ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 681/2019

Ședința publică din data de 28 martie 2019

Asupra cererii de recurs de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel București, secția a V- a civilă, s-a înregistrat sub nr. x/2012*, apelul după casare, formulat de către apelanta reclamantă S.C. A. S.R.L. NAVODARI, împotriva sentinței civile nr. 3952/16.05.2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. B. S.A. BUCUREȘTI.

Prin decizia civilă nr. 3858/04.12.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost admis recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. BUCUREȘTI, împotriva deciziei civile nr. 247/2014 din 31.03. 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V- a civilă, care a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Curtea reține că în speță, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 19.03.2012 sub nr. x, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pârâții S.C. B. S.A. și S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar D. SPRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta S.C. B. S.R.L. să restituie suma de 744.540 RON încasată fără justă cauză la data de 17.03.2009 în calitate de furnizor de uree al S.C. C. S.R.L., să fie obligată pârâta S.C. B. S.R.L. la plata dobânzilor legale aferente sumei de 744.540 RON începând cu data de 17.03.2009 și până la achitarea efectivă. Totodată a solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la plata penalităților de întârziere contractuale în cuantum de 0,06% aferente sumei de 744.540 RON începând cu data de 17.03.2009 și până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suma de 744.540 RON a fost achitată în contul S.C. B. S.A. pentru și în numele S.C. C. S.R.L. în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/14.03.2009 cu titlu de plată în avans a cantității de 765 t uree ambalată în saci (46% azot), ce nu i-a fost livrată nici până în prezent.

La data de 16.03.2009 între S.C. C. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. x/14.03.2009 prin care vânzătorul se obliga să vândă, iar cumpărătorul să cumpere cantitatea de 1000 tone uree în saci de 50 kg net produse de E. S.A. Slobozia.

În contract s-a prevăzut ca plata să se facă în numele și la ordinul reclamantei în contul furnizorului său S.C. B. S.A..

În baza contractului S.C. C. S.R.L. a emis către reclamantă factura de avans nr. x/16.03.2009 în valoare de 291.002,6 RON și factura de avans nr. x/17.03.2009 în valoare de 594.513,53 RON, iar prin adresele din 16.03.2009 și 17.03.2009 S.C. C. a ordonat reclamantei să efectueze plata în contul indicat în adresă solicitând și mențiunile ce trebuie aplicate pe instrumentele de plată.

Reclamanta a efectuat către S.C. B. S.A. plata sumei totale de 744.540 RON prin ordinele de plată nr. x, 66 și 67 din 17.03.2009, instrumentele de plată purtând mențiunea "plată pentru C. în baza contractului nr. x/14.03.3009".

După efectuarea plăților, deplasându-se la S.C. B. S.A., furnizorul vânzătorului, reclamantei i s-a refuzat vânzarea ureei deja achitate motivându-se de către B. ca a imputat plata efectuată de reclamantă asupra unei alte datorii a vânzătorului.

A mai precizat reclamanta că livrarea celor 765 to de uree nu a fost efectuată până în prezent nici de către S.C. B. S.A., nici de către C. S.R.L..

Acționând cu rea credință, de conivență, S.C. B. S.A. și S.C. C. S.R.L. au indus în eroare S.C. A. S.R.L., determinând-o să efectueze o plată în avans, neurmată de contraprestație echivalentă, respectiv livrarea mărfii.

A mai arătat reclamanta că din perspectiva S.C. A. S.R.L. plata efectuată nu era datorată S.C. B. S.A., iar din perspectiva S.C. B. S.A. încasarea plății s-a realizat fără a exista o justă cauză contractuală sau legală.

În cauză s-au a invocat prevederile art. 1341 alin. (1), (16)35 - 1649 C. civ., respectiv art. 2 din O.G. nr. 13/2011.

La data de 11.12.2012 reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că pentru perioada 17.03.2009 - 17.03.2012 dobânzile legale reprezintă suma de 161.601,56 RON, iar pentru perioada 17.03.2009 - 30.04.32009 penalitățile de întârziere contractuale solicitate pârâtei S.C. C. S.R.L. sunt în cuantum de 20.102,58 RON.

Ulterior reclamanta a solicitat numai restituirea sumei nedatorate și a dobânzilor aferente.

La data de 7.12.2012 pârâta S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar a depus cerere de suspendare în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

La termenul din 13.12.2012 pârâta S.C. B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.A., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 13.12.2012 pârâta S.C. B. S.A. a depus cerere de suspendare a cauzei în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 36 din Legea nr. 85/2006 cu motivarea că la data de 9.12.2010 în dosarul nr. x/2010 aflat pe rolul Tribunalului București s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului C. S.R.L., iar la data de 6.10.2011 în același dosar s-a dispus intrarea în procedura simplificată a falimentului.

