ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1631/2010

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. nr. 806/C

din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis cererea de

chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții S.A., S.G., S.G.W. și

S.P. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Oradea, H.E. și SC I.R.H. SRL Arad

și SC O. SA Oradea; s-a dispus anularea dispoziției nr. 1607 din 10 octombrie 2003

emisă de Primarul Municipiului Oradea; s-a constatat că reclamanții și pârâtul H.E.

au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură a apartamentelor

cu nr. 5, 21, 22, 23, 25, 26, 20, 24, identificate prin raportul de expertiză

întocmit de expert B.M. care face parte din prezenta hotărâre; s-a constatat că

reclamanții și pârâtul H.E. au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii prin echivalent pentru apartamentele: 1, 2, 3, 4, 9, 12, 13, 14,

15, 16, 17, 18, pentru diferența dintre despăgubirile acordate și valoarea

recalculată a acestora precum și despăgubiri integrale pentru apartamentele 6,

12 și 14; a constatat că drepturile ce se cuvin părților corespund următoarelor

cote: reclamantul rd. 1 cota de 1/8; reclamantul rd. 2 cota de 1/8; reclamantul

rd. 3 cota de ¼, reclamantul rd. 4 cota de ¼ și pârâtul H.E. cota

de ¼; s-a dispus ca pârâtul Primarul Municipiului Oradea să emită o nouă

dispoziție; pârâtul H.E. a fost obligat să plătească reclamanților suma de

480.331.000 lei reprezentând cota de ¾ ce se cuvine acestora, din

despăgubirile actualizate până la 15 septembrie 2007; s-a constatat nulitatea

absolută a contractelor de donație încheiate între pârâții H.E. și SC I.R.H. SRL

Arad autentificate sub nr. 6511 din 27 noiembrie 2003 de BNP P.F. și nr. 283

din 17 februarie 2006 de BNP R.M.; s-a dispus radierea înscrisurilor din C.F.

21588 Oradea sub C 5 și 6; s-a dispus restituirea în natură în favoarea

reclamanților și a pârâtului H.E. a apartamentului 20 situat în imobilul

deținut de SC O. SA Oradea identificat cu nr. topo 3577/10/XXIV cu suprafața de

86 mp, și cota de teren de 39/1410 părți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, a avut în vedere, considerentele deciziei civile nr. 503/2005 din 18

septembrie 2005 a Curții de Apel Oradea din care rezultă că reclamanții au

făcut dovada raporturilor de rudenie față de proprietarul tabular S.Z.H. (S.W.

și S.A. fiind descendenții lui D.D, născut din căsătoria proprietarului tabular

cu prima soție S.) iar S.W. și S.P. în calitate de nepoți de fiică, fiind

descendenți născuți în urma celei de a doua căsătorii cu L.G.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâții Primarul Municipiului Oradea, H.E.E. și SC O.R. H.E.E.

SRL:

Reclamanții S.A., S.G., S.G.W. și S.P.

au formulat cereri de aderare la apel.

Primarul Municipiului Oradea a

criticat hotărârea primei instanțe întrucât nu rezultă cu certitudine care sunt

apartamentele pentru care urmează să acorde diferența dintre despăgubirile

acordate și valoarea recalculată a acestora și apartamentele care vor fi

evaluate integral, apartamentele 12 și 14 fiind menționate de două ori, iar

apartamentul nr. 11 nu apare deloc.

În privința apartamentului 20, s-a

arătat că are calitatea de deținător Primăria și nu pârâta SC O. SA Oradea,

care deține apartamentul nr. 24.

Pârâtul H.E.E. și SC O.R. H.E.E. SRL

au criticat sentința întrucât în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților,

deoarece nu erau îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului iar pe de

altă parte, conform legislației în vigoare au dreptul de a deține proprietăți

imobiliare numai persoanele ce au cetățenia română, reclamanții neavând această

calitate.

Au mai susținut că a fost depășit

termenul limită, 14 februarie 2002, până la care reclamanții puteau depune

documente justificative și că decizia nr. 503/2005 a Curții de Apel Oradea prin

care s-a stabilit calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la

restituire nu prezintă relevanță.

