ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1631/2010

Asupra recursurilor civile de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. nr. 806/C din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții S.A., S.G., S.G.W. și S.P. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Oradea, H.E. și SC I.R.H. SRL Arad și SC O. SA Oradea; s-a dispus anularea dispoziției nr. 1607 din 10 octombrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Oradea; s-a constatat că reclamanții și pârâtul H.E. au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură a apartamentelor cu nr. 5, 21, 22, 23, 25, 26, 20, 24, identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert B.M.

care face parte din prezenta hotărâre; s-a constatat că reclamanții și pârâtul H.E. au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele: 1, 2, 3, 4, 9, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, pentru diferența dintre despăgubirile acordate și valoarea recalculată a acestora precum și despăgubiri integrale pentru apartamentele 6, 12 și 14; a constatat că drepturile ce se cuvin părților corespund următoarelor cote: reclamantul rd. 1 cota de 1/8; reclamantul rd. 2 cota de 1/8; reclamantul rd. 3 cota de ¼, reclamantul rd. 4 cota de ¼ și pârâtul H.E. cota de ¼; s-a dispus ca pârâtul Primarul Municipiului Oradea să emită o nouă dispoziție; pârâtul H.E. a fost obligat să plătească reclamanților suma de 480.331.000 lei reprezentând cota de ¾ ce se cuvine acestora, din despăgubirile actualizate până la 15 septembrie 2007; s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de donație încheiate între pârâții H.E.

și SC I.R.H. SRL Arad autentificate sub nr. 6511 din 27 noiembrie 2003 de BNP P.F. și nr. 283 din 17 februarie 2006 de BNP R.M.; s-a dispus radierea înscrisurilor din C.F. 21588 Oradea sub C 5 și 6; s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților și a pârâtului H.E. a apartamentului 20 situat în imobilul deținut de SC O. SA Oradea identificat cu nr. topo 3577/10/XXIV cu suprafața de 86 mp, și cota de teren de 39/1410 părți. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a avut în vedere, considerentele deciziei civile nr. 503/2005 din 18 septembrie 2005 a Curții de Apel Oradea din care rezultă că reclamanții au făcut dovada raporturilor de rudenie față de proprietarul tabular S.Z.H. (S.W.

și S.A. fiind descendenții lui D.D, născut din căsătoria proprietarului tabular cu prima soție S.) iar S.W. și S.P. în calitate de nepoți de fiică, fiind descendenți născuți în urma celei de a doua căsătorii cu L.G. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primarul Municipiului Oradea, H.E.E. și SC O.R. H.E.E. SRL: Reclamanții S.A., S.G., S.G.W. și S.P. au formulat cereri de aderare la apel. Primarul Municipiului Oradea a criticat hotărârea primei instanțe întrucât nu rezultă cu certitudine care sunt apartamentele pentru care urmează să acorde diferența dintre despăgubirile acordate și valoarea recalculată a acestora și apartamentele care vor fi evaluate integral, apartamentele 12 și 14 fiind menționate de două ori, iar apartamentul nr. 11 nu apare deloc.

În privința apartamentului 20, s-a arătat că are calitatea de deținător Primăria și nu pârâta SC O. SA Oradea, care deține apartamentul nr. 24. Pârâtul H.E.E. și SC O.R. H.E.E. SRL au criticat sentința întrucât în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților, deoarece nu erau îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului iar pe de altă parte, conform legislației în vigoare au dreptul de a deține proprietăți imobiliare numai persoanele ce au cetățenia română, reclamanții neavând această calitate. Au mai susținut că a fost depășit termenul limită, 14 februarie 2002, până la care reclamanții puteau depune documente justificative și că decizia nr. 503/2005 a Curții de Apel Oradea prin care s-a stabilit calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituire nu prezintă relevanță.

Soluția primei instanțe a fost criticată și sub aspectul dispoziției prin care s-au anulat contractele de donație, sens în care a susținut că la data încheierii acestor contracte, procesul nu era înscris în cartea funciară, iar, pe de altă parte, în prima fază contestația reclamanților a fost respinsă. Că, buna-credință se prezumă, în cauză nefiind dovedită reaua-credință, astfel încât se impune păstrarea contractelor încheiate. Referitor la apartamentul cu nr. 20, apelantul a arătat că nu este deținut de SC O. SA și că a fost obligat să plătească reclamanților despăgubiri pentru apartamentele 1, 2, 3, 4, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, însă nu a primit despăgubiri pentru toate aceste apartamente.

Prin cererea de aderare la apel, reclamanții S.A., S.G., S.G.W. și S.P. au solicitat, stabilirea exactă a apartamentelor pentru care urmează a se acorda despăgubiri și să fie obligată pârâta SC O. SA să restituie în natură apartamentul nr. 24 și nu apartamentul nr. 20. Prin decizia civilă nr. 69/2009 – A din 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de H.E.E. și SC O.R. H.E.E. SRL; a fost admis apelul Primarului Municipiului Oradea și cererea reclamanților de aderare la apel, împotriva sentinței civile nr. 806/C din 21 decembrie 2007 pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a constatat că reclamanții și pârâtul H.E.

au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent constând în diferența dintre despăgubirile acordate și valoarea recalculată pentru ap. 11 și despăgubiri integrale pentru ap. 3 și 6; a înlăturat dispoziția instanței de fond privind constatarea faptului că reclamanții și pârâtul H.E. au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent constând în diferența între despăgubirile acordate și valoare recalculată pentru apartamentul nr. 3 și despăgubiri integrale pentru apartamentele 12 și 14; a obligat pârâtul Primarul Municipiului Oradea, să le restituie reclamanților și pârâtului H.E. apartamentul nr. 20, iar pe pârâta SC O. SA Oradea la restituirea ap. 24; a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a obligat pârâtul H.E.

