ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.10.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3146/2011

HOTĂRÂRE
13.10.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3146/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 13 octombrie 2011

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Judecătoria Constanța, creditoarea SC C.S.M. SA a chemat în

judecată pe debitorul M.Z. solicitând emiterea unei somații de plată.

Judecătoria

Constanța, prin sentința civilă nr. 12081 din 7 iulie 2009 a admis excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a dispune

astfel, Judecătoria Constanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 5 C.

proc. civ. competența de soluționare a cauzei aparține instanței, de la sediul

domiciliul pârâtului-debitor.

Judecătoria Oradea

constatând că domiciliul debitorului se află în județul Bihor, localitate care

se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Beiuș prin sentința civilă

nr. 3694/2011 din 28 martie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Beiuș.

Prin sentința

comercială nr. 767/2011 din 23 mai 2011, Judecătoria Beiuș a constatat că

litigiul nu este de competența sa întrucât în procedura de emitere a somației

de plată doar debitorul poate invoca excepția necompetenței teritoriale de

drept comun și cel mai târziu la prima zi de înfățișare, deoarece nu este

obligatorie întâmpinarea. În consecință, competența teritorială a Judecătoriei

Constanța a fost stabilită în mod definitiv, ca urmare a neinvocării de către

partea interesată – debitorul M.Z. a acesteia, iar instanța, din oficiu, nu

avea această posibilitate legală să invoce excepția respectivă.

Astfel fiind, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța

și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Înalta Curte

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Constanța competența teritorială

de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației

de plată, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă

pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, iar la alin. (3) se arată

că judecătorul verifică din oficiu competența instanței, procedând potrivit

legii, aspect ce se referă la verificarea din oficiu a competenței materiale a

instanței, iar nu la verificarea competentei teritoriale, care este

reglementată prin normele dispozitive de competență stabilite în Codul de

procedură civilă.

În ceea ce privește

competența teritorială a instanței, în procedura somației de plată, de regulă,

competența teritorială care se pune în discuție este fie de drept comun fie

alternativă.

În cazul excepției de

necompetență teritorială relativă - competența teritorială de drept comun sau

competența alternativă poate fi invocată numai de pârât și numai prin

întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, până la prima de zi de

înfățișare.

Având în vedere că

normele de competență teritorială relativă sunt norme de ordine privată, prin

care sunt ocrotite interesele particulare, instanța, din oficiu, nu poate

invoca o asemenea excepție.

În speța de față,

numai partea interesată, respectiv debitorul M.Z., avea o astfel de

posibilitate și, față de împrejurarea că acesta nu a invocat excepția de necompetență

teritorială a Judecătoriei Constanța, această instanță a fost stabilită în mod

definitiv cu soluționarea cauzei, excepție ce nu poate fi invocată de însăși

Judecătoria Constanța, în caz contrar, s-ar încălca norma de competență

teritorială de ordine privată.

Așa fiind, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cererii de emitere a somației de

plată formulată de creditoarea SC C.S.M. R.M.T. SA în favoarea Judecătoriei

Constanța, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-14
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2730/2010
nu Judecătoria sectorului 1 București, subzistă prezumția că aceasta a renunțat la beneficiul alegerii de domiciliu conform art. 12 C. proc. civ., urmând a fi competentă instanța de la domiciliul debitorului. Cauza a fost la Judecătoria Bei
ÎCCJ 2011-05-25
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2055/2011
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 24303/212/2010 din 21 iunie 2010, creditoarea SC M. SRL a chemat
ÎCCJ 2011-03-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1298/2011
ștere se afla în afara razei acesteia, iar pe de altă parte locul plății nefiind determinat, se aplică regula generală prevăzută de art. 1104 alin. (2) C. civ., competentă devenind astfel instanța de la domiciliul debitorului. Recursul decl
ÎCCJ 2011-10-19
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3204/2011
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, creditoarea SC C.R.M.T. SA a solicitat emiterea ordonanței cuprinzând s
ÎCCJ 2011-06-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2466/2011
2008); 98,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente prezentei cauze, constând în: 39,00 lei taxă timbru, 0,3 lei timbru judiciar și 59,50 lei onorariu avocat. Prin sentința civilă nr. 17723, pronunțată la data de 15 iulie 2010, în
Sursă