ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 625/2019

Cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.R.L., prin administrator special P. și prin administrator judiciar CABINET DE INSOLVENȚĂ L., este întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind invocată contrarietatea deciziei civile nr. 183/C/2018 - A din data de 17 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu următoarele hotărâri judecătorești: - decizia civilă nr. 904/15.10.2015, pronunțată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă; - decizia civilă nr. 230/16.03.2016, pronunțată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă; - deciziile civile nr. 76/A/2009, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, și nr. 1083/R/2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ambele în dosarul nr. x/2008, prin care a fost menținută sentința civilă nr. 2813/2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș.

Similar, cererea de revizuire formulată de revizuentul C., este întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind invocată contrarietatea deciziei civile nr. 183/C/2018 - A din data de 17 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal cu: - decizia civilă nr. 904/15.10.2015, pronunțată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă și - decizia civilă nr. 230/16.03.2016, pronunțată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Prin încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte a dispus reunirea celor două pricini anterior menționate, având în vedere că cererile de revizuire vizează aceeași hotărâre, iar motivul pe care se întemeiază, respectiv contrarietatea, este invocat în raport cu aceleași hotărâri, suplimentar, revizuenta S.C. B. S.R.L. invocând contrarietatea de hotărâri și în raport cu decizia civilă nr. 1083/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2008.

În susținerea cererilor de revizuire, revizuenții au precizat următoarele: a) Referitor la decizia civilă nr. 904/15.10.2015, definitivă, pronunțată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă; Au arătat că, în speță, prin cererea inițial formulată de revizuenți împotriva societății S.C. D. S.A., înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș Severin sub nr. x/2015, s-a solicitat judecătorului sindic deschiderea procedurii insolvenței debitoarei. În această cauză, împotriva cererilor de deschidere a procedurii insolvenței a formulat contestație debitoarea S.C. D. S.A., care a negat atât existența, cât și valoarea creanțelor invocate de către creditori, între care și revizuenții. Prin sentința civilă nr. 366/JS/24.06.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraș-Severin a admis contestațiile formulate de debitoarea S.C. D. S.A. împotriva cererilor de deschidere a procedurii insolvenței formulate de revizuenți și de către S.C. A., fiind respinse cererile de deschidere a procedurii. În considerente, instanța a reținut, privitor la creanța revizuentului C.: "creanța nu rezultă din vreun înscris, nici emanat de la debitoare și nici recunoscut de aceasta", iar in ceea ce privește creanța S.C. B. S.R.L. a menționat că: "valoarea creanței nu este certă, prin urmare, nu îndeplinește condiția de fond impusă expres în pct. 20 al art. 5 din lege". Ulterior, prin decizia civilă nr. 904/15.10.2015, definitivă, pronunțată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, hotărâre în raport cu care a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, instanța a admis apelul formulat de creditorii C. și S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile 366/JS/24.06.2015, a respins contestația debitoarei S.C. D. S.A., a anulat sentința si a trimis cauza pentru deschiderea procedurii insolvenței judecătorului sindic, Procedând astfel, instanța de apel s-a pronunțat, în mod irevocabil, asupra contestației la deschiderea procedurii formulate de debitoarea S.C. D. S.A., respingând apărările acesteia care vizau atât existența, cât și întinderea creanțelor revizuenților și stabilind, în mod irevocabil că titlul de creanță al creditoarei S.C. B. S.R.L. îl constituie tranzacția din 01.04.2015, prin care debitoarea S.C. D. S.A., în schimbul renunțării la o parte din creanță, recunoaște faptul că urmează să achite apelantei S.C. B. S.R.L. o creanță rezultantă de 1.550.000 RON, în timp ce apelantul C., cu condiția îndeplinirii obligațiilor asumate de către debitoarea S.C. D. S.A., renunță la suma de 269.489 Euro din cuantumul dobânzii de 569.489 Euro, datorată de către debitoarea S.C. D. S.A.. În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 904/15.10.2015, revizuenții au precizat că aceasta vizează: tranzacția încheiata la data de 01.04.2015 între cei revizuenți și debitoarea S.C. D. S.A. (care a reprezentat și titlul de creanță în baza căruia a fost deschisă procedura insolvenței privind debitoarea), recunoașterea expresă de către debitoare a valorii datoriilor pe care le are față de revizuenți, constatarea de către