ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1082/2015

Decizia nr. 1082/2015 Prin cererea înregistrată la data de 05 iunie 2014 pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/85/2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, suspendarea efectelor hotărârii adunării generale nr. 1 din 25 aprilie 2014 și a hotărârii adunării generale nr. 3 din 25 aprilie 2014, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare a acestor hotărâri.

Prin sentința civilă nr. 1166/CC din 13 noiembrie 2014, Tribunalul Sibiu, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținându-se că sediul societății pârâte este la București, ceea ce conform art. 63 din Legea nr. 31/1990, care instituie o regulă de competență exclusivă, cu referire la art. 133 din legea insolvenței, atrage competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a Vl-a civilă a Tribunalului București la data de 15 ianuarie 2015. Prin sentința civilă nr. 455/2015 din 02 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, fiind declinată competența de soluționare a cauzei, formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, în favoarea Tribunalului Sibiu, reținându-se incidența dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 133 și art. 135 C. proc. civ., instanța a constatat intervenit conflictul negativ de competență, sens în care a dispus suspendarea soluționării cauzei și înaintarea dosarului pentru soluționarea conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, pentru următoarele considerente: Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică „în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, aspect ce relevă faptul că, momentul procesual ce limitează posibilitatea invocării excepției de necompetența materială și teritorială de ordine publică este primul termen la care părțile au fost legal citate. În acest sens se reține că excepția de necompetența a fost invocată, din oficiu, de Tribunalul Sibiu la al patrulea termen de judecată, cu depășirea momentului procesual prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel că instanța inițial sesizată a devenit exclusiv competentă să soluționeze cauza, fiind înlăturată competența Tribunalului București.

Un alt criteriu în raport de care se determină competența și care conduce la stabilirea competenței în favoarea instanței inițial sesizate îl constituie sediul societății pârâte, înscris în Registrul comerțului la data formulării cererii de ordonanță președințială și la data sentinței de declinare pronunțată de Tribunalul Sibiu, sediu care și în prezent, este în Sibiu, jud. Sibiu, conform certificatului constatator emis de Oficiul Registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 16 iunie 2014. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2015.