ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2738/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 2095 din 26 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A.M.R., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, de promovare într-o funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție, organizat la data de 31 mai 2009. Petentul A.M.R. este prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung și, în această calitate, s-a înscris la concursul de promovare în funcții de execuție vacante, organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 31 mai 2009, opțiunea în scris fiind de promovare pe loc, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.

Consiliul Superior al Magistraturii în motivarea hotărârii a reținut că prim-procurorul A.M.R.

a participat la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și a obținut, potrivit rezultatelor finale ale concursului comunicate la data de 16 iunie 2009, media generală 9,30 și note mai mari de 5 la toate materiile de concurs, conform art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulament „judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27 dar care, urmare a lipsei posturilor vacante, nu au fost promovați, pot fi numiți în posturile care se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului”.

Făcând referire la posturile ce se vacantează la instanțele sau parchetele pentru care au optat la înscriere, Plenul a apreciat că dispozițiile art. 30 din Regulament au în vedere numai situația valorificării rezultatelor concursului pentru promovarea efectivă. Prin urmare, este exclusă posibilitatea valorificării rezultatelor concursului pentru candidații care au participat la concurs pentru promovarea pe loc. La această concluzie se ajunge și prin interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 30 din Regulament, dat fiind faptul că scopul introducerii instituției „valorificării rezultatelor concursului de promovare” în Regulament a fost acela de a crea posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanțele superioare, imediat după vacantarea efectivă, fără a fi necesară organizarea unui nou concurs de promovare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, A.M.R. solicitând anularea acestei hotărâri și admiterea cererii de valorificare a rezultatelor concursului din data de 31 mai 2009 în sensul promovării pe loc a acestuia într-o funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș. În susținerea cererii, recurentul a invocat în esență că îndeplinește condițiile din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. A mai susținut recurentul că nu a fost respectat principiul nediscriminării, considerând că a fost dezavantajat față de candidații care au optat pentru promovarea efectivă și că art. 30 din Regulament nu face nicio distincție între promovarea efectivă și promovarea pe loc.

În ambele cazuri fiind vorba de posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanțele superioare, imediat după vacantarea efectivă, fără a fi necesară organizarea unui nou concurs. Postul care a devenit vacant este la o instanță superioară, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, astfel că interpretarea teleologică a dispozițiilor regulamentului conduce la concluzia că o astfel de cerere este admisibilă. Textul de lege prevede că judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați in posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

Se poate observa, a mai susținut recurentul, că textul de lege nu se referă la candidații care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante la promovarea efectivă, astfel că nu se poate trage concluzia că a fost avut în vedere doar acest tip de promovare. Recursul este nefondat. Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile incidente, Curtea reține următoarele: Cu referire la Hotărârea Plenului CSM nr. 2095 din 26 noiembrie 2009, așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, instanța de recurs constată că prin aceasta a fost respinsă cererea petentului A.M.R. de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 31 mai 2009, în raport cu dispozițiile art. 30 din Regulamentul de concurs și cu opțiunea de promovare pe loc formulată de petent, conform art. 6 alin. (3) și (4) din Regulamentul de concurs.

Dispozițiile incidente din Regulamentul de concurs sunt următoarele: - art.6 alin. (3) și (4), conform cărora: „(3) În termen de 15 zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (1), cei interesați pot depune cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii, în care se menționează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanța ori parchetul la care se solicită promovarea, specializarea și, pentru promovarea la curțile de apel, secția pentru care optează. (4) Fiecare candidat poate formula o singură opțiune cu privire la felul promovării, instanța ori parchetul la care solicită promovarea, respectiv secția pentru care optează în cazul promovării la curțile de apel, precum și specializarea pentru care optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs.” - art. 30, conform cărora: „Art.

30. - (1) Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. (2) Dispozițiile art. 28 alin. (3) și ale art. 29 se aplică în mod corespunzător.” - art. 28 alin. (3), conform cărora: „(3) Promovarea în funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărului de posturi aprobate.” A.M.R., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, a participat la concursul de promovare în funcții de execuție din 31 mai 2009, formulând opțiunea de promovare pe loc la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, aspect necontestat de către recurent.

Recurentul a formulat opțiunea de „promovare pe loc” cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din Regulamentul de concurs, în deplină cunoștință de cauză și fără a contesta la momentul respectiv legalitatea acestor dispoziții în raport cu reglementările cu forță juridică superioară, în speță cele ale Legii nr. 303/2004.

Hotărârea nr. 2095 din 26 noiembrie 2009 a Plenului CSM prin care a fost respinsă cererea recurentei de valorificare a rezultatelor obținute la concursul din 31 mai 2009 cu motivarea că valorificarea este posibilă numai pentru candidații care au formulat opțiune de „promovare efectivă” este legală și temeinică și în acord cu jurisprudența anterioară a Instanței Supreme (Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 3745 din 1 noiembrie 2006, publicată în Jurisprudența Secției pe anul 2006 – Semestrul II, Ed. Hamangiu, București, 2007), de care instanța de recurs este datoare să țină seama, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a jurisprudenței CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor legale, prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva României (nr.1), §39-40).

Hotărârea contestată este întemeiată având în vedere că vacantarea unor posturi de execuție care să permită valorificarea rezultatelor concursului în intervalul de 6 luni de la data rezultatelor finale este posibilă numai în cazul opțiunii de promovare efectivă, deoarece în situația promovării pe loc, nu se poate vorbi de posibila vacantare în intervalul respectiv a unor posturi, atâta timp cât asemenea posturi sunt scoase la concurs de către CSM și nu presupun existența unui post de execuție vacant. În cauză nu se poate reține existența unei discriminări în sensul art. 16 din Constituție, al art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și al jurisprudenței CEDO relative la aceste prevederi ori al dispozițiilor O.G.

nr. 137/2000. Raportat la dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocolul nr. 12 la Convenție, în jurisprudența CEDO s-a afirmat constant că „a distinge nu înseamnă a discrimina” și că pentru a deveni discriminatorie, diferența de tratament trebuie să privească situații analoage și comparabile și să nu se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (CEDO, Fredin împotriva Suediei, §60; CEDO, Hoffman împotriva Austriei, §31; CEDO, Spadea și Scalabrino împotriva Italiei; CEDO, Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, §72).

Or, în cauză diferența de tratament, privită prin prisma condițiilor necesare procedurii de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, nu privește situații analoage sau comparabile, întrucât nu vizează persoane aflate în aceeași situație, atâta timp cât petentul, care a optat pentru promovarea pe loc, invocă existența discriminării prin raportare la candidați care au formulat o altă opțiune, și anume aceea de promovare efectivă. Astfel respingerea de către C.S.M. a cererii petentului A.M.R. are la bază o justificare obiectivă și rezonabilă decurgând din existența situațiilor diferite în care se situează candidații care au formulat opțiuni diferite și din împrejurarea că procedura valorificării rezultatelor este posibilă, potrivit dispozițiilor Regulamentului de concurs, în măsura vacantării unor posturi de execuție ce pot fi ocupate prin promovarea efectivă, iar nu prin promovarea pe loc.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.M.R. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2095 din 26 noiembrie 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.