instanță a neexecutării obligațiilor debitoarei, opozabilitatea tranzacției față de terți, respingerea de către instanța de apel care a pronunțat decizia, deopotrivă, atât a contestației debitoarei la deschiderea procedurii, cât și a susținerilor prin care aceasta a contestat creanțele invocate de revizuenți, cu consecința implicită a dovedirii existenței și întinderii acestor creanțe. b) Referitor la decizia civilă nr. 230/16.03.2016, pronunțată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, s-a arătat că prin aceasta instanța a admis apelul formulat de revizuenți împotriva sentinței civile nr. 564/JS/14.12.2015, pronunțată la data de 14 decembrie 2015 în dosarul nr. x/2015, a schimbat, în parte, sentința apelată, reținând în considerente, cu autoritate de lucru judecat, caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor revizuenților și a respins contestația formulată de debitoare la deschiderea procedurii. c) Revizuenta S.C. B. S.R.L. a făcut referire și la încălcarea autorității lucrului judecat privind sentința civilă nr. 2813/2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. x/2008, menținută prin decizia civilă nr. 76/A/2009 a Tribunalului Caraș-Severin (pronunțată în apel) și decizia civilă nr. 1083/R/2009 a Curții de Apel Timișoara (pronunțată în recurs). A precizat că nu este necesar a fi îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză în ceea ce privește chestiunea litigioasă rezolvată prin această sentință, care vizează soluționarea unei plângeri privind notarea în Cartea Funciară a contractelor de subînchiriere. Prin sentința anterior menționată s-au invocat de către debitoare, fiind tranșată, chestiunea prescripției obligațiilor născute din contracte și, de asemenea, ineficiența juridică a acordurilor de garantare a executării contractelor. Instanța s-a pronunțat, în acest sens, pe de o parte, asupra prelungirii automate a contractelor, în condițiile în care avansurile achitate nu au fost utilizate: "instanța apreciază că serviciile achiziționate nu au fost utilizate în perioada prevăzută, contractele prelungindu-se automat" (pag. 3, alin. (2) și, pe de altă parte, asupra opozabilității/lipsei efectului juridic al acordurilor unilaterale emise de S.C. D. S.A. (aspecte subliniate în decizia civilă nr. 1083/R/2009).

Cât privește motivele pe care se întemeiază cererea de revizuire, revizuenții au precizat că, în condițiile noului C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat vizează atât considerentele, cât și dispozitivul hotărârilor. Au menționat că în noua reglementare procesual civilă, în privința revizuirii considerentelor, a fost eliminată cerința triplei identități, de obiect, cauză și părți, întrucât legiuitorul a stabilit, în mod expres, în textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat a considerentelor unei hotărâri judecătorești, concluzia fiind că partea are deschisă calea revizuirii pentru a anula, în totalitate, atât considerentele decizorii contrare din cea de-a doua hotărâre, cât și dispozitivul celei de-a doua hotărâri, pronunțată ca urmare a încălcării autorității de lucru judecat a considerentelor primei hotărâri. De asemenea, au susținut că cerința triplei identități, de obiect, cauză și părți, nu are incidență asupra aspectelor stabilite cu putere de lucru judecat într-o altă cauză, iar din interpretarea dispozițiilor art. 435 alin. (2) din C. proc. civ. rezultă că o hotărâre judecătorească este opozabilă părților, în timp ce terții sunt ținuți sa respecte hotărârea pronunțată, neputându-se prevala de posibilitatea de a face "dovada contrară" pentru a "modifica" situația juridică stabilită de o instanță cu autoritate de lucru judecat. Revizuenții au mai precizat că cererea formulată este admisibilă prin prisma faptului că instanța de apel, pe de o parte, nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat invocate în legătură cu toate hotărârile judecătorești indicate de revizuenți și, pe de altă parte, a omis să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în susținerea acestei excepții, ceea ce echivalează cu lipsa pronunțării asupra autorității de lucru judecat. În acest sens, au menționat că prin decizia civilă nr. 183/C/2018/20.07.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Oradea a analizat autoritatea de lucru judecat exclusiv din perspectiva deciziei civile nr. 904/15.10.2015, pronunțate în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, fără a analiza excepția invocată și din perspectiva celorlalte două hotărâri definitive la care au făcut referire. În plus, au susținut că instanța nu a analizat excepția autorității de lucru judecat astfel cum a fost învestită, ci a schimbat cauza juridică a cererii de chemare în judecată, reținând, în mod eronat, că la momentul analizării cererii de deschidere a procedurii insolvenței S.C. D. S.A. nu s-ar fi realizat o examinare pe fond a creanțelor creditorilor declanșatori și, de asemenea, că temei al creanței îl constituie