La termenul din 21.02.2013 reclamanta a precizat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, respectiv plata nedatorată.

La același termen de judecată tribunalul a disjuns cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei C. S.R.L., formându-se dosar separat în care s-a dispus suspendarea cauzei conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea de ședință din 21.02.2013 excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.A. a fost unită cu fondul.

Tribunalul București, secția a VI - a civilă prin sentința civilă nr. 3952 din 16.05.2013, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive precum și cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

De asemenea s-a respins ca neîntemeiată și cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul de drept dedus judecății.

Reclamanta a plătit în contul pârâtei S.C. B. S.R.L. suma totală de 744.540 RON prin ordinele de plată nr. x, 66 și 67 din 17.03.2009.

Având în vedere acestea, tribunalul a apreciat că pârâta S.C. B. S.A. are calitate procesuală pasivă în cauză, în condițiile în care reclamanta a solicitat restituirea acestei sume. Îndeplinirea condițiilor prevăzute de C. civ. pentru plata nedatorată invocată de reclamantă ca și temei al cererii de chemare în judecată este o problemă de fond, și nu de calitate procesuală.

Pe fond, tribunalul a reținut că, la data de 14.03.2009 reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de cumpărător, a încheiat cu S.C. C. S.R.L. în calitate de vânzător, contractul de vânzare cumpărare nr. x/14.03.2009, având ca obiect vânzarea-cumpărarea cantității de 1000 tone uree în saci (PP+PE) de 50 kg net de la furnizorul E. S.A. Slobozia, cu posibilitatea extinderii cantității la cererea cumpărătorului până la 5000 tone uree.

Termenul de livrare convenit de părți a fost în perioada martie- aprilie 2009, părțile convenind că livrările se vor desfășura eșalonat.

Prețul negociat a fost de 295 USD/tonă+TVA, urmând a fi achitat astfel: marfa se facturează în tranșe de 250 tone, valoarea totală a fiecărei facturi fiind de 87.762,5 USD (inclusiv TVA), iar fiecare factură emisă se va plăti după cum urmează:

- suma de 73.750 USD inclusiv TVA echivalent in RON la data emiterii facturii în avans, iar diferența de 14.012,5 USD inclusiv TVA echivalentul în RON la cursul de schimb USD/RON afișat de BNR la data emiterii facturii se va achita în momentul în care societatea cumpărătoare va încasa de la bugetul statului soldul sumei negative de TVA solicitat la rambursare aferent fiecărei facturi emise de vânzător.

Prin art. 6 alin. (4) din contract, părțile au convenit că echivalentul cantității de 250 tone uree se va achita in avans la cursul BNR din ziua plății conform cap. 6 la contract, in numele și la ordinul societății C. în contul furnizorului său S.C. B. S.A. nr. x deschis la F. Sector 4 București.

Prin actul adițional nr. x la contract, părțile au modificat modalitățile și condițiile de plată cu privire la cantitatea de 515 tone de uree.

In baza contractului încheiat de părți, S.C. C. S.R.L. a emis pentru reclamantă factura nr. x/16.03.2009 pentru suma de 291.002,6 RON reprezentând contravaloare uree ambalată, avans conform contractului nr. x/14.03.2009 și factura nr. x/17.03.2009 pentru suma de 594.513,53 RON reprezentând contravaloare uree ambalată avans conform contractului nr. x/14.03.2009.

Prin adresa nr. x/16.03.2009 C. S.R.L. a comunicat reclamantei factura nr. x/16.03.2009 și a solicitat acesteia emiterea ordinului de plată reprezentând contravaloarea acestei facturi în contul S.C. B. S.A., menționând numărul contului.

C. S.R.L. a comunicat reclamantei, prin adresa nr. x/17.03.2009, transmiterea facturii fiscale nr. x/17.03.2009 în valoare de 594.513,53 RON, emisă în baza contractului nr. x/14.03.2009, solicitând emiterea ordinului de plată în contul S.C. B. S.A., menționându-se numărul contului, pentru suma de 500.000 RON.

Prin adresele nr. x/16.03.2009 și y/17.03.2009, C. a solicitat reclamantei să specifice pe ordinele de plată "plată pentru C. în baza contractului nr. x/14.03.009".

