ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2806/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2806/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului negativ de
față
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava
la nr. 4886/86/2009, creditoarea SC L.C. SRL Frătăuți a
solicitat deschiderea procedurii insolvenței asupra debitoarei SC A.T. SRL
în vederea recuperării unei creanțe în cuantum de 17.052,52 lei.
Prin sentința nr. 102 din 9
februarie 2010, Tribunalul Suceava a declinat în favoarea Tribunalului
Iași competența de soluționare a cererii creditoarei, motivat de
faptul că, după sesizarea instanței, societatea debitoare
și-a schimbat sediul pe raza Tribunalului Iași.
La termenul de judecată din
data de 19 mai 2010 Tribunalul Iași a invocat excepția privind
necompetența teritorială de soluționare a cauzei.
Prin sentința comercială nr.
571/S din 19 mai 2010 pronunțată de judecător sindic de pe
lângă Tribunalul Iași, secția comercială faliment, s-a
declinat în favoarea Tribunalului Suceava competența de soluționare a
cererii formulată de creditoarea SC L.C. SRL Frătăuți
privind deschiderea procedurii insolvenței asupra debitoarei SC A.T. SRL,
s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a
înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în
vederea soluționării conflictului negativ de competență.
S-a reținut că pentru
determinarea tribunalului competent teritorial prezintă
relevanță juridică numai sediul pe care debitorul îl avea
înscris în registrul comerțului la momentul înregistrării cererii de
deschidere a procedurii.
În speță la data
sesizării instanței 16 iulie 2009 debitorul își avea sediul pe
raza Tribunalului Suceava și doar ulterior aceste date, respectiv la data
de 7 august 2009 și-a mutat sediul pe raza teritorială a Tribunalului
Iași.
Asupra conflictului negativ de
competență Înalta Curte de Casație și Justiție
constată următoarele:
Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr.
85/2006 toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția
recursului prevăzut de art. 8 sunt de competența secției de
insolvență a tribunalului în a cărui rază teritorială
își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul
comerțului. Ca urmare art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
reglementează competența teritorială de soluționare a
litigiilor prevăzute de legea privind procedura insolvenței,
stabilind instanța care trebuie sesizată cu cererea de chemare în
judecată.
Textul invocat nu cuprinde o dispoziție
expresă în sensul modificării competenței teritoriale a
instanței care a fost investită cu soluționarea cererii și
cum acesta nu distinge o astfel de situație, instanța nu se poate
substitui legiuitorului sau adăuga la lege.
Este de netăgăduit că
normele privind competența teritorială își produc efectele la
momentul sesizării instanței cu cererea de chemare în judecată,
fapt confirmat și de art. 5 C. proc. civ., care este reglementarea
generală în materia procedurii civile.
Ca urmare, în situația modificării
sediului debitoarei, ca în cazul de față, dispozițiile art. 6
din Legea nr. 85/2006 nu mai sunt incidente analizei competenței
teritoriale, deoarece competența teritorială este determinată de
domiciliul debitoarei la data sesizării instanței cu cererea
introductivă, împrejurare față de care Tribunalul Suceava –
judecător sindic este competent teritorial în soluționarea
litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare în favoarea Tribunalului Suceava, judecător sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.