ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 502/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 6126 din 16 noiembrie 2010, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 1253/109/2008 s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul R.C.I. împotriva deciziei civile nr. 547/R din 20 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și familie.

Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești în soluționarea contestației în anulare îndreptată împotriva unei alte decizii a acestei instanțe, respectiv, a deciziei nr. 360/R din 07 noiembrie 2008. Instanța supremă a mai reținut că, având în vedere că hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, iar hotărârea atacată cu contestație în anulare este dată de o instanță de recurs, fiind, deci, irevocabilă, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil. Împotriva deciziei civile nr. 6126 din 16 noiembrie 2010 a înaltei Curți a formulat contestație în anulare R.C.I., arătând că în cauză nu au fost cercetate motivele recursului, nu au fost analizate probele existente la dosar, astfel încât nici instanța supremă nu a procedat la cercetarea cauzei, fiind încălcate dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc.

civ. S-a mai arătat că a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, întrucât deși apărătorul recurentului a depus la dosar cerere de amânare a cauzei, acesteia nu i s-a dat curs, dosarul fiind luat în pronunțare tară ca recurentul să aibă posibilitatea de a beneficia de asistență juridică calificată. Contestatorul a mai arătat că, prin pronunțarea deciziei nr. 6126 din 16 noiembrie 2010, nu s-au cercetat motivele de recuzare incidente cu prilejul soluționării cauzei la Judecătoria Curtea de Argeș, sens în care s-au încălcat și dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Înalta Curte constată perimată contestația în anulare, în considerarea următoarelor argumente: Contestația în anulare formulată de R.C.I.

împotriva deciziei civile nr. 6126 din 16 noiembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29 noiembrie 2010, judecata cauzei fiind suspendată la data de 2 noiembrie 2011, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care nici una din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ. la data de 17 decembrie 2012, părțile fiind legal citate pentru termenul din 6 februarie 2013. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an". Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege. În speță, de la data până a intervenit suspendarea, respectiv, 2 noiembrie 2011, și până la data repunerii pe rol din oficiu, și anume, 17 decembrie 2012, nici una din părți nu a întrerupt cursul judecății, lăsând în nelucrare recursul. Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și perimarea contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată contestația în anulare formulată de R.C.I. împotriva deciziei nr. 6126 din 16 noiembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2013