să plătească reclamanților-apelanți suma de 6024 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reținut, în esență, următoarele: Imobilul în cauză, situat în Oradea, înscris în coala colectivă nr. 21588 Oradea cu nr. top 3577/1 a format obiect al Legii nr. 10/2001, formulând notificări reclamanții și pârâtul H.E.E. Prin dispoziția nr. 1607 din 10 octombrie 2003 emisă de Primarul municipiului Oradea, i s-a restituit în natură pârâtului H.E.E. apartamentele 5, 21, 22, 23, 25 și 26, fiind respinsă notificarea reclamanților cu motivarea că aceștia nu și-au dovedit calitatea de moștenitori ai fostului proprietar tabular. În ceea ce privește calitatea de moștenitori a reclamanților după proprietarul tabular S.Z.H., judicios prima a reținut că această problemă a fost tranșată prin decizia Curții de Apel Oradea nr. 503/2005, situație față de care aceste aspecte nu mai pot forma obiect de discuție.

Cât privește critica apelanților H.E.E. și a SC O.R. H.E.E. SRL, cum că reclamanții nu sunt îndreptățiți la retrocedarea imobilului în cauză, întrucât nu au depus până la data de 14 februarie 2003 actele justificative în susținerea notificării, instanța de apel, a apreciat, că termenul instituit de art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu este unul de decădere, astfel încât nerespectarea sa să atragă pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a-și mai dovedi susținerile. A mai reținut curtea de apel, că prin completarea la raportul de expertiză tehnică în construcții a fost clarificată situația apartamentelor care au fost înstrăinate și pentru care au fost încasate despăgubiri de către pârâtul H.E.

cât și celor înstrăinate pentru care nu s-au primit despăgubiri. A fost clarificată și situația apartamentelor nr. 12, 14, 11, 3 și 20 și a apreciat ca fiind corectă dispoziția de anulare a contractelor de donație autentificate sub nr. 6511 din 27 noiembrie 2003 emis de BNP P.F. și cel cu nr. 283 din 27 februarie 2006 de BNP R.M. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs pârâții H.E.E. și SC O.R. H.E.E. SRL Arad, criticând-o ca nelegală întrucât au fost lipsiți de un grad de jurisdicție, participând numai la judecarea cauzei în apel, iar pe de altă parte atât instanța de fond cât și cea de apel, în mod eronat a admis acțiunea reclamanților, cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât aceștia, în principiu nu aveau dreptul la restituirea imobilului în litigiu din cel puțin două motive.

În primul rând, conform legislației în vigoare au dreptul de a deține proprietăți imobiliare numai persoanele care au cetățenia română, iar în al doilea rând nu au respectat termenul de depunere a cererii de retrocedare și a actelor justificative. În ceea ce privește anularea contractelor de donație, cu nr. 6511/2003 și nr. 283/2006, recurenții au susținut că instanța s-a pronunțat în mod eronat, întrucât procesul nu era înscris în cartea funciară, astfel încât buna-credință se prezumă. Au mai susținut și faptul că instanța nu a reținut exact situația de fapt și probele administrate, astfel încât în mod greșit au fost obligați a plăti reclamanților despăgubiri pentru apartamentele 1, 2, 3, 4, 12, 13, 14, 15, 16, 17 și 18, întrucât nu au primit despăgubiri pentru toate aceste apartamente.

Verificând hotărârea recurată sub aspectul criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de H.E.E. și SC O.R. H.E.E. SRL Arad este nefondat pentru considerentele ce succed: Instanțele judecătorești anterioare printr-o corectă și integrală apreciere a actelor și lucrărilor din dosar au stabilit adevărate raporturi juridice dintre părți, soluționând cauza sub acest aspect prin decizia nr. 503/2005-A din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, prin care s-a constatat faptul că H.E., nepot al proprietarului tabular, nepot de văr și nepot al reclamanților, i s-au admis cererile privind acordarea măsurilor reparatorii astfel încât s-a dispus introducerea în cauză a acestuia.

Ca atare, critica recurentului că ar fi fost lipsit de un grad de jurisdicție este neîntemeiată. În ceea ce privește critica referitoare la faptul că reclamanții-intimați nu pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 întrucât nu au cetățenia română, este de asemenea nefondată, legea specială neprevăzând o asemenea excepție, atâta vreme, cât a fost stabilită calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul Legii nr. 10/2001. Nefondată este și critica referitoare la faptul că reclamanții nu au depus actele justificative până la data de 14 februarie 2002, întrucât termenul instituit de art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu este un termen de decădere. Referitor la greșita anulare a contractelor de donație nr. 6511/2003 și nr. 283/2006, și această critică urmează a fi înlăturată întrucât contractele au fost încheiate după ce procesele au fost notate în cartea funciară, astfel încât scopul a fost acela de fraudare a intereselor reclamanților.

Prin completarea la raportul de expertiză tehnică dispusă de instanța de apel, s-a clarificat situația apartamentelor ce au fost înstrăinate și pentru care au fost încasate despăgubiri de către recurentul-pârât, cât și a acelor apartamente pentru care nu s-au primit despăgubiri, astfel încât și ultima critică este nefondată. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de H.E.E. și SC O.R. H.E.E. SRL Arad va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții H.E.E. și SC I.R.H.E.E. împotriva deciziei nr. 69 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.