acte anterioare tranzacției încheiate de debitoare cu revizuenții la data de 01.04.2015 în dosarul nr. x/2014, acte ce nu au fost analizate de instanța de judecată. Au precizat că în mod greșit a procedat Curtea de Apel Oradea, deoarece pronunțând decizia civilă a cărei revizuire se solicită, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de revizuenți, reținând, în mod nejustificat, că verificarea pe care o face judecătorul la momentul deschiderii procedurii este o verificare a aparenței dreptului de creanță, iar creanța în baza căreia s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței este supusă verificării ulterioare, putând fi eliminată de pe tabelul preliminar al creanțelor. Au susținut că în mod greșit a reținut instanța că titlul de creanță al revizuenților nu este tranzacția din 01.04.2015, analizată în faza deschiderii procedurii debitoarei, ci acte anterioare acestei tranzacții, ce nu au fost analizate de instanță și în legătură cu care nu se poate pretinde că decizia s-ar impune cu autoritate de lucru judecat. Ca atare, au precizat că în mod greșit a apreciat Curtea de Apel Oradea că în prezenta cauză nu este îndeplinită nici condiția triplei identități de cauză, nici cea a identității de obiect, deoarece analiza instanței a vizat acte anterioare tranzacției și, în mod similar, în mod eronat s-a stabilit că nu există identitate de părți (motivat de împrejurarea că o parte din creditorii care au formulat contestații împotriva tabelului preliminar nu au fost părți în cauza în care s-a deschis procedura insolvenței și nu au putut contesta creanțele invocate de revizuenți), fiind aplicabile dispozițiile art. 435 alin. (2) din C. proc. civ. Revizuenții au susținut că instanța care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită s-a pronunțat pe altceva decât ceea ce s-a solicitat, deoarece, anterior, debitoarea a formulat contestație prin care a invocat inexistenta creanțelor revizuenților și nelegalitatea tranzacției, astfel că există autoritate de lucru judecat a deciziei civile nr. 904/15.10.2015 referitoare la aspectele arătate și la titlul de creanță invocat, respectiv tranzacția din 01.04.2015. Sub un alt aspect, au menționat că, refuzând sa analizeze cererea prin prisma tranzacției, instanța a înlăturat practic motivele invocate privind autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei 904/15.10.2015. În realitate, prin cererea de deschidere a procedurii, revizuenții au invocat tranzacția din 01.04.2015, iar după data deschiderii procedurii insolventei au depus, conform legii, o cerere suplimentară de admitere a creanței, în care au arătat care sunt titlurile din care provin creanțele recunoscute prin tranzacție. Totodată, revizuenții au argumentat că, în speță, creanța creditorului declanșator trebuie supusă analizei exclusiv din perspectiva potențialei plăți ulterioare, nu și din punctul de vedere al existenței în sine a creanței, deoarece procedându-se diferit s-ar ajunge la concluzia că hotărârea definitivă de deschidere a procedurii este, în realitate, nelegală. Astfel, au arătat că în mod eronat a fost respinsa excepția autorității de lucru judecat, în considerarea faptului ca în considerentele deciziei civile nr. 904/15.10.2015 nu a fost stabilit cuantumul exact al creanțelor, instanța arătând că acest cuantum va fi stabilit de către lichidator. Contrar acestui argument, au precizat că în ceea ce privește creanțele revizuenților, instanța a reținut exclusiv faptul că sunt recunoscute de debitoare prin tranzacție, inclusiv sub aspectul întinderii creanței. Revizuenții au mai argumentat că instanța a respins, în mod greșit, excepția autorității de lucru judecat, reținând că nu ar fi îndeplinită condiția triplei identități, de obiect, cauză și părți. Totodată, contrar celor reținute în decizia a cărei revizuire se solicită, au susținut neaplicarea în cauză a dispozițiilor art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., arătând că, în speță, hotărârea judecătorească produce efecte exclusiv în raport de părțile cărora le este opozabilă (revizuenții și debitoarea) și este pe deplin opozabilă terților, care sunt ținuți a o respecta, în temeiul principiului opozabilității. În plus, au arătat că în procedura insolvenței, în care este prevăzută posibilitatea atacării de către terți a actului constatator al creanței, nu a fost promovată o astfel de acțiune Dimpotrivă, acest act constatator a fost analizat deja de către o instanță de judecată, iar considerentele hotărârii pronunțate (decizia civilă nr. 904/15.10.2015) au autoritate de lucru judecat. Revizuenții au conchis că neanalizarea autorității de lucru judecat invocate cu privire la ultimele două hotărâri judecătorești menționate în cererea de revizuire conduce la admisibilitatea acestei cereri, fiind îndeplinită condiția prevăzută de legislație și doctrină, în sensul că, deși invocată excepția autorității de lucru judecat, instanța a omis a se pronunța asupra acestei excepții.

