ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1023/2011

Deliberând, în aplicarea dispozițiilor art. 256 alin.

(1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin decizia civilă nr. 1557 din 12 noiembrie 2009

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta Ș.V.V.,

împotriva deciziei civile nr. 879 din 3 iunie 2008 în contradictoriu cu

intimatul C.A. și cu A.T.P.S. București.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că motivul

de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu poate

fi primit deoarece înscrisul depus de revizuenta, raport de evaluare

psihologică din 12 iulie 2008 nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege

pentru a fi considerat înscris nou. Nici motivul de revizuire prevăzut de art.

322 pct. 7 C. proc. civ., nu a fost apreciat ca întemeiat, deoarece hotărârile

pretins potrivnice au fost pronunțate în același dosar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

revizuenta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

A susținut că în mod greșit instanța care a

soluționat cererea de revizuire a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că actele noi depuse, respectiv

rapoartele de evaluare psihologică din 12 iulie 2008 și 29 mai 2009 sunt acte

ce privesc sănătatea fizică, mentală și psihică a minorului, atestând situații

existente la data pronunțării deciziei atacate, dar care au putut fi procurate

numai după data pronunțării acesteia și pe care, dacă instanța le-ar fi avut la

dispoziție, ar fi pronunțat o altă hotărâre.

A criticat decizia atacată și pentru faptul că se

impunea desființarea pe calea revizuirii a deciziei nr. 879/2008, care era

potrivnică cu o altă hotărâre, respectiv cu încheierea din 20 februarie 2008 a

Tribunalului București, încheiere interlocutorie, ce produce aceleași efecte ca

și o hotărâre judecătorească. A mai susținut că în privința acestui caz de

revizuire instanța nu s-a pronunțat pe fondul cererii, astfel încât se impune

casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Aceeași soluție se impune și având în vedere nelegala compunere a completului,

care a pronunțat hotărârea în complet de trei judecători, deși hotărârea era

recurabilă.

Analizând recursul în limita criticilor invocate,

Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de recurs formulată, completată

ulterior, recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără a arăta explicit modul în care se

încadrează criticile în fiecare dintre aceste motive de modificare.

Încadrarea corectă din punct de vedere juridic a

criticilor formulate este un atribut al instanței de judecată, în conformitate

cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în raport de conținutul concret al

motivelor de recurs.

Or, din dezvoltarea acestora, astfel cum sunt

prezentate prin cererea de recurs, rezultă că nu sunt întrunite cerințele de

aplicare a dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în decizia atacată nu pot fi

identificate situații de plus petita sau extra petita, instanța de apel

pronunțându-se cu privire la cele două cazuri de revizuire indicate de

revizuenta.

De asemenea, în ce privește motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., verificând hotărârea atacată se

constată că aceasta nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 304 pct. 8

C. proc. civ., referirea legiuitorului la „actul juridic dedus judecății",

al cărui înțeles „lămurit și vădit neîndoielnic" privește încălcarea

principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convențiile

legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ceea ce în speță nu

se verifică.

Recursul vizând cazul de revizuire prevăzut de

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este inadmisibil.

Dispozițiile art. 328 C. proc. civ. statuează asupra

faptului că hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de

lege pentru hotărârea revizuită.

Totodată, art. 323 alin. (1) C. proc. civ. dispune în

sensul că revizuirea se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă

definitivă și a cărei revizuire se cere.

Coroborând aceste dispoziții legale și având în

vedere că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de curtea de

apel ca instanță de recurs, se impune concluzia potrivit căreia decizia

pronunțată asupra acestui caz de revizuire devine, potrivit art. 377 alin. (2)

pct. 4 C. proc. civ., irevocabilă și nesusceptibilă de recurs.

Aceasta înseamnă că, declarând recurs împotriva

deciziei nr. 1557 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, revizuenta

nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate în această materie,

motiv pentru care Înalta Curte va respinge calea de atac ca inadmisibilă.

Recursul vizând cazul de revizuire prevăzut de art.

322 pct. 7 C. proc. civ. este fondat.

Art. 323 alin. (2) C. proc. civ. dispune în sensul că

în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va îndrepta la

instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat

hotărârile potrivnice. Aceasta este o normă de competență materială imperativă,

de la care nu se poate deroga, chiar dacă revizuenta a formulat două motive de

revizuire, care atrag competențe diferite. Astfel, în speță nu poate opera

prorogarea de competență, fiecare instanță trebuind să soluționeze cererea în

legătură cu motivele pentru care este competentă.

În cauza de față, hotărârile pretins potrivnice sunt

pronunțate de tribunal, respectiv de curtea de apel. Pe cale de consecință,

competența de soluționare a cererii de revizuire în cauza pendinte revine

Înaltei Curți de Casație și Justiție. în raport de dispozițiile art. 159 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., constatând necompetența de ordine publică a Curții de

Apel, decizia recurată va fi casată, iar cererea va fi reținută spre judecare

în fond.

Analizând cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care se susține contrarietatea

dintre decizia nr. 879 din 3 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și încheierea din

20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, Înalta Curte constată că

aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce

succed:

Cererea de revizuire formulată în condițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ

următoarele condiții: să existe două hotărâri definitive potrivnice, cele două

hotărâri să fie date în aceeași pricină, dar în dosare diferite și să existe

identitate de părți, de cauză și de obiect, adică elementele lucrului judecat.

Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de

retractare, se poate exercita numai în cazurile și condițiile expres prevăzute

de lege.

Înalta Curte observă că în hotărârile pretins

potrivnice au fost pronunțate în același dosar, în faze procesuale diferite,

respectiv încheierea de ședință din 20 februarie 2008 a fost pronunțată în

apel, iar decizia nr. 879/2008 a fost pronunțată în recurs.

În această situație cererea nu poate fi primită,

problema existenței unor hotărâri potrivnice punându-se numai dacă hotărârile

au fost pronunțate în dosare diferite.

Pe cale de consecință, cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. va fi respinsă ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenta Ș.V.V., împotriva

deciziei civile nr. 1557 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce privește

cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Casează în parte decizia atacată și, reținând cauza

pentru judecarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.

7 C. proc. civ., o respinge ca inadmisibilă.

Respinge ca inadmisibil recursul în ceea ce privește

cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie

2011.