Decizia nr. 343/2019 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 418/2010 a Tribunalului Gorj

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția comercială, sub Dosarul nr. x/2010, la data de 2 iunie 2010, reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/27.08.2008 încheiat între părți; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro, reprezentând plata efectuată în baza contractului; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data plății și până la momentul restituirii acestuia. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, 1020, 1021, 1075 C. civ. și art. 43 C. com.

Prin Sentința civilă nr. 418 din 30 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub Dosarul nr. x/2010, la data de 13.07.2010.

La data de 16 mai 2011, pârâta SC C. SA a formulat cerere de chemare în garanție a SC D. SRL solicitând ca, în ipoteza în care pârâta ar fi obligată la plata sumei de 3.323.200 RON (1.000.000 euro) către reclamanta SC A. SRL să fie obligată chemata în garanție la plata acestei sume către pârâtă.

Prin Sentința comercială nr. 15816 din 9 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei și, totodată, a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. SRL. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a SC D. SRL, ca rămasă fără obiect.

Apelul declarat de reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. SRL, împotriva Sentinței nr. 15816 din 9 septembrie 2011 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admis de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 29 din 23 ianuarie 2012, fiind desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva Deciziei civile nr. 29 din 23 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 689 din 21 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 24 septembrie 2013, sub același număr de dosar, respectiv x/2010 Prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția prematurității.

Prin Sentința civilă nr. 1694 din 4 aprilie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins cererea principală ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 498 din 27 martie 2015, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta SC C. SA împotriva încheierii de ședință din 14 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2010. Totodată, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 1694 din 4 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2010.

Împotriva Deciziei civile nr. 498 din 27 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. SRL, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței instanței de fond.

Prin încheierea de ședință din 24 mai 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a suspendat judecata recursului, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței față de intimata-pârâtă SC C. SA, prin Sentința nr. 645 din 1 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în Dosarul nr. x/2015.

La data de 12 decembrie 2018 a fost întocmit referatul cu propunerea de a se verifica dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, în conformitate cu prevederile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015, potrivit căruia "pentru cauzele a căror judecată se suspendă, instanța verifică periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, fixând în acest scop termene de verificare.".

La 16 ianuarie 2019, intimata-pârâtă C. SA a depus la dosar note de ședință, prin care a solicitat să se constate că acțiunea reclamantei a încetat de drept, prin efectul legii, în raport cu dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Înalta Curte verificând măsura în care, în speță, mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, urmează să constate încetarea judecății recursului pentru următoarele considerente: Legea nr. 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, creditorul având ca unică posibilitate de a-și recupera creanța prin mijloacele prevăzute de lege în procedura insolvenței, respectiv de a formula o declarație de creanță, conform dispozițiilor legii speciale. Potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează." Din interpretarea normei citate rezultă că măsura suspendării judecății produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, când acțiunea judiciară încetează. În cauză, deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei C. SA a fost dispusă de către Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, prin Sentința nr. 645 din 1 februarie 2016, rămasă definitivă la data de 29 februarie 2016, prin neapelare. Astfel, reținând că, potrivit tezei finale a prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, acțiunea judiciară declanșată încetează și, având în vedere că toate creanțele împotriva debitorului pot fi valorificate împotriva acestuia numai în cadrul procedurii unice a insolvenței, în cauză, nu mai subzistă nicio rațiune pentru a fi continuată acțiunea judiciară declanșată anterior. Așa fiind, se constată că în cauză nu se impune menținerea măsurii suspendării, iar cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, urmează să înceteze judecata recursului declarat de reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. SPRL, împotriva Deciziei civile nr. 498 din 27 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.