Intimata S.C. D. S.A. prin administrator judiciar O. S.P.R.L., a formulat întâmpinare, atât în cauza nr. x/2018, cât și în cauza nr. x/2018, solicitând respingerea cererii de revizuire introdusă de către revizuenta S.C. B. S.R.L., ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca netemeinică și nelegală, precum și obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată. Și intimații S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L. și I. au formulat întâmpinare în ambele cauze reunite, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. IV. Examinând cererile de revizuire deduse judecății, Înalta Curte reține următoarele: Pretinsa contrarietate de hotărâri este invocată ca existând între decizia civilă nr. 904/15.10.2015, pronunțată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, decizia civilă nr. 230/16.03.2016, pronunțată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, decizia civilă nr. 76/A/2009, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin și decizia civilă nr. 1083/R/2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ambele în dosarul nr. x/2008, pe de o parte, și decizia civilă nr. 183/C/2018 - A/17.07.2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe de altă parte. a) Primul litigiu a avut ca obiect judecarea cererilor formulate de reclamanții creditori S.C. A. S.R.L., C. și S.C. B. S.R.L. pentru deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva pârâtei debitoare S.C. D. S.A., deopotrivă cu contestația formulată de debitoare, prin care aceasta a solicitat respingerea cererilor de deschidere a procedurii. Astfel, prin sentința civilă nr. 366/JS/24.06.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraș-Severin a admis contestația formulată de debitoare, fiind respinse cererile de deschidere a procedurii insolvenței formulate de revizuenți și de către S.C. A.. Ulterior, prin decizia civilă nr. 904/15.10.2015, definitivă, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis apelul formulat de creditorii S.C. A. S.R.L., C. și S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile 366/JS/24.06.2015, a respins contestația debitoarei S.C. D. S.A., a anulat sentința și a trimis cauza pentru deschiderea procedurii insolvenței judecătorului sindic. În considerentele acestei decizii, se reține că "apelanții-creditori S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. și C. au dovedit creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 60 de zile, care rezultă din hotărâri judecătorești irevocabile și din înscrisuri însușite de apelanta-debitoare, care depășesc valoarea-prag de 40000 RON, în timp ce debitoarea-intimată nu a probat că are disponibilități bănești care să îi permită îndeplinirea acestor obligații", fiind îndeplinite toate exigențele legii pentru deschiderea procedurii insolvenței față de intimata-debitoare S.C. D. S.A." b) Urmare a pronunțării deciziei civile nr. 904/15.10.2015, prin sentința civilă nr. 564/JS/14.12.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraș - Severin, secția a II-A Civilă, de contencios administrativ a constatat admise, prin decizia civilă anterior menționată, cererile formulate de creditorii S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. și C. pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. D. S.A și, în consecință, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S.C. D. S.A.. Această dispoziție a fost menținută în apel de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 230/16.03.2016, definitivă, pronunțată în dosarul x/2015 c) decizia civilă nr. 1083/R/2009 a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara într-un litigiu anterior celui privind deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva pârâtei debitoare S.C. D. S.A., în dosarul nr. x/2008, ce a avut ca obiect plângerea petentei S.C. Q. S.R.L. București împotriva încheierii de respingere nr. 12379 din 23.07.2008 dată de O.C.P.I. Caransebeș privind notarea în C.F. a contractelor de subînchiriere nr. x/2001, legalizat sub nr. x/2008, nr. y/2001, legalizat sub nr. x/2008, nr. y/2001, legalizat sub nr. x/2008 și nr. y/2001, legalizat sub nr. x/2008 de BNP R. din București, contracte recunoscute de către S.C. D. S.A., proprietar al imobilului închiriat, prin acordurile autentificate sub nr. x și 7285/16.04.2008 și prin care același proprietar se obliga ca, în cazul rezilierii contractelor de închiriere cu locatarul, să preia și să execute contractele de subînchiriere. Astfel, prin sentința civilă nr. 2813 din 18 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. x/2008, Judecătoria Caransebeș a admis plângerea formulată de petenta S.C. Q. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. S. S.R.L. și S.C. T. S.R.L. 2002 Băile Hereculane, a desființat încheierea de respingere nr. 12379 din 23 iulie 2008, dată de O.C.P.I. Caransebeș, și a dispus notarea în CF nr. x Pecinișca a contractelor de subînchiriere menționate anterior. Prin decizia civilă nr. 76/08.04.2009, Tribunalul Caraș-Severin a respins apelul pârâtei S.C. D. S.A. împotriva acestei sentinței civile, iar prin decizia civilă nr. 1083/R/2009, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de pârâta S.C. D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 76/08.04.2009, pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2008. d) Ulterior deschiderii procedurii insolvenței cu privire la debitoarea S.C. D. S.A., pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-A Civilă, de contencios administrativ a fost înregistrat dosarul nr. x/2015 - în care a fost pronunțată, în apel, decizia a cărei revizuire se solicită - dosar ce a avut ca obiect soluționarea contestațiilor la tabloul preliminar nr. 10082/23.03.2016 al creanțelor debitoarei S.C. D. S.A.., publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 6008/24.03.2016, întocmit de consorțiul E. SPRL-Cabinet Individual de Insolvență F. În acest ultim litigiu, prin sentința civilă nr. 376/17.11.