ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4026/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4026/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

conflictului negativ de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 242/ F din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost deschisă

procedura insolvenței față de debitoarea SC M. SRL. Recursul declarat împotriva

acestei sentințe de debitoare a fost admis prin decizia civilă nr. 345/C/2009-R

din 5 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, hotărârea recurată a

fost casată, iar cauza trimisă pentru o noua judecare Tribunalului Timiș.

Cauza a fost

înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială, de contencios administrativ

și faliment.

Prin sentința

civilă nr. 1079 din 30 iunie 2011, Tribunalul Timiș, secția comercială de contencios

administrativ și faliment, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Bihor, reținându-se în esență că debitoarea și-a mutat

sediul social în Loc. Oradea, jud. Bihor, astfel că în raport de prevederile

art. 6 din Legea nr. 85/2006 competența de soluționare a cauzei aparține

Tribunalului Bihor - Oradea.

Prin sentința

nr. 2115/ F din 28 septembrie 2011, Tribunalul Bihor, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență

teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Timiș și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut. în esență că, debitoarea

și-a schimbat sediul din municipiul Timișoara în municipiul Oradea abia la data

de 11 aprilie 2011, iar la data învestirii Tribunalului Timiș prin Decizia nr.

345/C/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea sediul debitoarei se afla în

municipiul Timișoara, astfel că modificarea ulterioară nu poate influența

competența de soluționare a cererii.

Înalta Curte, constatând

existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se

declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Tribunalului Timiș competența teritorială de soluționare

a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, toate

procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art.

8, sunt exercitate de un judecător sindic și sunt de competența tribunalului în

a cărui rază își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul

comerțului.

În speță,

pentru determinarea tribunalului competent teritorial, conform textului

menționat, prezintă relevanță juridică numai sediul pe care debitoarea îl avea

înscris în registrul comerțului la momentul înregistrării cererii de deschidere

a procedurii insolvenței acesteia.

Prin urmare,

competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Timiș, având în vedere

că la data sesizării instanței de judecată cu cererea introductivă, 20

octombrie 2008, sediul debitoarei SC M. SRL se afla în Loc. Timișoara, Str.

Cluj, Jud. Timiș.

Faptul că,

ulterior cererii de declanșare a procedurii insolvenței. debitoarea și-a

schimbat sediul într-o altă localitate, respectiv în județul Bihor, nu este de

natură a conduce la modificarea competenței de soluționare a cauzei, având în

vedere caracterul imperativ al dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006 care

stabilește o competență teritorială exclusivă.

Așa fiind, în

conformitate cu prevederile art. 22 C. proc. civ., se stabilește competența de

soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Timiș, căruia i se va trimite

dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Stabilește

competența de soluționare în favoarea Tribunalului Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 decembrie 2011.