ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 130/2021

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 23 aprilie 2020, sub nr. x/2020, A. S.A., în calitate de creditoare, a solicitat deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei B. S.R.L., motivat de faptul că aceasta datorează suma de 2.201.002,36 RON, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă. În drept, cererea s-a întemeiat pe Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Pârâta debitoare B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, excepția necompetenței instanțelor de judecată românești și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava.

Prin sentința civilă nr. 288 din 15 septembrie 2020, tribunalul a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a civilă. În motivarea acestei soluții, s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cererea de deschidere a procedurii de insolvență "…este de competența tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței", iar din certificatul constatator, depus la dosarul cauzei rezultă că, din luna februarie 2020, sediul social al debitoarei B. S.R.L. se află la adresa din București, str. x, cam. 3.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului București, secția a VII-a civilă.

La termenul de judecată de la 2 decembrie 2020, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

Prin încheierea din 2 decembrie 2020, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis, la rândul său, excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În esență, instanța a reținut că față de dispozițiile art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, instanța competentă în ceea ce privește soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței este tribunalul în a cărui rază teritorială se află sediul social/profesional al debitorului, cu care figurează acesta în registrul comerțului, pe o perioadă de cel puțin 6 luni anterioare depunerii cererii introductive. Având în vedere că pârâta debitoare a avut sediul social în județul Suceava până la 4 februarie 2020, ulterior schimbându-și sediul social în Municipiul București, iar cererea a fost depusă la 23 aprilie 2020, s-a apreciat că este competent Tribunalul Suceava.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Suceava competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, respectiv Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă și Tribunalul București, secția a VII-a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Nici una din cele două instanțe aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Instanța supremă reține că obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei creditoare A. S.A. prin care aceasta a solicitat deschiderea procedurii insolvenței cu privire la pârâta debitoare B. S.R.L.

În ceea ce privește instanța competentă din punct de vedere teritorial, se reține că în temeiul prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cererile prin care se solicită deschiderea procedurii insolvenței sunt de competența secției specializate a tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței.

Alin. (2) al art. 41 din aceeași lege explicitează noțiunea de sediu social, arătând că norma legală se referă la sediul cu care debitoarea figurează în registrul comerțului, iar în cazul în care acest sediu a fost schimbat cu mai puțin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, se va avea în vedere sediul social cu care debitoarea figura la registrul comerțului înainte de schimbare.

În cauză se constată că cererea de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014 a fost depusă la 23 aprilie 2020, că, în conformitate cu certificatul constatator depus la dosar, pârâta debitoare și-a schimbat sediul social în Municipiul București începând cu 4 februarie 2020, iar înainte de această modificare a avut sediul social în jud. Suceava. Ca urmare, pârâta debitoare a avut sediul social în Municipiul București mai puțin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2021.