ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 668/2015

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr.

716/85/2014 la data de 19 februarie 2014 debitorul SC E. SA a solicitat

deschiderea procedurii generale a insolvenței având în vedere, că valoarea

datoriilor certe, lichide, și exigibile este de 52.000.000 lei, inclusiv

penalități.

Prin sentința civilă nr. 1103/C din 31 octombrie 2014 în Dosarul

nr. 716/3/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost admisa excepția

necompetentei teritoriale exclusive a Tribunalului Sibiu în soluționarea cererii

de deschiderii a procedurii insolvenței, formulată de către debitoarea SC E.

SA, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VII-a civilă.

În argumentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență,

că urmare a verificărilor efectuate pe cale administrativă s-a constatat că,

prin sentința civilă nr. 225/C din 26 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul

Sibiu în Dosarul nr. 6265/85/2013 au fost anulate mențiunile efectuate de O.R.C.T.

Sibiu, din oficiu, cu privire la emiterea certificatului de înregistrare a

societății debitoare la sediul social din Sibiu (problema sediului social fiind

în prezent un aspect litigios).

Art. 6 din Legea nr. 85/2006 stabilește o plenitudine de

competențe, în cazul insolvenței (atât cu privire la cererea de deschidere a

procedurii, cât și a procedurilor adiacente) a tribunalului de le sediul

societății debitoare.

În dovedirea sediului social debitoarea a depus la dosar

certificate constatatoare emise atât de O.R.C.T. București, cât și de către O.R.C.T.

Sibiu.

Ultimele mențiuni cu privire la această societate sunt

cuprinse în certificatul emis de O.R.C.T. Sibiu la 17 martie 2014 din care

rezultă că sediul social este la Sibiu.

S-a reținut că modificarea sediului societății de la

București la Sibiu era o problemă litigioasă ce urma a fi tranșată în acțiunea

în anularea hotărârii A.G.A. Abia după soluționarea irevocabilă a acestei

acțiuni, și după comunicarea hotărârii O.R.C. de pe lângă Tribunalul București

de către instanță, conform obligației statuate de dispozițiile art. 132 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990 republicată și publicarea acesteia în M. Of., în situația

în care acțiunea ar fi fost respinsă, O.R.C. de pe lângă Tribunalul București

era în drept să admită cererea, să înainteze dosarul O.R.C. de pe lângă

Tribunalul Sibiu în vederea înregistrării la noul său sediu.

S-a mai reținut că în cursul procesului de față debitoarea a

făcut dovada că soluția pronunțată în Dosarul nr. 6510/3/2013, respectiv

anularea hotărârii A.G.A. nr. 6/2012 ce a vizat schimbarea sediului social de

la București la Sibiu a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către

Curtea de Apel București prin Decizia civilă nr. 859 din 3 aprilie 2014.

Ca atare s-a apreciat că în prezent nu mai există nici

un dubiu asupra faptului că sediul debitoarei este la București, hotărârea A.G.A.

prin care s-a dispus schimbarea sediului la Sibiu, fiind anulată definitiv de

instanțele de judecată.

Art. 6 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 120 din

N.C.P.C. stabilesc o normă de competență materială și teritorială exclusivă, în

materie de insolventă, în favoarea instanței de la sediul social al societății

debitoare.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 132

din N.C.P.C. Tribunalul Sibiu a admis excepția de necompetență teritorială a sa

în soluționarea cererii introductive de instanță și ca atare a declinat

competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția

a VII-a civilă, sub nr. 45236/3/2014 la data de 29 decembrie 2014.

Tribunalul București, secția a Vll-a civilă, prin sentința

civilă nr. 175/2015 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Sibiu și constatând ivit conflictul negativ de competență a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru emiterea

regulatorului de competență.

În

fundamentarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că potrivit art. 6 din

Legea nr. 85/2006 „toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția

recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenta tribunalului în a cărui raza

teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul

comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul

asociațiilor și fundațiilor, și sunt exercitate de un judecător-sindic",

debitoarea, în speță, figurând cu sediul înregistrat în registrul comerțului de

pe lângă Tribunalul Sibiu.

Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ

de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente

de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) N.C.P.C., va

pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Sibiu

competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind

procedura insolvenței, toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu

excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt exercitate de un judecător sindic

și sunt de competența tribunalului în a cărui rază își are sediul debitorul,

astfel cum figurează acesta în registrul comerțului.

În speță, pentru determinarea tribunalului competent

teritorial, conform textului menționat, prezintă relevanță sediul pe care

debitoarea îl avea înscris în registrul comerțului la momentul înregistrării

cererii de deschidere a procedurii insolvenței acesteia.

Din înscrisurile de la dosar, ultimele mențiuni cu

privire la debitoarea SC E.P. SA sunt cuprinse în certificatul emis de O.R.C.T.

Sibiu ce a avut la bază înregistrările existente până la data de 24 octombrie 2014

și din care rezultă că sediul social al debitoarei este la Sibiu.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 6 din Legea nr.

85/2006 privind procedura insolvenței, competența de soluționare a cauzei îi

revine Tribunalului Sibiu, întrucât la data de 11 aprilie 2014, data sesizării

instanței de judecată cu cererea introductivă, sediul debitoarei SC E.P. SA se

afla în raza municipiului Sibiu.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând

și dispozițiile 135 alin. (1) N.C.P.C., Înalta Curte, urmează a stabili

competența de soluționare a cererii privind deschiderea procedurii de

insolventă formulată de creditoarea SC E.P. SA, în favoarea Tribunalului Sibiu.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a

ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.