ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1771/2010

Asupra perimării recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 1519 din 3 septembrie 2008, Tribunalul Dolj, sectia comercială,

a admis acțiunea reclamantului I.V.V. și a dispus obligarea pârâtei la

desființarea stației de bază și echipamentului auxiliar acesteia, situate pe

terasa casei scării și în camera uscătorie de la ultimul nivel al blocului din

Craiova, cartier Rovine, sub sancțiunea de daune cominatorii de 200 lei pe zi

de întârziere și s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii

în acordarea despăgubirilor.

Sentința instanței de fond a fost apelată de

către pârâta SC V.R. SA București, iar prin decizia nr. 2 din 6 ianuarie 2009,

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul pârâtei, a schimbat

în parte sentința atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului,

respectiv respingerii capătului de cerere având ca obiect daune cominatorii și

a obligat pârâta la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Prin cererea înregistrată la data de 10

februarie 2009, pârâta SC V.R. SA București a declarat recurs împotriva

deciziei sus menționate, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., casarea deciziei recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea

acțiunii reclamantului, ca fiind lipsită de interes legitim.

Prin încheierea de ședință din 29 septembrie 2009,

înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul dispozițiilor art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a rămas suspendată mai mult de șase

luni, astfel că din oficiu, la data de 9 aprilie 2010, a fost repusă pe rol, în

vederea constatării perimării recursului.

Asupra perimării recursului, Înalta Curte a

reținut: potrivit art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ., perimarea operează

asupra unei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau revocare, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții, timp de șase luni, în materie comercială.

Așa fiind, pentru a opera această sancțiune

procedurală, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor art. 248 C. proc. civ.

și în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost investită cu soluționarea

recursului, iar după suspendarea judecății pricinii, aceasta a rămas în

nelucrare timp de șase luni. Totodată, se constată că înainte de împlinirea

acestui termen, nu s-a cerut de către părțile în proces, reluarea judecării și

nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de

perimare.

În speță, la termenul din 29 septembrie 2009,

Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

constatând că niciuna din părți nu s-a prezentat în instanță și nici nu a cerut

judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea soluționării cauzei, care a

rămas în nelucrare, până la data de 9 aprilie 2010, când s-a stabilit termen de

judecată, potrivit art. 252 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, față de cele ce

preced, înalta Curte a constatat perimarea recursului pârâtei, potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (3) raportat la art. 252 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimarea recursului declarat de

pârâta SC V.R. SA București împotriva deciziei nr. 2 din 6 ianuarie 2009, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, sectia comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai

2010.