ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 281/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC S.M.O. SRL

Oradea, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 22

iulie 2004, împotriva pârâților SC C.M. SRL Oradea și P.M. ORADEA a solicitat

instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la

deblocarea accesului auto cel puțin pe o bandă de circulație pe Bd. Decebal și

implicit posibilitatea continuării activității societății; obligarea pârâților

la plata în solidar a prejudiciilor cauzate societății, respectiv suma de

1.443.000.000 lei.

Acțiunea a fost ulterior

precizată prin menționarea împrejurării că P.M. Oradea a fost chemat în

judecată atât în nume propriu cât și ca reprezentant al Municipiului Oradea.

Tribunalul Bihor, prin

încheierea din 15 martie 2005, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și

trimiterea dosarului la Tribunalul Cluj în vederea judecării, reținând în

considerente că prin încheierea nr. 591 din 27 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă cererea de strămutare formulată de petentul

P.M. Oradea, cu păstrarea actelor îndeplinite de instanță înainte de

strămutare.

Prin încheierea civilă nr. 745/2005

din 2 iunie 2005 a Tribunalului Cluj, secția civilă, s-a admis excepția

necompetenței materiale de soluționare a cauzei și s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a acțiunii civile în favoarea Tribunalului Comercial

Cluj, motivat de faptul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 44 din

Legea nr. 304/2004 care prevede că tribunalele comerciale judecă în primă

instanță procesele și cererile în materie comercială, inclusiv în materie de

reorganizare judiciară și faliment, în afară de cele date prin lege în

competența judecătorilor.

Tribunalul Comercial Cluj,

prin încheierea comercială nr. 1577/C/2005 din 12 octombrie 2005, a admis excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta SC C.M. SRL Oradea și în consecință

a respins acțiunea reclamantei, considerându-se neîndeplinită procedura

concilierii directe instituită de dispozițiile art. 720¹ C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 42

din 2 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, s-a admis apelul reclamantei și a fost

desființată încheierea civilă nr. 1577/C/2005 a Tribunalului Cluj, cauza fiind

trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 170 din 16 ianuarie 2007, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul P.M. Oradea – prin P. împotriva deciziei nr. 42

din 2 martie 2006 a Curții de Apel Cluj.

Tribunalul Comercial Cluj,

prin sentința comercială nr. 744 din 1 aprilie 2008, a admis excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate de către pârâtul P.M. ORADEA

și pârâta SC C.M. SRL Oradea și a respins acțiunea precizată formulată de către

reclamanta SC S.M.O. SRL Oradea, întemeiat pe excepții.

Pentru hotărî astfel,

instanța de fond, în rejudecare, a reținut că potrivit art. 67 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 215/2001 coroborat cu dispozițiile art. 19 din aceeași lege și cu

prevederile art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, s-a apreciat că actele

procedurale făcute de primari în limitele puterii lor ce le-au fost conferite

sunt actele unității administrativ-teritoriale însăși, fiind întemeiată

excepția lipsei calității procesuale pasive, acțiunea precizată fiind respinsă

față de pârâtul P.M. Oradea întemeiat pe această excepție.

S-a mai reținut că, pârâta SC

C.M. SRL Oradea nu are calitatea procesuală pasivă dovedită în cauză, deoarece

chiar dacă este antreprenorul general, în baza unui contract de antrepriză care

are fundamentul pe un contract de parteneriat public privat încheiat la data de

19 iunie 2003, lucrările efectuate în zona Bulevardului Decebal au fost

complexe, iar în perioada iulie 2004 au fost executate de alți antreprenori,

fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Mai mult decât atât,

reclamanta nu a dovedit că în această perioadă (iulie 2004) ar fi fost cea care

a executat lucrări în zona Bulevardul Decebal, unde își are sediul social.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 171/2008

din 29 septembrie 2008, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința

civilă nr. 744/ C din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Comercial Cluj și a trimis

cauza spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut, următoarele:

Reclamanta a răspuns

excepțiilor invocate de pârâți, inclusiv celei referitoare la lipsa calităților

procesuale pasive, încă din perioada în care litigiul era pe rolul Tribunalului

Bihor, prin precizarea de acțiune arătând că cererea ei se bazează pe

răspunderea civilă delictuală, că înțelege să cheme în judecată pe P.M. ORADEA,

atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al P.M. ORADEA, iar

cealaltă pârâtă fiind antreprenor general, chiar dacă a încheiat pentru unele

lucrări de subantrepriză alte contracte, această societate s-a ocupat de

organizarea de șantier, pregătirea frontului de lucru, ea a fost cea care a

blocat accesul în zona unității reclamantei; aspecte ce nu au fost soluționate

de Tribunalul Bihor, ca urmare a strămutării pricinii la Tribunalul Cluj, care la rândul său a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Cluj, dat fiind natura comercială a cauzei, această instanță specializată fiind

competentă să soluționeze litigiile comerciale în conformitate cu art. 44 din

Legea nr. 304/2004, unde s-a format dosarul nr. 766/2005. Într-un prim ciclu

procesual, prin încheierea nr. 1577 din 12 octombrie 2005, s-a admis excepția

prematurității acțiunii în raport de dispozițiile art. 720¹ C. proc. civ.,

soluție schimbată în apelul reclamantei prin decizia nr. 42 din 2 martie 2006 a Curții de Apel Cluj și devenită irevocabilă prin decizia nr. 170 din 16 ianuarie 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca urmare

a recursului pârâtului P.M. Oradea – prin P.

