ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 519/2010

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 538 din 20 februarie 2009 Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC R.I. SRL București

și pârâta SC T.V.I.E. SRL București prin lichidator judiciar SC G.C.I.

București.

Împotriva acestei

hotărâri, la data de 16 martie 2009 a formulat contestație în anulare

contestatoarea SC R.I. SRL București.

Contestația în anulare

a fost motivată la data de 23 septembrie 2009 de către SC R.I. SRL București

și SC T.V.I.E. SRL București, fiind întemeiată pe

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., teza I și a II-a.

Înalta Curte, se

consideră legal învestită doar de către contestatoarea SC R.I.

SRL București.

În motivarea

contestației în anulare, se susține că instanța de recurs

nu a observat faptul că potrivit încheierii de ședință din

2 noiembrie 2007 cererea de aderare formulată de SC R.I. SRL la apelul SC T.V.I.E.

SRL a fost depusă în ședința de judecată, astfel că nu

putea fi creata vreo confuzie cu privire la decizia atacată.

Referitor la cel de al

doilea motiv al contestației în anulare se susține că

instanța de recurs a omis cercetarea motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., sub aspectul nulității deciziei recurate.

Totodată, în opinia contestatoarei instanța de recurs a omis să

se pronunțe asupra întregului recurs formulat de SC T.V.I.E. SRL,

hotărârea fiind chiar contradictorie în întreg cuprinsul său.

Prin întâmpinare, intimata

Comuna Pantelimon – prin Primar a solicitat respingerea contestației în

anulare întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 318

C. proc. civ. În esență, intimata susține că motivele

invocate în susținerea contestației în anulare promovate sunt

argumente ce țin exclusiv de fondul pricinii, ce nu pot fi invocate în

prezenta cale de atac.

Analizând contestația

în anulare, în limitele mai sus arătate Înalta Curte, constată

că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru

considerentele de mai jos.

În conformitate cu

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare se

utilizează atunci când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de recurs.

Primul motiv, prevăzut

de art. 318 C. proc. civ., pentru formularea contestației în anulare are

în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale

judecății recursului. Este vorba de acele greșeli pe care le

comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date

materiale importante. Textul vizează greșeli de fapt involuntare

și nu greșeli de judecată.

În speță, nu sunt

incidente dispozițiile vizând greșeala materială care

vizează erori formale ale recursului și nu greșeli de

judecată ce nu mai pot fi antamate în calea contestației în anulare.

Pe de altă parte,

instanța de recurs a analizat toate criticile formulate de recurentă

inclusiv în ceea ce privește cererea de aderare la apel a SC R.F.I. SRL

arătând în acest sens că instanța de apel în mod judicios a constatat-o

nulă în raport de dispozițiile art. 287 alin. (1) pct. 2 raportat la alin.

(2) C. proc. civ.

De precizat că teza a

II-a a art. 318 C. proc. civ. se referă numai la ipoteza omisiunii

instanței de recurs de a se pronunța asupra vreunui motiv de casare

sau modificare prevăzut expres de art. 304 punctele 1 - 9 C. proc. civ.

Prin urmare, criticile

susținute de contestatoare sub aspectul omisiunii instanței de recurs

asupra motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

este nefondat întrucât din considerentele deciziei rezultă fără

echivoc că instanța de recurs a examinat toate criticile formulate în

recurs din perspectiva motivului de nelegalitate evocat în cauză.

În concluzie, caracterul

succint al motivării sau faptul că instanța nu a răspuns

tuturor argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate, nu se încadrează

în motivul care să permită exercitarea acestei căi extraordinare

de atac de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raționamentul

logico juridic al instanței în adoptarea soluției.

Față de cele de

mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318 – art. 320 C. proc.

civ. să respingă contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC R.F.I. SRL București împotriva

deciziei nr. 538 din 20 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.