Prin O.P. nr. x/16.03.2009, reclamanta a plătit în contul S.C. B. S.A. suma de 244.540 RON, prin O.P. nr. x/17.03.2009 reclamanta a plătit în contul pârâtei S.C. B. S.A. suma de 400.000 RON, iar prin O.P. nr. x/17.03.2009 a plătit suma de 100.000 RON. Pe cele trei ordine de plată menționate s-a menționat că cele trei plăți reprezintă "plată pentru S.C. C. S.R.L. în baza contractului nr. x/14,.03.2009".

C. S.R.L. nu a livrat reclamantei cantitatea de uree astfel cum s-a obligat prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/14.03.2009.

Prin încheierea din 9.12.2010 pronunțată în dosarul nr. x/2010 al Tribunalului București, secția a VII-a Comercială (în prezent secția a VII-a Civilă) s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului C. S.R.L., iar prin sentința comercială nr. 2197/2011 s-a dispus intrarea in faliment prin procedura simplificată a debitorului S.C. C. S.R.L., fiind confirmat în calitate de lichidator judiciar D. SPRL.

Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la restituirea sumei de 744.540 RON reprezentând plată nedatorată.

Față de această situație, tribunalul a reținut că în cauză, nu sunt îndeplinite însă condițiile prevăzute de C. civ. cu privire la plata nedatorată.

Conform art. 992 C. civ. "Cel ce, din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit", iar potrivit art. 993:

"Acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului. Acest drept încetează când creditorul, cu bună-credință, a desființat titlul său de creanță; dar atunci cel ce a plătit are recurs în contra adevăratului debitor".

Plata nedatorată reprezintă executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și fără intenția de a plăti datoria altuia. Pentru a se reține existența acestei operații juridice, partea care pretinde restituirea plății, solvensul, trebuie să probeze, conform art. 1169 C. civ. și art. 46 Codul comercial, executarea unei prestații cu titlu de plată, inexistența datoriei din punct de vedere juridic și efectuarea plății din eroare. Ultima condiție - efectuarea plății din eroare - presupune ca cel ce a făcut plata să fi avut credința, la acel moment, că este debitor.

În prezenta cauză reclamanta a făcut dovada că a efectuat plăți în valoare de 744.540 RON în contul pârâtei S.C. B. S.A. Aceste plăți nu au fost efectuate însă din eroare, pentru o datorie inexistentă din punct de vedere juridic. Plata sumei de 744.540 RON a fost realizată în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/14.03.2009 și a facturilor nr. x/16.03.2009 și nr. y/17.03.2009 emise de C. S.R.L. . Efectuarea plăților a avut loc în contul pârâtei S.C. B. S.A. conform convenției dintre reclamantă și C. S.R.L., reclamanta fiind de acord cu efectuarea plăților în aceste condiții.

Art. 1096 C. civ. permite efectuarea plății creditorului sau împuternicitului său, sau aceluia ce este autorizat de justiție sau de lege a primi pentru dansul. Mai mult, plata dată aceluia ce n-are împuternicire de a primi pentru creditor, este valabila, daca acest din urma o ratifică sau profită de dânsa.

În prezenta cauză reclamanta a efectuat plățile cu bună știință împuternicitului C. S.R.L., dar pentru a stinge obligația de plată asumată față de C. S.R.L. prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/14.03.2009, pe ordinele de plată reclamanta a menționat că cele trei plăți reprezintă "plată pentru S.C. C. S.R.L. în baza contractului nr. x/14,.03.2009".

Astfel, reclamanta nu a plătit suma a cărei restituire o solicită din eroare, crezându-se debitor, ci cu bună știință, ca preț al mărfii ce urma a fi livrată de C. S.R.L..

Neexecutarea obligației de livrare a mărfii din partea C. S.R.L. poate determina consecințe juridice cu privire la contractul încheiat de aceasta cu reclamanta, și nu cu privire la împuternicitul C., ce a primit plata pentru aceasta.

Pentru considerentele de fapt și de drept reținute, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.

Cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată de asemenea a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât pârâta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2012, din 21.10.2013, iar după casare, sub nr. x/2012*.

Examinând apelul după casare formulat de către apelanta reclamantă S.C. A. S.R.L. NAVODARI în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolului 294, articolului 295 C. proc. civ. și celelalte prevederi legale incidente în speță, cu decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, nr. 3858/04.12.2014, Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă a reținut prin decizia civilă nr. 891 din 28.05.2015 următoarele:

În mod corect s-a reținut de instanța de fond că, în cauză, reclamanta a făcut dovada că a efectuat plata sumei de 744.540 RON în contul pârâtei B. S.A., plată care nu s-a făcut din eroare, pentru o datorie inexistentă din punct de vedere juridic, plata sumei de 744.540 RON fiind realizată în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.03.2009 și a facturilor x/16.03.2009 și nr. y/17.03.2009 emise de C. S.R.L., iar efectuarea plăților a avut loc în contul pârâtei B., conform convenției dintre reclamantă și C., reclamanta fiind de acord cu efectuarea plăților în aceste condiții.

