ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3140/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4796 din 3 noiembrie 2009, a respins, ca nefondat, recursul declarat de S.D. împotriva hotărârii nr. 764 din 30 aprilie 2009 a Plenului C.S.M. În acest sens s-a reținut că potrivit actelor dosarului, recurenta a participat la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție vacante din data de 05 octombrie 2008, participarea sa la acest concurs fiind posibilă ca urmare a efectului suspensiv al recursului declarat împotriva unei alte hotărâri a Plenului C.S.M., respectiv nr. 945 din 25 septembrie 2008, prin care a fost respinsă contestația împotriva cererii reclamantei de înscriere la concurs, cauză ce formează obiectul dosarului nr. 7911/1/2008 al aceleiași instanțe și care a fost suspendată ca urmare a trimiterii dosarului la Curtea Constituțională.

În acest context instanța a apreciat că efectul suspendării dispuse în această cauză nu poate fi extins și asupra prezentului recurs, pe de o parte, date fiind obiectul și cauza, diferite, ale celor două pricini, iar pe de altă parte dată fiind natura juridică a termenului de 6 luni, în care recurenta are posibilitatea valorificării rezultatului obținut la concurs (s-a clasat pe poziția 37 iar locurile scoase la concurs au fost 26), în baza cererii pe care a formulat-o termen care ar fi nelegal extins, peste limita reglementată de art. 30 alin (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006. Constatând că termenul de 6 luni, mai sus menționat s-a împlinit, la data de 20 aprilie 2009, nefiind posibile nici prorogarea și nici extinderea duratei acestuia, instanța de recurs a conchis că, în mod legal, prin hotărârea contestată, a fost respinsă cererea recurentei de promovare la Tribunalul București.

Instanța a mai reținut că nu este întemeiată susținerea reclamantei în sensul că dispozițiile art. 30 din Legea nr. 303/2004 trebuiau interpretate în alt mod, fiind fără echivoc conținutul acestei norme potrivit căreia termenul de valorificare a rezultatelor concursului curge de la data comunicării și de asemenea că nu s-a făcut nicio dovadă a încălcării condițiilor obiective prevăzute de art. 28 alin. (3) și art. 29 din regulament, cu ocazia examinării cererii de valorificare. Împotriva acestei decizii recurenta S.D. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta arată că decizia nr. 4796 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Se menționează că încălcarea acestui principiu de către decizia supusă revizuirii se manifestă pe mai multe planuri, fiind încălcate dispozițiile art. 6 alin (1) din Tratatul Privind Funcționarea U.E. (versiunea consolidată 9 mai 2008); - art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a U.E., preluat integral în Carta drepturilor fundamentale a U.E., potrivit căruia se interzice discriminarea de orice fel.

În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire, se susține că prin hotărârea pronunțată au fost încălcate dispozițiile C.E.D.O., respectiv dreptul la o judecată echitabilă prevăzut de art. 6; dreptul la recurs efectiv prevăzut de art. 13; protocolul 12 la Convenție; art. 1 din Protocolul 1 la Convenție. Consideră revizuenta că situația prezentată în dosarul nr. 4267/1/2009 având ca obiect recursul formulat de aceasta, este în totală contradicție cu situația de fapt, întrucât perioada de 6 luni prevăzută de regulament pentru valorificarea rezultatului concursului, au existat locuri vacante la Tribunalul București și în consecință, concluzionează revizuenta că hotărârea pronunțată se sprijină pe motive străine și care nu susțin soluția pronunțată.

Totodată, revizuenta critică decizia atacată susținând faptul că, deși a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 28 alin. (3) și (4) din Regulament, acest motiv nu a fost analizat, recursul fiind respins, deși au existat locuri vacante în termenul de 6 luni prevăzut de art. 30, intimatul refuzând numirea sa în funcție prin respingerea cererii de valorificare formulată. În susținerea cererii de revizuire, se susține că prin decizia criticată, i-a fost încălcat dreptul la o judecată echitabilă întrucât instanța și-a infirmat propriile concluzii, invocând în sprijinul soluției pronunțate decizia nr. 4448 din 2 decembrie 2008, ceea ce echivalează cu nerespectarea jurisprudenței anterioare. În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, revizuenta a susținut că nu a beneficiat de acest drept întrucât C.S.M.