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraș-Severin a admis contestațiile formulate de creditorii S.C. A. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., I., CABINET AVOCAT J. și K. împotriva creanțelor S.C. B. S.R.L. și C. și, pe cale de consecință, au fost înlăturate de pe tabloul preliminar de creanțe al debitoarei S.C. D. S.A., în integralitate, creanțele S.C. B. S.R.L. și C., fiind respinse contestațiile formulate de acești creditori în ceea ce privește înscrierea parțială pe tabel a creanțelor solicitate. Această dispoziție a instanței a fost menținută în apel, de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 183/C/2018 - A pronunțată la data de 17 iulie 2018 în dosarul nr. x/2015 - A, hotărâre despre care revizuenții susțin că ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești menționate mai sus. Trebuie precizat faptul că în analiza cererilor de revizuire formulate în cauză Înalta Curte va avea în vedere litigiul soluționat definitiv prin pronunțarea deciziei civile nr. 183/C/2018 - A/17.07.2018, în ansamblul său, întrucât, așa cum s-a arătat, scopul cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este acela de înlăturare a efectelor judecății realizate cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, neputându-se admite că hotărârea primei instanțe de fond, prin care au fost înlăturate în întregime de pe tabloul de creanțe al debitoarei S.C. D. S.A. creanțele solicitate de S.C. B. S.R.L. și de C. ar continua să producă efecte în ipoteza anulării deciziei instanței de apel pe acest temei al revizuirii. Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, care se poate exercita în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă: "există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Rațiunea instituirii cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorității de lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăți, în condiții de identitate de părți, obiect, cauză, cât și cel pozitiv, care presupune ca aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăți ulterioare. Posibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces, sau, dacă această excepție a fost invocată, de omisiunea instanței de a se pronunța asupra acesteia. Totodată, chiar dacă în noua reglementare, prin art. 430 alin. (2) din noul C. proc. civ., se prevede că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, această prevedere legală nu permite ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pentru motivul că, prin considerentele care rezolvă o problemă litigioasă, contravine unei hotărâri anterioare, dacă cele două hotărâri sunt date în dosare diferite, între care nu există identitate de părți și de chestiune litigioasă dezlegată. Pornind de la aceste considerații de ordin teoretic, Înalta Curte constată că în cadrul litigiului finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr. 183/C/2018 - A/17.07.2018 a Curții de Apel Oradea, a cărei revizuire se solicită în speță, a fost invocată autoritatea lucrului judecat vizând atât decizia nr. 904/15.10.2015, cât și deciziile civile nr. 76/A/2009 și nr. 1083/R/2009, iar instanța de fond și instanța de apel au analizat aceste aspecte. În acest sens, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 376/17.11.2016, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2015, judecătorul sindic a reținut, cu privire la creanța S.C. B. S.R.L., următoarele: "Administratorul judiciar a acceptat în integralitate la masa credală creanța principală în cuantum de 1.724.373,69 RON, apreciind-o ca recunoscută în mod irevocabil prin decizia civila nr. 904/15.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2015 raportat la dispozițiile art. 105 alin. (1) teza I din Lege. De fapt, prin decizia amintită, Curtea de Apel, învestită cu soluționarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței, admițând apelul, a anulat hotărârea și a trimis cauza judecătorului-sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenței. Este real că instanța fondului este ținută de dezlegarea dată de instanța de control aspectelor litigioase pe care le soluționează, însă aceasta nu înseamnă că, dacă la cererea unui creditor se deschide procedura insolvenței, creanța lui nu va mai fi verificată. Art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 dispune dimpotrivă: creanța în baza căreia s-a deschis procedura insolvenței este înregistrată de administratorul judiciar, în baza documentelor justificative atașate cererii de deschidere a procedurii și în urma verificării, fără a fi necesară depunerea unei cereri de admitere, potrivit alin. (1), cu excepția cazului în care se calculează accesorii până la data deschiderii procedurii. Așadar, la fel cum au argumentat și contestatorii, judecătorul sindic reține că obligația de verificare subzistă, astfel cum a dispus și Curtea chiar la fila x a deciziei invocate: "cuantumul exact al creanței va fi stabilit de administratorul judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea 85/2014, potrivit cărora, creanța în baza căreia s-a deschis procedura insolvenței este înregistrată de administratorul judiciar, în baza documentelor justificative atașate cererii de deschidere a procedurii și în urma verificării, fără a fi necesară depunerea unei cereri de admitere, potrivit alin. (1), cu excepția cazului în care se calculează accesorii până la data deschiderii procedurii". Așa