Astfel, reclamanta nu a plătit suma a cărei restituie o solicită din eroare, crezându-se debitor, ci cu bună știință, ca preț al mărfii ce urma a fi livrată de C..

Potrivit dispozițiilor art. 993 din vechiul C. civ., acela care din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului. Acest drept încetează când creditorul, cu bună credință, a desființat titlul de creanță; dar atunci cel ce a plătit, are recurs contra adevăratului debitor.

Per a contrario, plata făcută în calitate de debitor, cu intenția de a stinge propria datorie rezultată din contract, nu este o eroare.

În speță, plata nu s-a făcut din eroare atâta vreme cât intenția cu care a fost făcută plata a vizat propria obligație a reclamantei rezultată din contractul încheiat între C. și reclamantă.

În această situație, nu sunt incidente dispozițiile art. 993 din vechiul C. civ., deoarece reclamanta nu s-a crezut debitoarea B. S.A. pentru plata datoriei. Reclamanta a efectuat plata ca debitoare a C. nu a S.C.B. S.A.

Nici S.C.B. S.A nu s-a aflat în eroare când a primit plata de la debitoarea sa C. prin instrucțiunea dată de aceasta reclamantei, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 992 din vechiul C. civ.

Astfel, trebuie luate în discuție dispozițiile art. 992 si art. 993 din vechiul C. civ., care constituie temeiul de drept pentru analiza plății nedatorate.

Față de dispozițiile art. 993 din vechiul C. civ., Curtea reține că, pentru a exista o plată nedatorată este necesară întrunirea mai multor condiții:

- să existe o plată;

- datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe;

- plata să fi fost făcută din eroare.

În speță, așa cum rezultă din facturile nr. x/17.03.2009 și nr. y/16.03.2009 emise de vânzătoarea C. S.R.L. către cumpărătoarea A., adresele nr. x/16.03.2009 și y/17.03.2009, prin care C. a ordonat cumpărătoarei ca plata datorată cu titlu de avans să se facă în contul S.C. B. S.A. și din ordinele de plată nr. x/16.03.2009, y/17.03.2009 și 67/17.03.2009 pe care reclamanta a menționat că plata "reprezintă plată pentru C. S.R.L. în baza contractului nr. x/14.03.2009", Curtea reține că reclamanta a efectuat plata avansului datorat C. S.R.L. în temeiul contractului nr. x/14.03.2009, cu intenția reclamantei de a stinge propria obligație a achitării avansului, rezultată din contract.

Datoria reclamantei către vânzătoarea C. a existat, plata efectuată de reclamantă s-a făcut cu intenția de a se achita datoria proprie a reclamantei rezultată din contractul x/14.03.2009 încheiat între cumpărătoare și vânzătoare, plata nu s-a efectuat din eroare. Intenția reclamantei de efectuare a plății în calitate de debitoare a C. rezultă și din răspunsul la interogatoriu aflat la dosarul cauzei, prin care reclamanta recunoaște că la data de 17 martie 2009 i-a plătit pârâtei C., în avans, contravaloarea cantității de 765 tone uree pe care o datora conform contractului, pentru care nu a primit marfa.

SC A. S.R.L. a cunoscut, pe toată perioada derulării tranzacției comerciale că nu are calitatea de debitoare a S.C. B. S.A. ci, calitatea de debitoare a S.C.A.. De aceea, nu se poate vorbi de o eroare, în sensul art. 993 C. civ.

În cauză, plata s-a făcut în contextul mandatării (art. 1093 alin. (2) din vechiul C. civ.) de către S.C. C. S.R.L. care, prin această operațiune, a urmărit stingerea a două obligații: cea a reclamantei privind plata prețului stabilit în baza contractului nr. x/14.03.2009 și cea proprie către S.C. B. S.A..

Rezultă că S.C. A. S.R.L. a plătit către propriul său creditor și că, acesta din urmă a plătit, către S.C. B. S.A. în baza propriului său raport juridic cu această societate. Plata pe care a făcut-o reclamanta este o plată datorată și vizează, în fapt și în drept, propria sa obligație de plată, aceasta fiind și intenția cu care a fost efectuată, adresele x/16.03.2009 și y/17.03.2009 emise de C. prin care a creditoarea C. a ordonat ca debitoarea să facă plata în contul S.C. B. S.A. fiind edificatoare în acest sens.

