ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 668/2015

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 716/85/2014 la data de 19 februarie 2014 debitorul SC E. SA a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței având în vedere, că valoarea datoriilor certe, lichide, și exigibile este de 52.000.000 lei, inclusiv penalități. Prin sentința civilă nr. 1103/C din 31 octombrie 2014 în Dosarul nr. 716/3/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost admisa excepția necompetentei teritoriale exclusive a Tribunalului Sibiu în soluționarea cererii de deschiderii a procedurii insolvenței, formulată de către debitoarea SC E. SA, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a civilă.

În argumentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că urmare a verificărilor efectuate pe cale administrativă s-a constatat că, prin sentința civilă nr. 225/C din 26 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 6265/85/2013 au fost anulate mențiunile efectuate de O.R.C.T. Sibiu, din oficiu, cu privire la emiterea certificatului de înregistrare a societății debitoare la sediul social din Sibiu (problema sediului social fiind în prezent un aspect litigios). Art. 6 din Legea nr. 85/2006 stabilește o plenitudine de competențe, în cazul insolvenței (atât cu privire la cererea de deschidere a procedurii, cât și a procedurilor adiacente) a tribunalului de le sediul societății debitoare.

În dovedirea sediului social debitoarea a depus la dosar certificate constatatoare emise atât de O.R.C.T. București, cât și de către O.R.C.T. Sibiu. Ultimele mențiuni cu privire la această societate sunt cuprinse în certificatul emis de O.R.C.T. Sibiu la 17 martie 2014 din care rezultă că sediul social este la Sibiu. S-a reținut că modificarea sediului societății de la București la Sibiu era o problemă litigioasă ce urma a fi tranșată în acțiunea în anularea hotărârii A.G.A. Abia după soluționarea irevocabilă a acestei acțiuni, și după comunicarea hotărârii O.R.C. de pe lângă Tribunalul București de către instanță, conform obligației statuate de dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată și publicarea acesteia în M. Of., în situația în care acțiunea ar fi fost respinsă, O.R.C.

de pe lângă Tribunalul București era în drept să admită cererea, să înainteze dosarul O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu în vederea înregistrării la noul său sediu. S-a mai reținut că în cursul procesului de față debitoarea a făcut dovada că soluția pronunțată în Dosarul nr. 6510/3/2013, respectiv anularea hotărârii A.G.A. nr. 6/2012 ce a vizat schimbarea sediului social de la București la Sibiu a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel București prin Decizia civilă nr. 859 din 3 aprilie 2014. Ca atare s-a apreciat că în prezent nu mai există nici un dubiu asupra faptului că sediul debitoarei este la București, hotărârea A.G.A. prin care s-a dispus schimbarea sediului la Sibiu, fiind anulată definitiv de instanțele de judecată.

Art. 6 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 120 din N.C.P.C. stabilesc o normă de competență materială și teritorială exclusivă, în materie de insolventă, în favoarea instanței de la sediul social al societății debitoare. Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 132 din N.C.P.C. Tribunalul Sibiu a admis excepția de necompetență teritorială a sa în soluționarea cererii introductive de instanță și ca atare a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. 45236/3/2014 la data de 29 decembrie 2014. Tribunalul București, secția a Vll-a civilă, prin sentința civilă nr. 175/2015 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru emiterea regulatorului de competență.

În fundamentarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006 „toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenta tribunalului în a cărui raza teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor, și sunt exercitate de un judecător-sindic", debitoarea, în speță, figurând cu sediul înregistrat în registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) N.C.P.C., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Sibiu competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt exercitate de un judecător sindic și sunt de competența tribunalului în a cărui rază își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului.

În speță, pentru determinarea tribunalului competent teritorial, conform textului menționat, prezintă relevanță sediul pe care debitoarea îl avea înscris în registrul comerțului la momentul înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței acesteia. Din înscrisurile de la dosar, ultimele mențiuni cu privire la debitoarea SC E.P. SA sunt cuprinse în certificatul emis de O.R.C.T. Sibiu ce a avut la bază înregistrările existente până la data de 24 octombrie 2014 și din care rezultă că sediul social al debitoarei este la Sibiu. Prin urmare, având în vedere prevederile art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, competența de soluționare a cauzei îi revine Tribunalului Sibiu, întrucât la data de 11 aprilie 2014, data sesizării instanței de judecată cu cererea introductivă, sediul debitoarei SC E.P.

SA se afla în raza municipiului Sibiu. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile 135 alin. (1) N.C.P.C., Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a cererii privind deschiderea procedurii de insolventă formulată de creditoarea SC E.P. SA, în favoarea Tribunalului Sibiu. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.