ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 338/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 02.09.2016, sub nr. x/2016, A., în calitate de creditor, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L.

Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, la 06.02.2017, sub nr. x/2017, creditoarea S.C. C. S.R.L a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L.

Prin Încheierea nr. 72F din 08.02.2017, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a conexat Dosarul nr. x/2017 la Dosarul nr. x/2016.

Prin Sentința civilă nr. 216/F din 19.04.2017, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins contestațiile formulate de debitoare, a admis cererile formulate de creditoare și a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel S.C. B. S.R.L.

Prin Decizia nr. 392 din 10.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul și a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că au fost admise contestațiile formulate de debitoare și au fost respinse cererile de deschidere a procedurii insolvenței.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs S.C. C. S.R.L.

În motivare, a prezentat situația de fapt și a arătat că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a evocat dispozițiile art. 5 pct. 20 și pct. 29 lit. a) și b) din Legea nr. 85/2014 precum și dispozițiile art. 5 și 1617 C. civ. și art. 466 alin. (4) C. proc. civ., arătând că argumentul instanței de apel privind eventuala compensare a datoriilor reciproce înainte de deschiderea procedurii nu poate fi luat în considerare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În speță, recursul are ca obiect Decizia nr. 392 din 10.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în materia insolvenței.

Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Având în vedere că decizia recurată este una definitivă, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității consacrat art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. C. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 392 din 10.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2019.

GGC - ED