ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 258/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 13 iulie 2009, petenta SC L.J.C. SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței în temeiul dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006. Prin încheierea de ședință din 3 noiembrie 2009, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a deschis procedura simplificată de instanță a debitoarei. La data de 15 decembrie 2009, debitoarea a depus o serie de înscrisuri din care rezulta mutarea sediului său social în orașul Pantelimon județul Ilfov, invocând excepția de necompetență teritorială a instanței și solicitând declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se hotărî astfel, s-a reținut că, în raport de art. 16 C. proc. civ. soluționarea cauzei revine tribunalului în a cărei circumscripție își are în prezent sediul debitoarea. Tribunalul București, secția a VII-a comercială, pe rolul căruia s-a înregistrat dosarul cauzei, din oficiu a ridicat excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o și a declinat competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița prin sentința comercială nr. 5859 din 28 septembrie 2010. Pentru a pronunța această soluție a reținut că, dispozițiile art. 6 alin. (1) Legea nr. 85/2006 consemnează că „Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut de art. 8, sunt de competența tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului comercial, în a cărui circumscripție își are sediul debitorul”.

Conform art. 6 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 „Tribunalul sau, după caz, tribunalul comercial, în a cărui circumscripție teritorială își are sediul debitorul la data sesizării instanței cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, rămâne competent să soluționeze cauza indiferent de schimbările ulterioare de sediu ale debitorului”. Întrucât la data sesizării Tribunalului Dâmbovița debitorul își avea sediul în circumscripția acestuia, iar faptul că debitorul și-a schimbat ulterior sediul social nu prezintă importanță sub aspectul competenței teritoriale în materia procedurii insolvenței, competentă fiind instanța mai întâi sesizată. Constatându-se ivit un conflict negativ de competență, s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării lui.

Este de necontestat că prin cererea înregistrată la data de 13 iulie 2009 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția comercială, debitoarea SC L.J.C. SRL cu sediul social în județul Dâmbovița a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 26, art. 28 și art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Nu prezintă relevanță împrejurarea că pe parcursul soluționării litigiului de natură comercială, prin încheierea nr. 8872 pronunțată în ședința din data de 30 octombrie 2009 de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a fost admisă cererea cu privire la schimbarea sediului social în orașul Pantelimon județul Ilfov.

Din această perspectivă devin aplicabile dispozițiile art. 6 din Legea nr. 85/2006, în sensul că toate procedurile vizând deschiderea procedurii insolvenței intră în competența tribunalului comercial în a cărui circumscripție își are sediul debitorul, în speță Tribunalul Dâmbovița, așa cum în mod corect a fost sesizat inițial. Pentru aceste rațiuni, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2011.