a respins cererea sa de valorificare, soluția fiind declarată legală prin decizia instanței supreme, deși excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 formulată de aceasta în dosarul având ca obiect hotărârea C.S.M. nr. 945 din 25 august 2008 prin care s-a constatat că nu îndeplinește condițiile de participare la concursul de promovare a fost admisă. În ceea ce privește încălcarea art. 1 al Protocolului 12 la C.E.D.O. privind interzicerea discriminării, revizuenta a susținut că prin decizia atacată a fost discriminată întrucât persoane care au obținut note inferioare s-au bucurat de dreptul de a promova la instanța superioară iar pe de altă parte această decizie se sprijină pe dispozițiile legale ale art. 44 alin (2) din Legea nr. 303/2004, dispoziții declarate neconstituționale.

Revizuenta a invocat și încălcarea art. 1 al Protocolului 1 la C.E.D.O. susținând că prin eliminarea posibilității de a-și valorifica rezultatul concursului din 5 octombrie 2008, deși rezultatul obținut constituia o speranță legitimă în sensul C.E.D.O., reprezintă o atingere a acestui drept. Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată, susținând, în esență, că la pronunțarea deciziei atacate, instanța de recurs a dat eficiență principiului priorității dreptului comunitar, astfel cum rezultă din considerentele acesteia.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire formulată, în raport de motivele invocate de dispozițiile legale incidente în cauză, apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adăuga la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile, prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Instituirea căii de atac a revizuirii prin art. 21 alin. (2) menționat, reprezintă o modalitate prin care legiuitorul român, în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanțele naționale respectă principiul priorității dreptului comunitar și deci protejarea intereselor persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar. Interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, este în sensul că revizuirea este admisibilă numai dacă partea a invocat prioritatea dreptului comunitar în fond sau în recurs, iar instanța nu a judecat litigiul cu considerarea acestui aspect, analizându-l doar în baza legislației interne.

Prin urmare, în cauza dedusă judecății, revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ar putea fi admisă numai dacă s-ar constata încălcări ale normelor de drept comunitar de către instanța de recurs a cărei decizie este supusă revizuirii. În raport de actele și înscrisurile depuse la dosarul cauzei se constată faptul că prin decizia nr. 4796 din 3 noiembrie 2009, a cărui revizuire se solicită, instanța de recurs s-a pronunțat irevocabil în ceea ce privește anularea hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 764 din 30 aprilie 2009 solicitată de recurenta S.D., hotărâre prin care i-a fost respinsă cererea de promovare la Tribunalul București, ca urmare a valorificării rezultatelor concursului din data de 5 octombrie 2008. Din examinarea deciziei atacate rezultă că instanța de recurs a analizat argumentele susținute în calea de atac precum și motivele de recurs invocate, stabilind situația de fapt și de drept prin prisma normelor legale incidente cât și a principiului priorității normelor de drept comunitar invocate de către revizuentă ca fiind încălcate. În fapt, prin cererea de revizuire formulată, revizuenta invocă aceleași motive reiterate și prin cererea de recurs, și care au fost examinate cu ocazia soluționării acesteia prin decizia atacată, ceea ce nu poate fi primit prin raportare la dispozițiile art. 322 C. proc.

civ., care reglementează această cale de atac extraordinară. Pe de altă parte, invocarea încălcării dispozițiilor C.E.D.O., respectiv a dreptului la o judecată echitabilă prevăzut de art. 6, a dreptului la recurs efectiv prevăzut de art. 13, Protocolul nr. 12 și art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, în susținerea cererii de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu poate fi primită întrucât cererea astfel formulată nu îndeplinește condițiile impuse de acest text legal. Astfel, cum s-a reținut anterior, din interpretare textului legal, rezultă că acest caz de revizuire poate fi invocat doar în situația în care instanța a soluționat cauza cu ignorarea principiului priorității dreptului comunitar care a fost invocat de către parte în fond sau în recurs, ori în speță, revizuenta a invocat încălcarea acestor principii doar în calea de atac a revizuirii.

În consecință, se constată că în cauză nu poate fi reținută încălcarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituția României și prin urmare nici îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 21 alin (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare. În fapt, prin revizuirea formulată se tinde la o nouă rejudecare a recursului situație inadmisibilă din perspectiva art. 6 alin. (6) din C.E.D.O., cu referire la principiul securității raporturilor juridice. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de S.D. împotriva deciziei nr. 4796 din 3 noiembrie 20009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.