat plângerii penale, petentul a depus și

un raport de expertiză criminalistică efectuată extrajudiciar, din care rezulta

că semnătura din cererea depusă la instanță nu aparține administratorului

societății;

- din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că începând cu anul 2006 R.A. a

fost solicitat de către V.A. și J.K.G. – reprezentanți ai SC M.S. & T. SRL,

să le acorde asistență juridică. Totodată, același avocat a acordat asistență

și societății P.C.D., în care în calitate de asociat se afla și numitul I.D. La

un moment dat, între cele două societăți, relațiile s-au deteriorat în cele din

urmă recurgându-se la clarificarea divergențelor de către instanța de judecată.

La data de 22

septembrie 2008, administratorul J.K.G. i-a trimis avocatului R.A. o declarație

din care rezulta că se renunță la judecata contestației de deschidere a

procedurii insolvenței din dosarul 6791/212/2008. În aceste împrejurări

avocatul R.A. a depus cererea de renunțare la judecată, așa cum fusese stabilit

de către cel care îl angajase, cererea a fost semnată chiar de către avocat și

s-a aplicat ștampila societății pe care acesta o deținea încă de la data la

care a acceptat să acorde asistență juridică.

Deținerea

acestei ștampile era de notorietate și a fost folosită de către avocat în toate

împrejurările în care acesta a încheiat acte în numele și pentru cele două

societăți.

Este de

menționat și faptul că, încă din iulie 2007, J.K.G. prin intermediul lui V.A. l-a

împuternicit pe avocatul R.A. printr-o procuror specială să-l reprezinte în

fața oricărei instanțe judecătorești, această împuternicire fiind și o măsură

de prevedere, în scopul preîntâmpinării înstrăinării bunurilor din societate de

către petent. Cu toate acestea I.D. a vândut o parte dintr-un imobil al

societății M.S. & T. SRL, ceea ce l-a determinat pe avocat să facă o

notificare notarială în numele lui J.K.G.

Calitatea de

reprezentant al SC M.S. & T. SRL precum și cea de împuternicit al lui J.K.G.

în ceea ce-l privește pe avocatul R.A. a fost consemnată și prin sentința

civilă 167/2007 a Tribunalului Constanța.

În baza

constatărilor în fapt amintite procurorul a considerat pe deplin stabilit în

cauză, cu consecința rezolvării plângerii prin neînceperea urmăririi penale

potrivit art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. soluție

menținută la controlul administrativ ierarhic - că avocatul R.A. a făcut

demersul la Tribunalul Constanța în dosarul 6791/212/2008, în numele și pentru

administratorul societății M.S. & T. SRL – fiind împuternicit de către

acesta – așa încât în cauză, nu există infracțiunile reclamate. De altfel, cu

ocazia audierii de către procuror, R.A. a depus originalul cererii prin care J.K.G.

solicita instanței deschiderea procedurii insolvenței iar judecata să se facă

în lipsă; această cerere este semnată chiar de către administratorul J.K.G.,

care a solicitat și judecata în lipsă, iar din conținutul său fiind datată 20

septembrie 2008, anterior termenului de judecată rezultă voința

administratorului J.K.G. de a se renunța la judecarea contestației la cererea

de deschidere a procedurii insolvenței.

termen declarat de petentul I.D. împotriva sentinței penale nr. 67 din 19 mai

2009 reiterând solicitarea adresată primei instanțe privind desființarea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 690/P/2008 din 9 martie 2009 în

condițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. este nefondat

urmând a fi respins ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date ori alte indicii privind

săvârșirea unor fapte penale de către avocatul R.A. avându-se în vedere că (i) prin

sentința civilă nr. 167 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului Constanța, secția

comercială, s-a recunoscut calitatea avocatului R.A. de a reprezenta interesele

mandatarului V.A. și ale mandatarului J.K.G., (ii) cererea de renunțare la

judecată în dosarul nr. 6791/118/2008 al Tribunalului Constanța a reprezentat

voința numitului J.K.G., reprezentat de avocatul R.A.

În consecință

sentința penală nr. 67 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală, prin care a fost menținută rezoluția atacată nr. 690/P/2008 din 9 martie

2009 este legală și temeinică iar solicitarea petiționarului privind

desființarea actului procurorului sus-menționat cu privire la începerea

urmăririi penale în condițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. este nejustificată.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. petentul-recurent

I.D.

va

fi obligat

să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul I.D. împotriva sentinței penale nr. 67/P din 19 mai 2009 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar să plătească

statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.