ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1580/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș sub nr. 293/1259/2008, creditoarea SC G.G. R.A.D. SRL Brașov - prin lichidator judiciar a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC U.T.C. SRL, pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 926.595 lei. Prin încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2009 la această cauză au fost conexate dosarele nr. 1220/1259/2009 și nr. 498/1259/2009, privind cererile formulate de creditoarele SC B. România SA și SC S.G.G. România SRL.

Prin sentința nr. 1118/F din 9 noiembrie 2009, Tribunalul Comercial Argeș a admis excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, motivat de faptul că debitoarea și-a mutat sediul în București, sector 5. Prin sentința nr. 1472 din 17 februarie 2010, Tribunalul București, secția a VII-a comercială, a admis excepția necompetenței teritoriale și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș. De asemenea, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, dispunând suspendarea judecății cauzei conform art. 21 C. proc.

civ. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 6 și art. 16 din Legea nr. 85/2006, în materia reorganizării judiciare și a falimentului, competența aparține tribunalului în circumscripția căruia se fașă sediul principal al debitorului, iar momentul la care se apreciază asupra acestui aspect este acela al introducerii cererii.

S-a avut în vedere că, la data formulării cererii – 2 aprilie 2008 – sediul debitoarei figura în Pitești, județul Argeș, iar radierea și schimbarea sediului s-a efectuat la ORC de pe lângă Tribunalul Argeș la data de 6 august 2009. Analizând cele două hotărâri, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006 – toate procedurile prevăzute în cuprinsul legii, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului, iar conform dispozițiilor art. 16 C. proc. civ., în materia reorganizării judiciare și a falimentului, competența aparține exclusiv tribunalului în circumscripția căruia se află sediul principal al debitorului.

Din interpretarea coroborată a prevederilor legale enunțate anterior rezultă că în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze cererile în materie de insolvență prezintă relevanță sediul pe care debitorul îl avea înscris la registrul comerțului, la data sesizării instanței cu cererea de deschidere a procedurii, iar nu faptul că sediul debitoarei a fost schimbat ulterior. Schimbarea ulterioară a sediului debitoarei, în cursul soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu poate determina schimbarea competenței instanței deja sesizată cu o astfel de cerere. Cum, în cauză, la data sesizării instanței – aceea de 2 aprilie 2008 – sediul debitoarei (așa cum acesta figura înscris la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Comercial Argeș) era în Pitești, județul Argeș, Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 16 C. proc.

civ. și art. 6 din Legea nr. 85/2006 și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditorii SC G.G. R.A.D. SRL Brașov, prin lichidator judiciar C.G., SC B. ROMÂNIA SA București, SC S.G.G. ROMÂNIA SRL București și S.C. R.P. SRL Tunari, în contradictoriu cu debitoarea SC R.P.P. SRL București (fostă SC U.T.C. SRL Pitești) în favoarea Tribunalului Comercial Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.