ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 737/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 737/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei penale de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 155/P din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC A. SRL Constanța, cu sediul în Constanța, județul Constanța, împotriva Rezoluțiilor nr. 94/P/2009 și nr. 303/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în contradictoriu cu intimatul S.C.A.
A menținut rezoluțiile atacate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Petenta SC A. SRL Constanța a formulat plângere împotriva executorului judecătoresc S.C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de gestiune frauduloasă și abuz de încredere, întrucât acesta a procedat la executarea silită a Sentinței civile nr. 391/2007 a Judecătoriei Constanța, în termenul în care petenta putea contesta executarea, eliberând creditorului sumele consemnate la dispoziția acestuia și producând astfel o pagubă petentei.
Prin Rezoluția nr. 94/P/2008 din 28 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc S.C.A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 215 și art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există.
Împotriva acestei rezoluții, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care în urma analizării actelor dosarului, a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 303/II/2/2009.
Nemulțumită de modul de soluționare al plângerilor sale, petenta s-a adresat în condițiile art. 278
1
C. proc. pen., Curții de Apel Constanța, care a considerat plângerea nefondată, întrucât nu s-a putut reține în sarcina intimatului o încălcare a dispozițiilor legale privind executarea silită și cu atât mai puțin a celor ce atrag sancțiuni penale, apreciind rezoluțiile ca fiind legale și temeinice.
Împotriva Sentinței penale nr. 155/P din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, în termen legal, a declarat recurs petenta SC A. SRL Constanța, fără a învedera motivele pentru care a declarat recurs.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, consideră recursul declarat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen. cu referire la art. 200 din același cod, rezultă finalitatea actelor premergătoare constând în obținerea datelor necesare începerii urmăririi penale.
Aceste date privesc existența faptei, împrejurarea că fapta a fost săvârșită de către învinuit și că făptuitorul răspunde penal.
Prin același text, legiuitorul a avut în vedere și situația în care actele premergătoare relevă inutilitatea începerii urmăririi penale.
Convingerea formată în temeiul actelor premergătoare obligă procurorul, după caz, la o soluție de începere a urmăririi penale sau de neîncepere a acesteia.
Curtea consideră că procurorul, în mod judicios, a evaluat conținutul actelor premergătoare efectuate, constatând situația de fapt existentă în cauză prin evidențierea faptului că la 10 decembrie 2008, prin cererea formulată de SC A.M. SRL, Biroul Executorului Judecătoresc S.A., din care face parte și intimatul, a fost solicitat să execute Sentința civilă nr. 391 din 17 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 318/212/2006 al Judecătoriei Constanța.
Prin această sentință, petenta SC A. SRL Constanța a fost obligată la plata sumei de 11.555 RON (reprezentând contravaloare marfă) către SC A.M. SRL.
Fiind învestit cu acest titlu executoriu, valabil și în prezent, intimatul, în limitele atribuțiilor conferite de lege, a efectuat demersurile necesare pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlu.
Conform prevederilor art. 373
1
C. proc. civ., executorul judecătoresc este dator să stăruie, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu și pentru respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.
Potrivit prevederilor legale a transmis băncilor dispozițiile de poprire, astfel că A.B. Constanța, în calitate de terț poprit, a virat suma indisponibilizată la C.E.C. Constanța, dovada de comunicare făcându-se la data de 22 ianuarie 2009.
La data de 9 februarie 2009 s-a întocmit procesul-verbal de eliberare a sumei, iar dosarul de executare a fost declarat executat.
Contestațiile și cererile de suspendare a executării formulate de petentă au fost respinse de instanță, în acest sens depunându-se certificatul eliberat în Dosarul nr. 3363/212/2009.
În ceea ce privește fapta imputată intimatului de a fi executat sume ce reprezentau drepturi bănești ale salariaților, ea este nefondată, având în vedere că acest aspect nu poate fi cunoscut și constatat de executor, ci numai de debitor și de terțul poprit.
Față de cele reținute, procurorul, în mod legal, a dispus prin Rezoluția din 28 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc S.C.A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 215 și art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există.
Totodată, se constată că în cauză a fost parcursă procedura obligatorie prealabilă prevăzută de art. 278 C. proc. pen., în sensul că petenta a formulat plângere împotriva soluției dispuse în cauză prin Rezoluția nr. 94/P/2008 la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care prin Rezoluția nr. 303/II/2/2009 a respins plângerea ca neîntemeiată.
În consecință, în raport cu cele menționate, respingând plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen. și menținând ordonanța atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cauză neexistând probe care să confirme existența faptelor, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petentei.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta-petentă la cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 193 C. proc. pen., va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare către intimat în cuantum de 1.000 RON.
Deși intimatul a solicitat obligarea petentei la plata cheltuielilor în cuantum de 12.345 RON (6.150 RON contravaloare onorariu fond și 6.195 RON contravaloare onorariu recurs), Înalta Curte de Casație și Justiție a redus acest onorariu la suma de 1.000 RON, pentru următoarele considerente:
Judecătorul are dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
Or, în speță, apărătorul intimatului a solicitat și acordarea onorariului de avocat încasat pentru prestația de la fond, în faza de recurs, deși acest lucru trebuia solicitat cu ocazia judecării cauzei în fond, și nu direct în recurs.
În ceea ce privește onorariul solicitat în faza recursului, în raport cu volumul de muncă depus ce a presupus pregătirea apărării, determinată de elemente precum complexitatea și dificultatea cauzei, Înalta Curte apreciază că acesta este disproporționat în raport cu criteriile învederate, astfel încât l-a redus la 1.000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC A. SRL, prin administrator D.V. împotriva Sentinței penale nr. 155/P din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Obligă recurenta-petentă la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat și la 1.000 RON, cheltuieli judiciare către intimatul S.C.A.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.