ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4026/2011

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 242/ F din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea SC M. SRL. Recursul declarat împotriva acestei sentințe de debitoare a fost admis prin decizia civilă nr. 345/C/2009-R din 5 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, hotărârea recurată a fost casată, iar cauza trimisă pentru o noua judecare Tribunalului Timiș. Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială, de contencios administrativ și faliment. Prin sentința civilă nr. 1079 din 30 iunie 2011, Tribunalul Timiș, secția comercială de contencios administrativ și faliment, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, reținându-se în esență că debitoarea și-a mutat sediul social în Loc.

Oradea, jud. Bihor, astfel că în raport de prevederile art. 6 din Legea nr. 85/2006 competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Bihor - Oradea. Prin sentința nr. 2115/ F din 28 septembrie 2011, Tribunalul Bihor, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut. în esență că, debitoarea și-a schimbat sediul din municipiul Timișoara în municipiul Oradea abia la data de 11 aprilie 2011, iar la data învestirii Tribunalului Timiș prin Decizia nr. 345/C/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea sediul debitoarei se afla în municipiul Timișoara, astfel că modificarea ulterioară nu poate influența competența de soluționare a cererii.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Timiș competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt exercitate de un judecător sindic și sunt de competența tribunalului în a cărui rază își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului.

În speță, pentru determinarea tribunalului competent teritorial, conform textului menționat, prezintă relevanță juridică numai sediul pe care debitoarea îl avea înscris în registrul comerțului la momentul înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței acesteia. Prin urmare, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Timiș, având în vedere că la data sesizării instanței de judecată cu cererea introductivă, 20 octombrie 2008, sediul debitoarei SC M. SRL se afla în Loc. Timișoara, Str. Cluj, Jud. Timiș. Faptul că, ulterior cererii de declanșare a procedurii insolvenței. debitoarea și-a schimbat sediul într-o altă localitate, respectiv în județul Bihor, nu este de natură a conduce la modificarea competenței de soluționare a cauzei, având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006 care stabilește o competență teritorială exclusivă.

Așa fiind, în conformitate cu prevederile art. 22 C. proc. civ., se stabilește competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Timiș, căruia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Tribunalului Timiș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2011.