fiind, administratorul judiciar trebuia să verifice și cu privire la această creanță cele trei elemente determinante pentru înscrierea în tabloul de creanțe." "Așa fiind, judecătorul sindic va înlătura și susținerile conform cărora creanța unui creditor declanșator nu mai poate fi analizată sub aspectul existenței. De asemenea, va înlătura argumentele recunoașterii creanței de către instanțe, afirmațiile fiind nereale. Prin sentința civilă nr. 2813/2008 pronunțata de Judecătoria Caransebeș in dosarul nr. x/2008, menținută de Tribunalul Caraș-Severin prin decizia civila 76/A/2009 și de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civila 1083/R/2009 având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară s-a dispus notarea contractelor de închiriere în CF, nu s-a consfințit vreo obligație a debitoarei D. S.A. cum eronat afirmă creditoarea. În Cartea Funciara nr. x a orașului Băile Herculane, Partea II, poziția B7 au fost înscrise contractele de subînchiriere numai pentru opozabilitate față de terți - dosar vol. I" De asemenea, în analiza creanței declarate de creditorul C., judecătorul sindic a avut în vedere și următoarele considerente: "Pe de o parte, judecătorul sindic constată că administratorul judiciar a acceptat în integralitate la masa credală creanța principală în cuantum de 1.724.373,69 RON, apreciind-o ca recunoscută in mod irevocabil prin decizia civila nr. 904/15.10.2015 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara in dosarul nr. x/2015 raportat la dispozițiile art. 105 alin. (1) teza I din Lege. De fapt, prin decizia amintită, Curtea a dispus deschiderea procedurii după admiterea apelurilor unor creditori, între care și creditorul C., potrivit art. 43 alin. (7) din Legea nr. 85/2014. Curtea de apel învestită cu soluționarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței, admițând apelul, a anulat hotărârea și a trimis cauza judecătorului-sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenței. Este real că instanța fondului este ținută de dezlegarea dată de instanța de control aspectelor litigioase pe care le soluționează, însă aceasta nu înseamnă că, dacă la cererea unui creditor se deschide procedura insolvenței, creanța lui nu va mai fi verificată. Art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 dispune dimpotrivă: creanța în baza căreia s-a deschis procedura insolvenței este înregistrată de administratorul judiciar, în baza documentelor justificative atașate cererii de deschidere a procedurii și în urma verificării, fără a fi necesară depunerea unei cereri de admitere, potrivit alin. (1), cu excepția cazului în care se calculează accesorii până la data deschiderii procedurii. Așadar, la fel cum au argumentat și contestatorii, judecătorul sindic reține că obligația de verificare subzistă, astfel cum a dispus și Curtea chiar la fila x a deciziei invocate." În apelul formulat împotriva sentinței de mai sus, soluționat prin decizia civilă nr. 183/C/2018 - A/17.07.2018 ce face obiectul cererilor de revizuire, revizuenții din cauza de față au reiterat susținerile referitoare la autoritatea de lucru judecat privind hotărârile pronunțate în cele litigiile anterioare, iar analizând aceste susțineri instanța de apel a menținut sub acest aspect hotărârea pronunțată de către instanța de fond, subliniind propriile argumente pentru care a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a considera că problema litigioasă dedusă judecății a fost tranșată cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 904/15.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara in dosarul nr. x/2015. Astfel, raportat la această decizie, în baza căreia s-a impus judecătorului sindic deschiderea procedurii insolvenței, Curtea de Apel Oradea a reținut, prin decizia civilă nr. 183/C/2018 - A/17.07.2018, următoarele: "Instanța de apel va înlătura aceste argumente, pentru mai multe considerente. Este adevărat că, la momentul deschiderii procedurii insolvenței, judecătorul-sindic ori instanța de apel, după caz, efectuează o verificare a creanței creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, pentru a vedea dacă aceasta este certă, lichidă și exigibilă. Însă, verificarea pe care o face judecătorul-sindic la momentul soluționării cererii de deschidere a procedurii este o verificare a aparenței dreptului de creanță. Chiar dacă se dispune deschiderea procedurii insolvenței în baza cererii unui creditor, nu înseamnă că respectiva creanța nu va mai fi verificată de către administratorul judiciar în procedura de verificare a creanțelor. În acest sens, art. 102 alin. (2) prevede că nu va mai fi necesară depunerea unei cereri de admitere a creanței, deoarece creanța creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței va fi înregistrată de administratorul judiciar în baza documentelor justificative atașate cererii de admitere a creanței, însă doar după verificare. Coroborând această dispoziție cu cea de la art. 106 alin. (1), rezultă că, doar în procedura de verificare se stabilește, în baza documentelor depuse și după efectuarea unei cercetări amănunțite, legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe. Nu pot fi reținute afirmațiile apelanților, în sensul că, nu ar mai trebui verificate creanțele lor de către administratorul judiciar, din moment ce au fost verificate de către judecătorul-sindic, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 106 alin. (1), doar administratorul judiciar realizează o cercetare amănunțită a creanțelor în faza de verificare a cererilor de admitere a creanțelor. De altfel, art. 102 alin. (2) prevede în mod expres că, creanța creditorului care a formulat cererea de deschidere