ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 502/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 6126 din 16 noiembrie 2010, pronunțată de înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr.

1253/109/2008 s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul R.C.I.

împotriva deciziei civile nr. 547/R din 20 martie 2009 a Curții de Apel Pitești,

secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și

pentru cauze cu minori și familie.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut că decizia recurată a fost

pronunțată de Curtea de Apel Pitești în soluționarea contestației în anulare

îndreptată împotriva unei alte decizii a acestei instanțe, respectiv, a

deciziei nr. 360/R din 07 noiembrie 2008.

Instanța

supremă a mai reținut că, având în vedere că hotărârea dată în contestație în

anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, iar

hotărârea atacată cu contestație în anulare este dată de o instanță de recurs,

fiind, deci, irevocabilă, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil.

Împotriva

deciziei civile nr. 6126 din 16 noiembrie 2010 a înaltei Curți a formulat

contestație în anulare R.C.I., arătând că în cauză nu au fost cercetate

motivele recursului, nu au fost analizate probele

existente la dosar, astfel încât

nici instanța supremă nu a procedat la

cercetarea cauzei, fiind încălcate dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc.

civ.

S-a

mai arătat că a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces

echitabil, întrucât deși apărătorul recurentului a depus la dosar cerere

de amânare a cauzei, acesteia nu i s-a dat curs,

dosarul fiind luat în pronunțare

tară ca recurentul să aibă

posibilitatea de a beneficia de asistență juridică calificată.

Contestatorul

a mai arătat că, prin pronunțarea deciziei nr. 6126 din 16 noiembrie 2010, nu

s-au cercetat motivele de recuzare incidente cu prilejul soluționării cauzei la

Judecătoria Curtea de Argeș, sens în care s-au încălcat și dispozițiile art. 318

C. proc. civ.

Înalta

Curte constată perimată contestația în anulare, în considerarea următoarelor

argumente:

Contestația în anulare formulată de R.C.I. împotriva deciziei

civile nr. 6126 din 16 noiembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție a

fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29 noiembrie 2010,

judecata cauzei fiind suspendată la data de 2 noiembrie 2011, în temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care nici una din părți nu a mai

efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu,

a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1)

C. proc. civ. la data de 17 decembrie 2012, părțile fiind legal citate pentru

termenul din 6 februarie 2013.

Potrivit

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare

în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare

sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas

în nelucrare din vina părții mai mult de un an".

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul

că reprezintă

atât o sancțiune procedurală

pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege,

cât și o prezumție de

desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată

ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor

privind judecata, excepția de perimare este peremptorie,

întrucât scopul admiterii sale este stingerea

procesului în faza în care acesta se

află și este absolută, întrucât

este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților

dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se

constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții,

existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de

stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data până a intervenit suspendarea,

respectiv, 2 noiembrie 2011, și până la data repunerii pe rol din oficiu, și

anume, 17 decembrie 2012, nici una din părți nu a întrerupt cursul judecății,

lăsând în nelucrare recursul.

Față de cele ce preced, având în vedere că

lăsarea cauzei în nelucrare se

datorează culpei părții, înalta Curte

constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și

perimarea contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimată contestația în anulare formulată de R.C.I. împotriva deciziei nr. 6126

din 16 noiembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția civilă și

de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 6 februarie 2013