Soluția primei instanțe a fost

criticată și sub aspectul dispoziției prin care s-au anulat contractele de

donație, sens în care a susținut că la data încheierii acestor contracte,

procesul nu era înscris în cartea funciară, iar, pe de altă parte, în prima

fază contestația reclamanților a fost respinsă.

Că, buna-credință se prezumă, în

cauză nefiind dovedită reaua-credință, astfel încât se impune păstrarea

contractelor încheiate.

Referitor la apartamentul cu nr. 20,

apelantul a arătat că nu este deținut de SC O. SA și că a fost obligat să

plătească reclamanților despăgubiri pentru apartamentele 1, 2, 3, 4, 12, 13,

14, 15, 16, 17, 18, însă nu a primit despăgubiri pentru toate aceste

apartamente.

Prin cererea de aderare la apel,

reclamanții S.A., S.G., S.G.W. și S.P. au solicitat, stabilirea exactă a

apartamentelor pentru care urmează a se acorda despăgubiri și să fie obligată

pârâta SC O. SA să restituie în natură apartamentul nr. 24 și nu apartamentul

nr. 20.

Prin decizia civilă nr. 69/2009 – A

din 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a

fost respins ca nefondat apelul declarat de H.E.E. și SC O.R. H.E.E. SRL; a

fost admis apelul Primarului Municipiului Oradea și cererea reclamanților de aderare

la apel, împotriva sentinței civile nr. 806/C din 21 decembrie 2007 pe care a schimbat-o

în parte în sensul că: a constatat că reclamanții și pârâtul H.E. au calitatea

de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent constând în

diferența dintre despăgubirile acordate și valoarea recalculată pentru ap. 11

și despăgubiri integrale pentru ap. 3 și 6; a înlăturat dispoziția instanței de

fond privind constatarea faptului că reclamanții și pârâtul H.E. au calitatea

de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent constând în

diferența între despăgubirile acordate și valoare recalculată pentru

apartamentul nr. 3 și despăgubiri integrale pentru apartamentele 12 și 14; a

obligat pârâtul Primarul Municipiului Oradea, să le restituie reclamanților și

pârâtului H.E. apartamentul nr. 20, iar pe pârâta SC O. SA Oradea la

restituirea ap. 24; a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a

obligat pârâtul H.E. să plătească reclamanților-apelanți suma de 6024 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel, a reținut, în esență, următoarele:

Imobilul în cauză, situat în Oradea,

înscris în coala colectivă nr. 21588 Oradea cu nr. top 3577/1 a format obiect

al Legii nr. 10/2001, formulând notificări reclamanții și pârâtul H.E.E.

Prin dispoziția nr. 1607 din 10

octombrie 2003 emisă de Primarul municipiului Oradea, i s-a restituit în natură

pârâtului H.E.E. apartamentele 5, 21, 22, 23, 25 și 26, fiind respinsă

notificarea reclamanților cu motivarea că aceștia nu și-au dovedit calitatea de

moștenitori ai fostului proprietar tabular.

În ceea ce privește calitatea de

moștenitori a reclamanților după proprietarul tabular S.Z.H., judicios prima a

reținut că această problemă a fost tranșată prin decizia Curții de Apel Oradea

nr. 503/2005, situație față de care aceste aspecte nu mai pot forma obiect de

discuție.

Cât privește critica apelanților H.E.E.

și a SC O.R. H.E.E. SRL, cum că reclamanții nu sunt îndreptățiți la

retrocedarea imobilului în cauză, întrucât nu au depus până la data de 14

februarie 2003 actele justificative în susținerea notificării, instanța de

apel, a apreciat, că termenul instituit de art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu

este unul de decădere, astfel încât nerespectarea sa să atragă pierderea

dreptului persoanei îndreptățite de a-și mai dovedi susținerile.

A mai reținut curtea de apel, că

prin completarea la raportul de expertiză tehnică în construcții a fost

clarificată situația apartamentelor care au fost înstrăinate și pentru care au

fost încasate despăgubiri de către pârâtul H.E. cât și celor înstrăinate pentru

care nu s-au primit despăgubiri.

