ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 139/2010

Deliberând asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 4949 din 28 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul O. Băile Olănești, prin primar, împotriva deciziei nr. 71/ A din 17 martie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Pentru a decide astfel, curtea a reținut că recursul a fost formulat de pârât cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., deoarece decizia din apel i-a fost comunicată, la data de 26 aprilie 2008, conform dovezii de primire și procesului-verbal de predare de la dosarul Curții de Apel Pitești, iar recursul a fost depus la această instanță la data de 22 mai 2008, cu mult peste termenul de 15 zile, prevăzut prin lege.

La data de 14 mai 2009, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți, sub nr. 4162/1/2009, contestația în anulare formulată de contestatorul O. Băile Olănești, prin primar, împotriva deciziei sus-menționate. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatorul a susținut că soluția din decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, deoarece instanța învestită cu soluționarea recursului a luat ca dată a depunerii acestuia pe cea aplicată pe declarația de recurs de către registratura Curții de Apel Pitești, respectiv 22 mai 2008, iar nu 12 mai 2008, dată la care recursul a fost înaintat inițial la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Apreciind că recursul este tardiv, instanța a ignorat împrejurări esențiale privind procedura declarării căilor de atac și nu a avut în vedere dispozițiile art. 104 C. proc. civ. Astfel, recursul a fost înaintat inițial la Înalta Curte, care l-a restituit la data de 16 mai 2008, primind număr de intrare la P. Băile Olănești în 22 mai 2009, dată la care s-a depus din nou, de data aceasta la instanța a cărei hotărâre era atacată, și anume Curtea de Apel Pitești. Fără a ține seama de constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 302 C. proc. civ., prin Decizia nr. 737/2008 a Curții Constituționale, instanța de recurs a reținut tardivitatea căii de atac raportându-se în mod greșit la data înregistrării acesteia la Curtea de Apel Pitești și nu la data la care recursul a fost trimis prin poștă la Înalta Curte.

Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, cu motivarea că actele dosarului nu susțin teza că recursul a fost înaintat în termen la instanța supremă, respectiv la 12 mai 2008, ci, dimpotrivă, ele atestă că recursul a fost declarat la data de 22 mai 2008 și depus la instanța a cărei hotărâre a fost atacată. Contestația în anulare este fondată și va fi admisă, potrivit celor ce succed. Art. 318 teza I C. proc. civ., reglementează drept motiv de contestație în anulare specială săvârșirea unei greșeli materiale la dezlegarea recursului. Textul are în vedere greșelile materiale evidente., în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Intră în această categorie și neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu a făcut nicio judecată și care a determinat soluția pronunțată, situație care se regăsește în speță. Astfel, prin decizia contestată s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul O. Băile Olănești, prin primar, prin raportare la data înregistrării acestuia la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, Curtea de Apel Pitești, fără a se observași verifica apărarea părții, cuprinsă în cererea de la dosar, privind înregistrarea în termen a recursului la instanța competentă să îl judece, Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și adresa de la dosar, ce venea în susținerea acestei apărări.

Prin cererea depusă la dosarul de recurs, recurentul s-a apărat față de excepția tardivității declarării căii de atac, invocată de intimați prin întâmpinare, susținând că au depus recursul în termen, la Înalta Curte, și că în raport de data înregistrării la această instanță trebuie calculat termenul de recurs, deoarece dispozițiile art. 302 C. proc. civ., care interzic depunerea recursului la o altă instanță decât aceea a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 737/2998 a Curții Constituționale. La același dosar se regăsește adresa nr. 3196 din 22 mai 2008 a P. Băile Olănești, prin care s-a înaintat recursul către Curtea de Apel Pitești la data de 22 mai 2008 și în care se menționează că acesta a fost trimis în termen la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Neobservând aceste acte de procedură, instanța de recurs nu a analizat dacă recursul i-a fost trimis inițial ei, caz în care trebuia să se raporteze la data acestei trimiteri în calcularea termenului de recurs, în condițiile în care sancțiunea nulității pentru nedepunerea recursului la instanța a cărei hotărâre se atacată, prevăzută de dispozițiile art. 302 C. proc. civ., a devenit inoperantă în urma declarării neconstituționalității acestor dispoziții legale, prin Decizia Curții Constituționale nr. 737 din 24 iulie 2008 (M. Of. 25 iulie 2008), deci anterior soluționării recursului și, prin urmare, obligatoriu de aplicat în cauză, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Din coroborarea adresei nr. 3196 din 22 mai 2008 a P. Olănești, depusă la dosar recurs, cu înscrisurile depuse în cadrul contestației în anulare , respectiv adresa aceleiași autorități de înaintare a recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, purtând nr. 3196 din 12 mai2008, și borderoul cu privire la predarea corespondenței la Oficiul P.T.T.R. în ziua de 12 mai 2008, care atestă predarea la oficiul poștal, în ziua de 12 mai 2008, de către P. Băile Olănești, a trimiterii cu nr. 3196 pe adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție, trimitere confirmată prin ștampila poștei ce poartă data de 12 mai 2008, aplicată pe borderoul de expediție, rezultă că recursul a fost trimis prin poștă la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 mai 2008, fiind predat recomandat la oficiul poștal la această dată.

Or, data de 12 mai 2008 era ultima zi a termenului de recurs care, pentru pârât, a început să curgă, la data de 26 aprilie 2008, când i s-a comunicat decizia dată în apel. Fiind predat recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului legal, recursul se socotește îndeplinit în termen, conform art. 104 C. proc. civ. Așa fiind, urmează a se reține că, dezlegând recursul pe excepția de tardivitate prin raportare la data înregistrării lui la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, 22 mai 2008, fără a observa că acesta fusese trimis prin poștă la instanța competentă să îl judece, în termenul legal, respectiv la data de 12 mai 2008, instanța de recurs a săvârșit o eroare materială în sensul art. 318 teza I C. proc.

civ. Pe cale de consecință, contestația în anulare va fi admisă pe temeiul dispozițiilor legale sus-menționate, iar decizia contestată anulată, urmând a se fixa termen pentru rejudecarea recursului la data de 04 iunie 2010, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de contestatorul O. Băile Olănești, prin primar, împotriva deciziei nr. 4949 din 28 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Anulează decizia contestată și fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 04 iunie 2010, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2010.