ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3620/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3620/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra perimării
cererii de revizuire de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 1344 din 1 aprilie
1999 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a
fost
admis recursul
declarat de reclamanta SC R.I. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 744 din 14
iulie 1998 a Curții de Apel Craiova, pe care a casat-o.
A
respins apelul declarat de pârâta R.A.A.D.P.F.L. Craiova împotriva sentinței
nr. 311 din 10 aprilie 1998 a Tribunalul Dolj.
A fost
obligată intimata să plătească recurentei suma de 28.000 lei cheltuieli de
judecată în recurs.
Pentru a
decide astfel, instanța de recurs a constatat că, SC R.I. SRL Craiova are un
drept locativ asupra spațiului comercial în litigiu, stabilit prin hotărâre
judecătorească irevocabilă, care nu este limitat în timp și nici condiționat de
emiterea unei repartiții sau de organizarea unei licitații, astfel că, în mod
just instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă cu toate
consecințele decurgând din aceasta.
Împotriva acestei
decizii, revizuentul T.A. a formulat cerere de revizuire solicitând admiterea acesteia
și menținerea deciziei nr. 744 din 14 iulie 1998 a Curții de Apel Craiova.
Prin
încheierea de ședință din 19 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială, a suspendat judecata cererii de revizuire, în
temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin referatul din 5
august 2010, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării
perimării cererii de revizuire.
Cauza a
rămas suspendată mai mult de șase luni, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a
invocat excepția perimării judecării recursului, reținând următoarele:
Art. 248
alin. (1) C. proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în judecată,
contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau
revocare rămasă în nelucrare din vina părții timp de șase luni. Prin urmare
pentru a opera perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerințelor
art. 248 C. proc. civ. și în acest sens se constată că Înalta Curte a fost
investită cu o cerere care a declanșat calea extraordinară de atac a
revizuirii, că după suspendarea judecății pricina a rămas în nelucrare timp de
șase luni și că înainte de împlinirea acestui termen nu s-a cerut de părțile în
proces reluarea judecării cererii de revizuire. Se mai constată că nu au fost
invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
În acest
context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. „perimarea se constată din
oficiu” … pe cale de excepție întrucât normele care reglementează această
sancțiune procedurală sunt de ordine publică, partea neformulând nici o apărare
cu privire la această excepție, deși a fost legal citată.
În consecință, față de cele ce preced
urmează să se constate perimată cererea de revizuire, cu consecința prevăzută
de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele
de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune
procedurală și în consecință imposibilității analizării pe fond a cererii de
revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de revizuire
formulată de revizuentul T.A. împotriva deciziei nr. 1344 din 1 aprilie 1999
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
2 noiembrie 2010.