A fost clarificată și situația

apartamentelor nr. 12, 14, 11, 3 și 20 și a apreciat ca fiind corectă

dispoziția de anulare a contractelor de donație autentificate sub nr. 6511 din 27

noiembrie 2003 emis de BNP P.F. și cel cu nr. 283 din 27 februarie 2006 de BNP R.M.

Împotriva acestei din urmă decizii

au declarat recurs pârâții H.E.E. și SC O.R. H.E.E. SRL Arad, criticând-o ca

nelegală întrucât au fost lipsiți de un grad de jurisdicție, participând numai

la judecarea cauzei în apel, iar pe de altă parte atât instanța de fond cât și

cea de apel, în mod eronat a admis acțiunea reclamanților, cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii, întrucât aceștia, în principiu nu aveau dreptul la

restituirea imobilului în litigiu din cel puțin două motive.

În primul rând, conform legislației

în vigoare au dreptul de a deține proprietăți imobiliare numai persoanele care

au cetățenia română, iar în al doilea rând nu au respectat termenul de depunere

a cererii de retrocedare și a actelor justificative.

În ceea ce privește anularea

contractelor de donație, cu nr. 6511/2003 și nr. 283/2006, recurenții au

susținut că instanța s-a pronunțat în mod eronat, întrucât procesul nu era

înscris în cartea funciară, astfel încât buna-credință se prezumă.

Au mai susținut și faptul că

instanța nu a reținut exact situația de fapt și probele administrate, astfel

încât în mod greșit au fost obligați a plăti reclamanților despăgubiri pentru

apartamentele 1, 2, 3, 4, 12, 13, 14, 15, 16, 17 și 18, întrucât nu au primit

despăgubiri pentru toate aceste apartamente.

Verificând hotărârea recurată sub

aspectul criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de H.E.E.

și SC O.R. H.E.E. SRL Arad este nefondat pentru considerentele ce succed:

Instanțele judecătorești anterioare

printr-o corectă și integrală apreciere a actelor și lucrărilor din dosar au

stabilit adevărate raporturi juridice dintre părți, soluționând cauza sub acest

aspect prin decizia nr. 503/2005-A din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel

Oradea, prin care s-a constatat faptul că H.E., nepot al proprietarului

tabular, nepot de văr și nepot al reclamanților, i s-au admis cererile privind

acordarea măsurilor reparatorii astfel încât s-a dispus introducerea în cauză a

acestuia.

Ca atare, critica recurentului că ar

fi fost lipsit de un grad de jurisdicție este neîntemeiată.

În ceea ce privește critica

referitoare la faptul că reclamanții-intimați nu pot beneficia de măsurile

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 întrucât nu au cetățenia română,

este de asemenea nefondată, legea specială neprevăzând o asemenea excepție,

atâta vreme, cât a fost stabilită calitatea de persoane îndreptățite în

înțelesul Legii nr. 10/2001.

Nefondată este și critica

referitoare la faptul că reclamanții nu au depus actele justificative până la

data de 14 februarie 2002, întrucât termenul instituit de art. 22 din Legea nr.

10/2001, nu este un termen de decădere.

Referitor la greșita anulare a

contractelor de donație nr. 6511/2003 și nr. 283/2006, și această critică

urmează a fi înlăturată întrucât contractele au fost încheiate după ce

procesele au fost notate în cartea funciară, astfel încât scopul a fost acela

de fraudare a intereselor reclamanților.

Prin completarea la raportul de

expertiză tehnică dispusă de instanța de apel, s-a clarificat situația

apartamentelor ce au fost înstrăinate și pentru care au fost încasate

despăgubiri de către recurentul-pârât, cât și a acelor apartamente pentru care

nu s-au primit despăgubiri, astfel încât și ultima critică este nefondată.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de H.E.E. și SC O.R. H.E.E. SRL Arad

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâții H.E.E.

și SC I.R.H.E.E. împotriva deciziei nr. 69 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.