ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1023/2011

Deliberând, în aplicarea dispozițiilor art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin decizia civilă nr. 1557 din 12 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta Ș.V.V., împotriva deciziei civile nr. 879 din 3 iunie 2008 în contradictoriu cu intimatul C.A. și cu A.T.P.S. București. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primit deoarece înscrisul depus de revizuenta, raport de evaluare psihologică din 12 iulie 2008 nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerat înscris nou.

Nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu a fost apreciat ca întemeiat, deoarece hotărârile pretins potrivnice au fost pronunțate în același dosar. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. A susținut că în mod greșit instanța care a soluționat cererea de revizuire a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că actele noi depuse, respectiv rapoartele de evaluare psihologică din 12 iulie 2008 și 29 mai 2009 sunt acte ce privesc sănătatea fizică, mentală și psihică a minorului, atestând situații existente la data pronunțării deciziei atacate, dar care au putut fi procurate numai după data pronunțării acesteia și pe care, dacă instanța le-ar fi avut la dispoziție, ar fi pronunțat o altă hotărâre.

A criticat decizia atacată și pentru faptul că se impunea desființarea pe calea revizuirii a deciziei nr. 879/2008, care era potrivnică cu o altă hotărâre, respectiv cu încheierea din 20 februarie 2008 a Tribunalului București, încheiere interlocutorie, ce produce aceleași efecte ca și o hotărâre judecătorească. A mai susținut că în privința acestui caz de revizuire instanța nu s-a pronunțat pe fondul cererii, astfel încât se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Aceeași soluție se impune și având în vedere nelegala compunere a completului, care a pronunțat hotărârea în complet de trei judecători, deși hotărârea era recurabilă. Analizând recursul în limita criticilor invocate, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de recurs formulată, completată ulterior, recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ., fără a arăta explicit modul în care se încadrează criticile în fiecare dintre aceste motive de modificare. Încadrarea corectă din punct de vedere juridic a criticilor formulate este un atribut al instanței de judecată, în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în raport de conținutul concret al motivelor de recurs. Or, din dezvoltarea acestora, astfel cum sunt prezentate prin cererea de recurs, rezultă că nu sunt întrunite cerințele de aplicare a dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că în decizia atacată nu pot fi identificate situații de plus petita sau extra petita, instanța de apel pronunțându-se cu privire la cele două cazuri de revizuire indicate de revizuenta.

De asemenea, în ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., verificând hotărârea atacată se constată că aceasta nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., referirea legiuitorului la „actul juridic dedus judecății", al cărui înțeles „lămurit și vădit neîndoielnic" privește încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ceea ce în speță nu se verifică. Recursul vizând cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este inadmisibil. Dispozițiile art. 328 C. proc.

civ. statuează asupra faptului că hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Totodată, art. 323 alin. (1) C. proc. civ. dispune în sensul că revizuirea se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. Coroborând aceste dispoziții legale și având în vedere că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de curtea de apel ca instanță de recurs, se impune concluzia potrivit căreia decizia pronunțată asupra acestui caz de revizuire devine, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., irevocabilă și nesusceptibilă de recurs. Aceasta înseamnă că, declarând recurs împotriva deciziei nr. 1557 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, revizuenta nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate în această materie, motiv pentru care Înalta Curte va respinge calea de atac ca inadmisibilă.

Recursul vizând cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este fondat. Art. 323 alin. (2) C. proc. civ. dispune în sensul că în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Aceasta este o normă de competență materială imperativă, de la care nu se poate deroga, chiar dacă revizuenta a formulat două motive de revizuire, care atrag competențe diferite. Astfel, în speță nu poate opera prorogarea de competență, fiecare instanță trebuind să soluționeze cererea în legătură cu motivele pentru care este competentă. În cauza de față, hotărârile pretins potrivnice sunt pronunțate de tribunal, respectiv de curtea de apel.

Pe cale de consecință, competența de soluționare a cererii de revizuire în cauza pendinte revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. în raport de dispozițiile art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând necompetența de ordine publică a Curții de Apel, decizia recurată va fi casată, iar cererea va fi reținută spre judecare în fond. Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care se susține contrarietatea dintre decizia nr. 879 din 3 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și încheierea din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed: Cererea de revizuire formulată în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe două hotărâri definitive potrivnice, cele două hotărâri să fie date în aceeași pricină, dar în dosare diferite și să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, adică elementele lucrului judecat. Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, se poate exercita numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Înalta Curte observă că în hotărârile pretins potrivnice au fost pronunțate în același dosar, în faze procesuale diferite, respectiv încheierea de ședință din 20 februarie 2008 a fost pronunțată în apel, iar decizia nr. 879/2008 a fost pronunțată în recurs. În această situație cererea nu poate fi primită, problema existenței unor hotărâri potrivnice punându-se numai dacă hotărârile au fost pronunțate în dosare diferite.

Pe cale de consecință, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de revizuenta Ș.V.V., împotriva deciziei civile nr. 1557 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce privește cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Casează în parte decizia atacată și, reținând cauza pentru judecarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., o respinge ca inadmisibilă. Respinge ca inadmisibil recursul în ceea ce privește cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.