În rejudecare, Tribunalul

Comercial Cluj a admis excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive

invocate de pârâte, precum și lipsa obiectului petitului 1 din acțiunea

principală.

De asemenea, instanța de

apel, a reținut că, rezolvarea pe cale de excepție a acțiunii reclamantei,

întemeiată în drept pe răspunderea civilă delictuală este nelegală, atâta timp

cât în privința primului pârât, prin precizarea de acțiune acesta a fost chemat

în judecată în dublă calitate, atât în nume propriu cât și în calitate de

reprezentant al unității administrativ-teritoriale însăși, prima instanță

referindu-se în motivare doar la prima calitate, ignorând parțial dispozițiile art.

67 și 68 din Legea nr. 215/2001.

Față de precizările din

acțiunea inițială, atât în privința primului pârât cât și în ceea ce privește

societatea comercială, titulara contractului de antrepriză și care oricum nu

era străină de faptul ilicit pretins a fi fost săvârșit, generator de

prejudiciu, impunerea în sarcina reclamantei de a mai prezenta și alte probe

referitoare la excepții și apoi de a admite acele excepții, s-a constatat că este

excesivă întrucât poziția părților față de acțiune era clar exprimată.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC C.M. SRL Oradea întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii

recurate în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerea sentinței, ca

fiind temeinică și legală.

Recurenta consideră că

instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile legale în materie, iar

instanța de fond în mod corect s-a pronunțat asupra excepțiilor fără a intra în

cercetarea fondului, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. Instanța

de apel reținând că în vederea soluționării excepțiilor se impunea ca

reclamanta să prezinte probe, fapt ce în opinia recurentei este contrar

principiilor ce guvernează desfășurarea procesului civil și comercial, întrucât

instanța nu poate propune probe în numele părților, sarcina acestora revenind

în exclusivitate părților, iar nesolicitarea probelor în termenele legale este

culpa exclusivă a părții; nedovedirea susținerilor părților atrăgând

respingerea pretențiilor acestora și implicit a acțiunii.

O altă critică vizează, interpretarea

în mod netemeinic a probelor administrate în cauza dedusă judecății, de către

instanța de apel pronunțând astfel o hotărâre nelegală. Susține că instanța de

apel a reținut că a avut calitatea de antreprenor și că nu era străină de

faptul ilicit pretins a fi fost săvârșit, iar în opinia recurentei acesta este

un fapt nereal și în contradicție vădită cu înscrisurile și probele

administrate în cauză. Precizează că, așa cum a arătat și prin întâmpinarea

depusă la instanța de apel, nu a avut calitatea de antreprenor general,

societatea pârâtă efectuând doar lucrările de amenajare a liniei de tramvai pe

bulevardul Decebal, din Oradea. În aceeași perioadă se executau lucrări la

sistemul de apă, canal și lucrări de reabilitare, care nu erau în sarcina

pârâtei astfel că nu-i puteau fi imputate restricționările în circulație pe

bulevardul Decebal din Oradea.

Prin întâmpinările

formulate, intimatul – pârât P.M. Oradea a solicitat admiterea recursului, ca

fiind fondat, iar intimata –reclamantă SC S.M.O. SRL Oradea a solicitat

respingerea recursului, ca fiind neîntemeiat.

Analizând criticile

formulate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat urmând a fi respins

pentru următoarele considerente:

Modificarea unei hotărâri

pentru motive de nelegalitate se poate cere conform art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., „atunci când hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Pentru a răspunde lipsei

temeiului legal, recurenta se afla în situația de a demonstra lipsa de bază

legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei

recurate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată. Or,

în speță, se constată că recurenta nu a demonstrat că s-a încălcat legea de

drept substanțial în sensul că s-ar fi aplicat texte de lege străine situației

de fapt sau că s-a restrâns conținutul unor dispoziții imperative ale legii.

Din expunerea motivării

recursului rezultă că s-au antamat chestiuni de fond care nu vizează

nelegalitatea, or, în recurs, se examinează soluția anterior pronunțată numai

pentru cauze de nelegalitate care se încadrează în cerințele prevăzute de art. 304

pct. 1 – pct. 9 C. proc. civ., astfel că nu este suficient ca partea să facă

trimitere la un motiv de nelegalitate fără să respecte cerința textului invocat.

În speță, se mai constată că,

recurenta a pus în discuție interpretarea probelor administrate în cauza dedusă

judecății, referitor la calitatea de antreprenor și la faptul că subscrisa, în

calitate de recurentă, nu era străină de faptul ilicit pretins a fi fost

săvârșit reținute de către instanța de apel, urmărind ca pe această cale

extraordinară de atac să se rediscute probele.

Prin urmare, față de

dispozițiile procedurale care limitează posibilitățile de rediscutare a probelor,

după ce s-a judecat fondul și apelul, prevederi raționale față de modul de organizare

a sistemului căilor de atac, în care recursul este cale de atac de reformare,

nedevolutivă, criticile bazate pe aceste chestiuni vor fi înlăturate, întrucât

nu vizează nelegalitatea deciziei recurate.

Așa fiind, potrivit art. 312

C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC C.M. SRL Oradea împotriva deciziei civile nr. 171/2008 din 29

septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 ianuarie 2010.