ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.04.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2360/2010

HOTĂRÂRE
20.04.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2360/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

După mai multe cicluri procesuale,

prin sentința nr. 89 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția

civilă, au fost respinse, ca nefondate acțiunea întemeiată pe prevederile Legii

nr. 10/2001, formulată de reclamanta Z.S. și cererea de chemare în garanție

formulată de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, în

contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 din

cadrul Instituției Prefectului Suceava, Inspectoratul Județean al Poliției de

Frontieră Suceava și garantul Ministerului Economiei și Finanțelor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că potrivit art. 2 din Convenția româno-germană din 1940, guvernele

au întocmit liste de avere privind bunurile imobile rămase în România,

proprietățile fiind puse la dispoziția Statului Român, că aceeași convenție

prevedea faptul că din preluarea bunurilor repatriaților de către Statul Român

rezultă o datorie a acestuia față de guvernul german, egală cu valoarea în lei

a bunurilor evaluate și că, față de înscrierea autoarei reclamantei în tabelul

cu bunuri germane din anul 1940, în cauză nu sunt incidente prevederile Legii

nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.

53 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, susținând în esență că, instanța de fond nu a respectat

indicațiile cuprinse în decizia civilă nr. 280/2007 a Curții de Apel Suceava,

că imobilului în litigiu nu îi sunt aplicabile prevederile Convenției

româno-germane din anul 1940, ci dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece

imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 54/1951, că

urgența motivării deciziei denotă că redactarea exista anterior pronunțării,

fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil și că susținerile sale

sunt demonstrate de înscrierile cuprinse în cartea funciară.

Recursul este nefondat.

Prin decizia nr. 280 din 25

septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, cauza a

fost trimisă instanței de fond, spre rejudecare, cu îndrumarea de a fi

suplimentat probatoriul, pentru a se stabili fără putință de tăgadă, dacă

imobilul aflat în proprietatea autorilor reclamantei a făcut obiectul

Convenției româno-germană nr. 3620/1940, ori a Legii nr. 139/1940.

Instanța de trimitere s-a conformat

prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și a solicitat, pe cale de

adrese, de la mai multe instituții, înscrisuri ce ar fi putut fi pertinente și

concludente în sensul îndrumărilor cuprinse în decizia de casare pronunțată de

curtea de apel.

Faptul că decizia curții de apel a

fost redactată în termenul legal nu poate conduce la concluzia că reclamantei

i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv de către

stat, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

La fila 80 din dosarul nr. 1980/2004

al Curții de Apel Suceava se află certificatul nr. 93174 din 10 august 1990 al

Ministerului de Interne, Direcția Generală a Arhivelor Statului, Filiala

Arhivelor Statului județul Suceava din care rezultă fără echivoc faptul că în

dosarul nr. 6/1940, pag. 88, la nr. 158 din tabelul cu bunuri germane

aparținând refugiaților din orașul Rădăuți figurează autoarea reclamantei W.M.,

în calitate de fost proprietar, iar în calitate de ocupant, numitul G.A.

În atare situație, în mod corect a

reținut instanța de apel, confirmând soluția tribunalului, că imobilul ce

formează obiectul litigiului a trecut în proprietatea statului în anul 1940 în

baza Convenției româno-germane din același an, iar nu în perioada 6 martie 1945

– 22 decembrie 1989 și că în atare situație, în cauză nu sunt aplicabile

prevederile Legii nr. 10/2001, fiind lipsite de relevanță înscrisurile din

cartea funciară la care a făcut referire recurenta.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de

reclamanta

Z.S.

împotriva deciziei nr. 53 din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția

civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

aprilie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3333/2010
o-Germane, a mai reținut instanța de apel. Imobilul nu figurează în documente referitoare la bunuri ale germanilor repatriați și nu există document de preluare în baza Convenției întocmit la data pretinsei preluări. Au fost, însă, administr
ÎCCJ 2005-06-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5620/2005
Germane nr. 3620 din anul 1940, perioadă ce nu face obiectul Legii nr. 10/2001, care se referă expres la intervalul 6 martie 1945–22 decembrie 1989. Prin sentința civilă nr. 153 din 2 martie 2004, Tribunalul Suceava a respins acțiunea arătâ
ÎCCJ 2006-06-28
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6333/2006
tei cu privire la acest aspect nu pot fi primite. Instanța de apel a mai reținut că, întrucât, pe de o parte, potrivit testamentului autentificat sub nr. 3470/1995, reclamanta a fost instituită de proprietara imobilelor, legatară universală
ÎCCJ 2011-04-15
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3530/2011
Asupra recursului de față, reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 16 mai 2007, reclamanții S.B. și S.M., au formulat, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Câmpulung Moldovenesc
ÎCCJ 2007-03-07
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2106/2007
presa germană și de la Consulatul General al României la Munchen, după apariția acestei din urmă legi. Pe fondul cauzei, s-au făcut aprecieri în legătură cu preluarea abuzivă a bunului imobil de către stat. Apelul a fost respins ca nefondat
Sursă