Nici S.C.B. S.A. nu s-a aflat în eroare când a primit plata de la debitoarea sa C. prin instrucțiunea dată de aceasta reclamantei, prin plata efectuată fiind stinse datorii ale C. către B., nefiind astfel incidente dispozițiile art. 992 din vechiul C. civ.

Curtea mai reține și reținut faptul că vânzătorul C. a garantat reclamantei, livrarea mărfii achitată în avans a unei părți din marfă cu BO nr. x nr. x, conform art. 2 și 3 din Actul adițional nr. x la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.03.2009, garanție care este recunoscută de reclamantă prin adresa nr. x/27.03.2009, de unde rezultă că reclamanta putea să execute biletul la ordin pentru recuperarea sumei aferente avansului achitat pârâtei C. ceea ce confirmă încă o dată că suma solicitată a fi restituită reclamantei de către pârâta B. S.A. nu a fost plătită din eroare, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 992 și art. 993 din vechiul C. civ.

Rezultă astfel că, B. nu a primit o plată nedatorată de la reclamanta A. S.R.L., nefiind întrunite condițiile cerute de art. 992 și 993 din vechiul C. civ. privind plata nedatorată, astfel că acțiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată, așa cum corect a hotărât instanța de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. NĂVODARI prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată și pe fondul cauzei admiterea acțiunii.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte va constata încetarea acțiunii și a recursului formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. NĂVODARI în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. BUCUREȘTI prin ADMINISTRATOR JUDICIAR G. SPRL în considerarea următoarelor argumente:

Prin încheierea de ședință din data de 01.06.2016 instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 75 din Legea 85/2014 având în vedere că prin sentința civilă nr. 645 din 01 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2015 s-a dispus conexarea dosarului cu nr. x/2016 la prezentul dosar.

In baza art. 406 C. proc. civ. s-a luat act de cererea de renunțare la judecată formulata de creditorul H. S.R.L..

S-a respins contestația debitoarei la cererea de deschidere a procedurii formulate de către creditorul H. S.R.L., ca rămasa fără obiect.

S-a respins excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii formulate de către creditorul I. S.R.L., ca neîntemeiata.

S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale activa a J. S.A. Constanta si lipsei calității procesuale pasive a debitoarei, ca neîntemeiate.

S-au admis cererile creditorilor K. S.A., I. S.R.L., J. S.A. Constanta, L. S.A., M.. S.A. si S.C. N. S.R.L., împotriva debitoarei S.C. B. S.A..

În temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență s-a deschis procedura generală împotriva debitorului S.C. B. S.A..

Ca urmare a referatului arhivă întocmit la data de 12.12.2018, cauza a fost repusă pe rol și s-a dispus efectuarea unei adrese către Tribunalul București, secția a VII-a civilă pentru a comunica dacă sentința civilă nr. 645 din 1 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2015 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului S.C. B. S.A. BUCUREȘTI a rămas definitivă.

Potrivit adresei depusă la dosar la data de 16 ianuarie 2019 de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., sentința civilă nr. 645 din 01 februarie 2016, a devenit definitivă prin neapelare la 29 februarie 2016.

În raport cu această împrejurare și cu obiectul acțiunii judiciare formulate de reclamantă, ce vizează realizarea creanțelor asupra averii debitoarei, constatând că procedura insolvenței pârâtei a fost deschisă sub imperiul Legii nr. 85/2014, se reține încidența în cauză a art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Art. 75 alin. (1) din Legea 85/2014, reglementează un caz de suspendare legală obligatorie a acțiunilor propriu-zise care vizează stabilirea unui drept de creanță împotriva debitorului, dar și a urmăririlor silite individuale împotriva averii debitorului, urmărindu-se prezervarea caracterului concursual, colectiv și egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitând astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanțelor creditorilor, eliminând incertitudinea asupra masei pasive.

Potrivit art. 75 alin. (1) teză ultimă din Legea nr. 85/2014 la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează.

Constatând că potrivit copiei conformă cu originalul a sentinței civile nr. 645 din 1 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2015, aceasta a rămas definitivă la data de 29.02.2016, având în vedere dispozițiile legale mai sus citate, Înalta Curte va dispune încetarea acțiunii judiciare și a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. NĂVODARI.

Față de soluția juridică dispusă, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. NĂVODARI împotriva deciziei civile nr. 891/2015 din 28 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2019.