ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6384/2009

Pentru

a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că

reclamantul este moștenitorul unchiului său F.A.S.,

fostul

proprietar al imobilului, preluat de stat fără titlu în anul 1945, actualmente

demolat.

În

acest sens, curtea face referire la Convenția româno-germană de repatriere a

etnicilor germani din comuna Voievodeasa, respectiv la

Convenția între Guvernul Regal Român și Guvernul Reich-ului German,

privitoare

la repatrierea populației de origine germană din Bucovina și Dobrogea, în

Germania, publicată în M.Of. nr. 254 din 30 octombrie 1940.

Pentru

a decide astfel, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit

art. l

din Legea nr. 10/2001, fac obiectul aplicării acestei legi

numai

imobilele preluate abuziv de stat sau de orice alte persoane juridice în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de

stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra

rechizițiilor și nerestituite.

Imobilul în litigiu, proprietatea autorului

reclamantului, a fost preluat de stat în temeiul Convenției româno-germane de

repatriere a populației de origine germană din Bucovina de Sud și Dobrogea în

Germania, publicată în M.Of. nr. 254 din 30 octombrie 1940, în procesul verbal

nr. 359 din 29 martie 1941 figurând proprietarul S.F. cu casa nr. 237, compusă

din 3 camere și grajd și teren în suprafață de 300 mp.

Ulterior,

cu parcela funciară nr. 302 din C.F. 118 a comunei cadastrale Voievodeasa,

fostă proprietate a lui S.F., a fost împroprietărită în anul 1945, familia C.

Având

în vedere că preluarea imobilului de către stat a avut loc anterior datei de 6

martie 1945, acesta nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva

acestei din urmă decizii a declarat recursul reclamantul tară a motiva în drept

cererea și susținând că în mod nelegal nu i s-a recunoscut calitatea de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile în care a solicitat

despăgubiri pentru casa de la nr. 219, care se afla pe parcela funciară 302 din

C.F. 118 Voievodeasa.

Aceasta este casa care a aparținut unchiului său F.A.S.

,

și nu casa cu nr. 237 care a aparținut altui F.S., situată pe altă parcelă.

Deși nu indică în drept temeiul cererii de recurs,

dat fiind că aceasta

privește pronunțarea instanței cu privire la alt

imobil decât cel vizat de cererea de chemare în judecată, Înalta Curte va

analiza critica recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., cu referire la încălcarea principiului disponibilității.

Recursul

este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Atât

prima instanță cât și instanța de apel au avut în vedere, în analiza

probatorului, imobilul situat pe parcela funciară 302 din C.F. 118 a comunei

cadastrale Voievodeasa.

În

legătură cu acest imobil, curtea de apel a reținut că se identifică cu imobilul

ce a aparținut autorului reclamantului S.F., respectiv cu casa ce a purtat nr. 237.

Reaprecierea

situației de fapt printr-o reanalizare a probatoriului administrat nu este

posibilă in faza recursului, dată fiind actuala configurație a dispozițiilor

art. 304 C. proc. civ., care prevede expres și limitativ motivele pentru care

se poare declara recurs.

Prin urmare,

în raport de situația de fapt reținută, aceea că imobilul în litigiu ce a

purtat nr. 237 a  părtinit autorului reclamantului și a fost preluat de stat

anterior datei de 6 martie 1945, hotărârea instanței de apel de respingere a

acțiunii apare ca fiind legală și urmează a fi menținută.

În

baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat

împotriva acesteia, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.D.O. împotriva deciziei nr. 78

din 1 iulie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.