ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 139/2010

Deliberând asupra

contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4949

din 28 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate

intelectuală a respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul

O. Băile Olănești, prin

primar, împotriva deciziei nr. 71/ A din 17 martie 2008

a Curții de Apel Pitești, secția civilă,

și

asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a decide astfel,

curtea a reținut că recursul a fost formulat de pârât cu

depășirea termenului prevăzut

de art. 301 C. proc. civ., deoarece decizia din apel i-a fost comunicată, la

data de 26 aprilie 2008, conform dovezii de primire și

procesului-verbal de predare de la dosarul Curții de

Apel Pitești, iar recursul a fost depus la această instanță la data de 22 mai

2008, cu mult peste termenul de 15 zile, prevăzut prin lege.

La data de 14 mai 2009, s-a înregistrat pe

rolul Înaltei Curți, sub nr. 4162/1/2009, contestația în anulare formulată de

contestatorul O. Băile Olănești, prin primar, împotriva deciziei sus-menționate.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatorul a susținut că

soluția din decizia contestată este rezultatul unei greșeli

materiale în legătură cu aspectele formale

ale judecării recursului, deoarece instanța învestită cu soluționarea

recursului a luat ca dată a depunerii acestuia pe cea aplicată pe declarația de

recurs de către registratura Curții de Apel Pitești,

respectiv 22 mai 2008, iar nu 12 mai 2008, dată la care recursul a fost

înaintat inițial

la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Apreciind că recursul este tardiv, instanța a

ignorat împrejurări esențiale privind procedura declarării căilor de atac și nu

a avut în vedere dispozițiile art. 104 C. proc. civ.

Astfel, recursul a fost

înaintat inițial la Înalta Curte, care l-a restituit la data

de 16 mai 2008, primind

număr de intrare la P. Băile Olănești în 22 mai 2009,

dată la care s-a depus din nou, de data aceasta la

instanța a cărei hotărâre era atacată, și anume Curtea de Apel Pitești.

Fără a ține seama de

constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 302

C. proc. civ., prin Decizia nr. 737/2008 a Curții

Constituționale, instanța de recurs a reținut tardivitatea căii de atac

raportându-se în mod greșit la data

înregistrării

acesteia la Curtea de Apel Pitești și nu la data la care recursul a fost

trimis

prin poștă la Înalta Curte.

Intimații au depus

întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare

ca neîntemeiată, cu

motivarea că actele dosarului nu susțin teza că recursul a fost înaintat în

termen la instanța supremă, respectiv la 12 mai 2008, ci, dimpotrivă, ele

atestă că recursul a fost declarat la data de 22 mai 2008 și depus la instanța

a cărei

hotărâre a fost atacată.

Contestația în anulare

este fondată și va fi admisă, potrivit celor ce succed.

Art. 318 teza I C. proc. civ., reglementează

drept motiv de contestație în anulare specială săvârșirea unei greșeli

materiale la dezlegarea recursului.

Textul are în vedere

greșelile materiale evidente., în legătură cu aspectele

formale ale judecării recursului, pentru verificarea

cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Intră în această

categorie și neobservarea de către instanță a unui act de

procedură cu privire la care nu a făcut nicio

judecată și care a determinat soluția pronunțată, situație care se regăsește în

speță.

Astfel, prin decizia contestată s-a respins,

ca tardiv, recursul declarat de pârâtul O. Băile Olănești, prin primar, prin

raportare la data înregistrării

acestuia la

instanța a cărei hotărâre a fost atacată, Curtea de Apel Pitești, fără a se

observași

verifica apărarea părții, cuprinsă în cererea de la dosar, privind

înregistrarea în termen a recursului la instanța competentă să îl judece,

Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și

adresa de la dosar, ce venea

în susținerea acestei apărări.

Prin cererea depusă la

dosarul de recurs, recurentul s-a apărat față

de excepția tardivității

declarării căii de atac, invocată de intimați prin întâmpinare,

susținând că au depus

recursul în termen, la Înalta Curte, și că în raport de data

înregistrării la această instanță trebuie

calculat termenul de recurs, deoarece dispozițiile art. 302 C. proc. civ., care

interzic depunerea recursului la o

altă instanță

decât aceea a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, au fost

declarate neconstituționale prin Decizia nr.

737/2998 a Curții Constituționale.

La același dosar se regăsește adresa nr. 3196

din 22 mai 2008 a P. Băile Olănești, prin care s-a înaintat recursul către

Curtea de

Apel Pitești la data de 22 mai

2008 și în care se menționează că acesta a fost trimis

în termen la

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Neobservând aceste acte

de procedură, instanța de recurs nu a analizat dacă

recursul i-a fost trimis

inițial ei, caz în care trebuia să se raporteze la data acestei

trimiteri în calcularea

termenului de recurs, în condițiile în care sancțiunea nulității

pentru nedepunerea

recursului la instanța a cărei hotărâre se atacată, prevăzută de

dispozițiile art. 302 C. proc. civ., a

devenit inoperantă în urma declarării neconstituționalității acestor dispoziții

legale, prin Decizia Curții Constituționale nr. 737 din 24 iulie 2008 (M. Of.

25 iulie 2008), deci anterior soluționării recursului și, prin urmare,

obligatoriu de aplicat în cauză,

potrivit

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții

Constituționale, republicată.

Din coroborarea adresei

nr. 3196 din 22 mai 2008 a P. Olănești,

depusă la dosar recurs, cu înscrisurile depuse în

cadrul contestației în anulare

, respectiv adresa aceleiași autorități de înaintare a

recursului la

Înalta Curte de

Casație și Justiție, purtând nr. 3196 din 12 mai2008, și borderoul cu

privire la predarea corespondenței la Oficiul P.T.T.R.

în ziua de 12 mai 2008, care

atestă

predarea la oficiul poștal, în ziua de 12 mai 2008, de către P.

Băile Olănești, a trimiterii cu nr. 3196 pe

adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție,

trimitere confirmată prin ștampila poștei ce poartă data de 12 mai 2008,

aplicată pe borderoul de expediție, rezultă că recursul a fost trimis prin

poștă la Înalta Curte de

Casație și

Justiție la data de 12 mai 2008, fiind predat recomandat la oficiul poștal la

această

dată.

Or, data de 12 mai 2008 era ultima zi a termenului

de recurs care, pentru

pârât, a început să

curgă, la data de 26 aprilie 2008, când i s-a comunicat decizia dată în

apel. Fiind predat recomandat la oficiul poștal

înăuntrul termenului legal, recursul

se

socotește îndeplinit în termen, conform art. 104 C. proc. civ.

Așa fiind, urmează a se reține că, dezlegând

recursul pe excepția de

tardivitate prin

raportare la data înregistrării lui la instanța a cărei hotărâre a fost

atacată, 22 mai 2008, fără a observa că acesta

fusese trimis prin poștă la instanța

competentă

să îl judece, în termenul legal, respectiv la data de 12 mai 2008, instanța

de

recurs a săvârșit o eroare materială în sensul art. 318 teza I C. proc. civ.

Pe cale de consecință, contestația în anulare

va fi admisă pe temeiul

dispozițiilor legale

sus-menționate, iar decizia contestată anulată, urmând a se fixa

termen pentru rejudecarea recursului la data de

04 iunie 2010, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de

contestatorul O. Băile

Olănești, prin

primar, împotriva deciziei nr. 4949 din 28 aprilie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Anulează decizia

contestată și fixează termen pentru rejudecarea recursului

la data de 04 iunie 2010, cu citarea

părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie

2010.