a procedurii va fi înregistrată în tabelul de creanțe după verificare. Nu în ultimul rând, art. 105 alin. (1) prevede cu caracter de principiu că, toate creanțele sunt supuse procedurii de verificare, cu anumite excepții expres reglementate de lege, prin care nu se regăsește și situația creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței. Trebuie precizat, de asemenea, că respectiva creanță a acestui creditor nu poate fi încadrată nici în noțiunea de " creanțe constatate prin hotărâri judecătorești executorii", deoarece în această categorie pot fi incluse doar creanțele care au făcut obiectul cercetării pe fond, fiind recunoscute în favoarea uneia din părțile litigiului în urma administrării probelor care se impun, iar la momentul analizării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, nu s-a realizat o asemenea examinare pe fond a creanțelor creditorilor declanșatori și nici nu s-a stabilit cuantumul exact al creanțelor acestora. Or, în condițiile în care, este în afara oricărui dubiu că, creanța creditorului care a solicitat deschiderea procedurii este supusă verificării alături de toate celelalte creanțe, există posibilitatea ca, în urma verificărilor efectuate, să fie înlăturată respectiva creanță de la masa credală, fie prin neînscrierea sa în tabelul preliminar de către administratorul judiciar, fie ca urmare a soluționării contestațiilor împotriva tabelului preliminar. Sub un alt aspect, se va observa că, în faza deschiderii procedurii împotriva debitoarei S.C. D. S.A., Curtea de Apel Timișoara a analizat creanța creditorilor S.C. B. S.R.L. și C.,doar din perspectiva tranzacției încheiate la data de 01.04.2015. Or, după cum rezultă din chiar cererea de admitere a creanței depusă de creditoarea S.C. B. S.R.L., aflată la fila x și urm. din vol. IV al Tribunalului Caraș-Severin, aceasta a invocat ca temei al creanței sale o serie de acte juridice, anterioare tranzacției, respectiv: 1. contractele de subînchiriere nr. x/16.06.2001, nr. y/16.02.2001, nr. z/04.07.2001 și nr. 117/26.07.2001; 2. două acorduri emise de D. S.A., prin care aceasta recunoaște toate cele 4 contracte de subînchiriere încheiate între S. S.R.L. și S.C. Q. S.R.L., atât în privința prețului, duratei, cât și a clauzelor, arătând expres că, în cazul rezilierii contractului de locație încheiat între aceasta și S. S.R.L., este de acord cu preluarea și executarea contractelor; 3. contractul de cesiune încheiat la data de 29.07.2010 și certificatul de subrogație; 4. precum și hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Caransebeș. Prin urmare, titlul constatator al creanței sale nu este tranzacția încheiată la data de 01.04.2015, ci cele patru contracte de subînchiriere, preluate de debitoarea D. S.A. în baza acordurilor din anul 2001. Creditoarea însăși arată că, prin tranzacție, debitoarea a recunoscut datoria pe care o are față de B. S.R.L. care s-a născut, însă, în baza actelor juridice anterior menționate. Aceeași este situația și în ceea ce-l privește pe creditorul C., care și-a fundamentat cererea de admitere a creanței pe sentința civilă nr. 659/2009 pronunțată de Tribunalul Covasna, și pe contractul de cesiune din data de 03.09.2014, prin care a dobândit creanța de la cedenții U. și V.. Acesta a invocat că, prin tranzacția din 01.04.2005, debitoarea a recunoscut corectitudinea calculului dobânzii legale datorate. Or, în contextul în care aceste acte juridice nu au făcut obiect de analiză la momentul deschiderii procedurii insolvenței, iar ulterior creanțele creditorilor S.C. B. S.R.L. și C. au fost analizate prin raportare la acestea, nu se poate pretinde că, decizia nr. 904/15.10.2015 s-ar impune cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză. Din considerentele deciziei nr. 904/15.10.2015, rezultă că instanța de apel a reținut îndeplinirea condițiilor necesare pentru deschiderea procedurii insolvenței doar în baza recunoașterii de către debitoare a creanțelor celor doi creditori prin tranzacția din 01.04.2005, fără ca la acel moment să se realizeze o cercetare amănunțită a valabilității tranzacției și fără să fie avute în vedere și celelalte acte juridice pe care se întemeiază în realitate creanțele creditorilor. De asemenea, instanța de apel nu a stabilit la acel moment nici cuantumul exact al creanțelor celor doi creditori, arătând că acesta va fi stabilit de administratorul judiciar în faza de verificare a creanțelor. În dosarul de față, însă, în care se analizează contestația mai multor creditori împotriva tabelului preliminar vizând, printre altele, creanțele creditorilor S.C. B. S.R.L. și C., sunt supuse analizei instanței alte acte juridice pe care se întemeiază tranzacția din 01.04.2015, anterioare acesteia, astfel că, nu este îndeplinită nici condiția identității de cauză și cea a identității de obiect cu cauza în care a fost pronunțată decizia nr. 904/15.10.2015. Nu în ultimul rând, se va reține că, în cauza soluționată prin decizia nr. 905/15.10.2015 a Curții de Apel Timișoara, au figurat în calitate de părți doar creditorii S.C. B. S.R.L., C. și S.C. A. S.R.L., de pe poziția de apelanți creditori și S.C. D. S.A., în calitate de intimat debitor. Prin urmare, în respectivul dosar, instanța de apel a fost limitată la examinarea apărărilor invocate de debitor vis-a-vis de creanța celor doi creditori și cu referire la tranzacția încheiată la 01.04.2005. În schimb, în prezentul dosar, analiza creanțelor celor doi creditori s-a impus în contextul formulării de către alți creditori - S.C. A. S.R.L., I., Cabinet de Avocat J., S.C. G. S.R.L. și S.C. H. S.R.L. - a contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe, vizând creanțele celor doi creditori S.C. B. S.R.L. și C.. În cuprinsul contestațiilor, s-a pus în discuție legitimitatea celor două creanțe raportat la actele juridice anterioare tranzacției din 01.04.2005, pe care se fundamentau, în realitate, cererile de admitere a creanțelor și, de asemenea, s-a invocat pe cale de excepție nulitatea tranzacției. Or, toate aceste aspecte nu au fost invocate și nu au făcut obiect de analiză în dosarul finalizat prin decizia nr. 904/15.10.2015, deoarece acești creditori nu au fost părți în cauză la acel moment și nu au putut contesta la momentul deschiderii procedurii insolvenței creanțele celor doi creditori. Chiar dacă creditoarea S.C. A. S.R.L. a fost parte în dosarul de insolvență finalizat prin decizia nr. 904, cadrul procesual de la acel moment determinat de obiectul judecății, nu i-a permis contestarea creanței creditorilor S.C. B. S.R.L. și C., deoarece creanțele lor se discutau doar în contradictoriu cu debitoarea S.C. D. S.A. Creditorul S.C. A. S.R.L. și-a susținut propria creanță în respectivul dosar, poziția sa procesuală fiind exprimată doar în contradictoriu cu debitoarea S.C. D. S.A., nu și cu ceilalți doi creditori. Deci, și această creditoare, chiar dacă a fost parte în dosarul de insolvență la momentul deschiderii procedurii, aceasta trebuie privită de asemenea în prezentul dosar ca și un terț față de această hotărâre judecătorească în ceea ce privește creanțele celor doi creditori S.C. B. S.R..L. și C.. Prin urmare, în privința acestor creditori, sunt aplicabile prevederile art. 435 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea judecătorească este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta nu face, în condițiile legii dovada contrară. În baza acestei dispoziții, constatarea instanței se impune părților ca prezumție irefragabilă de adevăr, însă terții creditori nu pot fi ținuți de veridicitatea unei soluții care, în ce-i privește, poate fi falsă, astfel încât au posibilitatea să conteste valoarea lucrului judecat și să respingă constatările anterioare ce le sunt opuse, întrucât, sub raport probatoriu, pentru ei hotărârea are valoarea unei prezumții relative. Astfel, spre deosebire de părți, terții nu pot fi ținuți de autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri pronunțate în absența lor, astfel încât acestora le este permis să demonstreze situația contrară celei stabilite prin hotărârea judecătorească ce li se opune. Prin urmare, decizia nr. 904 nu poate fi invocată cu autoritate/putere de lucru judecat împotriva contestatorilor creditori din prezentul dosar asociat, câtă vreme ei nu au fost părți în dosarul de insolvență la data deschiderii procedurii insolvenței, nu au putut participa la judecată și nu și-au putut prezenta, în condiții de contradictorialitate și cu respectarea dreptului lor la apărare, propria poziție față de situația juridică litigioasă soluționată prin hotărârea judecătorească cu care sunt confruntați. Ci, aceștia au posibilitatea ca, în contestația pe care au formulat-o, să pună în discuție legitimitatea creanțelor celor doi creditori, prin invocarea unor aspecte asupra cărora instanța nu s-a pronunțat prin decizia 904/15.10.2015, iar în condițiile în care se reține temeinicia argumentelor lor, nu există nici un impediment pentru înlăturarea din tabelul de creanțe a creanțelor celor doi creditori. Astfel, nici din această perspectivă, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 904/15.10.2015." Totodată, instanța de apel a precizat, în analiza excepției autorității de lucru judecat invocate în raport cu deciziile civile nr. 76/A/2009, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, și nr. 1083/R/2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ambele în dosarul nr. x/2008: "Nu se poate reține nici faptul că, prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Caransebeș, având ca obiect notarea în CF nr. x Pecinișca - proprietatea lui D. S.A. a contractelor de subînchiriere, s-ar fi recunoscut dreptul de creanță al Q. S.R.L. împotriva D. S.A., întrucât procesul pornit în acel dosar viza doar notarea în cartea funciară a contractelor de subînchiriere. Este adevărat că, prin sentința nr. 2813/18.12.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, irevocabilă prin respingerea căilor de atac, s-a dispus notarea în cartea funciară a acestor contracte, însă prin decizia nr. 76/08.04.2009 pronunțată în apel de Tribunalul Caraș-Severin, s-a reținut în mod expres faptul că în respectivul dosar, dat fiind obiectul său, instanța nu a verificat decât aparența dreptului și condițiile de formă ale notării în cartea funciară, iar examinarea pe fond a acordurilor de preluare a contractelor de subînchiriere revine în competența materială de soluționare a fondului unor eventuale litigii legate de respectivele contracte. Prin urmare, hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Caransebeș nu pot fi invocate ca având putere de lucru judecat în prezenta cauză, prin recunoașterea îndreptățirii apelantei la recuperarea avansului achitat în avans, de la societatea debitoare D. S.A." Pe baza celor mai sus arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au pronunțat asupra autorității de lucru judecat a deciziei nr. 904/15.10.2015, deciziei nr. 76/A/2009 și deciziei nr. 1083/R/2009, ceea ce face ca analiza pronunțării deciziei civile nr. 183/C/2018 - A/17.07.2018 cu încălcarea puterii de lucru judecat a acestor hotărâri să nu mai poată fi realizată în cadrul cererii de revizuire. Cât privește aspectele invocate de revizuenți în legătură cu soluția instanței de apel, în realitate acestea se constituie în veritabile critici privind dezlegarea dată acestor excepții invoc