ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3140/2010

Asupra cererii de revizuire de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 4796 din 3 noiembrie 2009, a respins, ca nefondat, recursul

declarat de S.D. împotriva hotărârii nr. 764 din 30 aprilie 2009 a Plenului

C.S.M.

În acest sens s-a reținut

că potrivit actelor dosarului, recurenta a participat la concursul de

promovare efectivă în funcții de execuție vacante din data de 05

octombrie 2008, participarea sa la acest concurs fiind posibilă ca urmare

a efectului suspensiv al recursului declarat împotriva unei alte hotărâri

a Plenului C.S.M., respectiv nr. 945 din 25 septembrie 2008, prin care a fost

respinsă contestația împotriva cererii reclamantei de înscriere la

concurs, cauză ce formează obiectul dosarului nr. 7911/1/2008 al

aceleiași instanțe și care a fost suspendată ca urmare a

trimiterii dosarului la Curtea Constituțională.

În acest context instanța a

apreciat că efectul suspendării dispuse în această cauză nu

poate fi extins și asupra prezentului recurs, pe de o parte, date fiind

obiectul și cauza, diferite, ale celor două pricini, iar pe de

altă parte dată fiind natura juridică a termenului de 6 luni, în

care recurenta are posibilitatea valorificării rezultatului obținut

la concurs (s-a clasat pe poziția 37 iar locurile scoase la concurs au

fost 26), în baza cererii pe care a formulat-o termen care ar fi nelegal

extins, peste limita reglementată de art. 30 alin (1) din Regulamentul

aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006.

Constatând că termenul de 6

luni, mai sus menționat s-a împlinit, la data de 20 aprilie 2009, nefiind

posibile nici prorogarea și nici extinderea duratei acestuia,

instanța de recurs a conchis că, în mod legal, prin hotărârea contestată,

a fost respinsă cererea recurentei de promovare la Tribunalul București.

Instanța a mai reținut

că nu este întemeiată susținerea reclamantei în sensul că

dispozițiile art. 30 din Legea nr. 303/2004 trebuiau interpretate în alt

mod, fiind fără echivoc conținutul acestei norme potrivit

căreia termenul de valorificare a rezultatelor concursului curge de la

data comunicării și de asemenea că nu s-a făcut nicio

dovadă a încălcării condițiilor obiective prevăzute de

art. 28 alin. (3) și art. 29 din regulament, cu ocazia examinării

cererii de valorificare.

Împotriva acestei decizii recurenta

S.D. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr.

554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea cererii de revizuire,

revizuenta arată că decizia nr. 4796 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost pronunțată cu încălcarea

principiului priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin.

(2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Se menționează că

încălcarea acestui principiu de către decizia supusă revizuirii se

manifestă pe mai multe planuri, fiind încălcate dispozițiile art.

6 alin (1) din Tratatul Privind Funcționarea U.E. (versiunea

consolidată 9 mai 2008);

- art. 21 alin. (1) din Carta

drepturilor fundamentale a U.E., preluat integral în Carta drepturilor

fundamentale a U.E., potrivit căruia se interzice discriminarea de orice

fel.

În dezvoltarea motivelor cererii de

revizuire, se susține că prin hotărârea pronunțată au

fost încălcate dispozițiile C.E.D.O., respectiv dreptul la o

judecată echitabilă prevăzut de art. 6; dreptul la recurs

efectiv prevăzut de art. 13; protocolul 12 la Convenție; art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.

Consideră revizuenta că

situația prezentată în dosarul nr. 4267/1/2009 având ca obiect

recursul formulat de aceasta, este în totală contradicție cu

situația de fapt, întrucât perioada de 6 luni prevăzută de

regulament pentru valorificarea rezultatului concursului, au existat locuri

vacante la Tribunalul București și în consecință,

concluzionează revizuenta că hotărârea pronunțată se

sprijină pe motive străine și care nu susțin soluția

pronunțată.

Totodată, revizuenta critică

decizia atacată susținând faptul că, deși a invocat

nerespectarea dispozițiilor art. 28 alin. (3) și (4) din Regulament,

acest motiv nu a fost analizat, recursul fiind respins, deși au existat

locuri vacante în termenul de 6 luni prevăzut de art. 30, intimatul

refuzând numirea sa în funcție prin respingerea cererii de valorificare

formulată.

În susținerea cererii de

revizuire, se susține că prin decizia criticată, i-a fost

încălcat dreptul la o judecată echitabilă întrucât instanța

și-a infirmat propriile concluzii, invocând în sprijinul soluției

pronunțate decizia nr. 4448 din 2 decembrie 2008, ceea ce echivalează

cu nerespectarea jurisprudenței anterioare.

În ceea ce privește

nerespectarea dispozițiilor art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv,

revizuenta a susținut că nu a beneficiat de acest drept întrucât C.S.M.

a respins cererea sa de valorificare, soluția fiind declarată

legală prin decizia instanței supreme, deși excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr.

303/2004 formulată de aceasta în dosarul având ca obiect hotărârea C.S.M.

nr. 945 din 25 august 2008 prin care s-a constatat că nu îndeplinește

condițiile de participare la concursul de promovare a fost admisă.

În ceea ce privește

încălcarea art. 1 al Protocolului 12 la C.E.D.O. privind interzicerea discriminării,

revizuenta a susținut că prin decizia atacată a fost

discriminată întrucât persoane care au obținut note inferioare s-au

bucurat de dreptul de a promova la instanța superioară iar pe de

altă parte această decizie se sprijină pe dispozițiile legale

ale art. 44 alin (2) din Legea nr. 303/2004, dispoziții declarate

neconstituționale.

Revizuenta a invocat și

încălcarea art. 1 al Protocolului 1 la C.E.D.O. susținând că

prin eliminarea posibilității de a-și valorifica rezultatul

concursului din 5 octombrie 2008, deși rezultatul obținut constituia

o speranță legitimă în sensul C.E.D.O., reprezintă o

atingere a acestui drept.

Intimatul C.S.M. a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire

formulată, susținând, în esență, că la

pronunțarea deciziei atacate, instanța de recurs a dat

eficiență principiului priorității dreptului comunitar,

astfel cum rezultă din considerentele acesteia.

Înalta Curte, analizând cererea de

revizuire formulată, în raport de motivele invocate de dispozițiile

legale incidente în cauză, apreciază că aceasta este

nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adăuga la cele

prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea

hotărârilor rămase definitive și irevocabile, prin

încălcarea principiului priorității dreptului comunitar,

reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din

Constituția României, republicată.

Instituirea căii de atac a

revizuirii prin art. 21 alin. (2) menționat, reprezintă o modalitate

prin care legiuitorul român, în materia contenciosului administrativ, a

prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica

modul în care instanțele naționale respectă principiul priorității

dreptului comunitar și deci protejarea intereselor persoanelor care ar

putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.

Interpretarea dispozițiilor art.

21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

este în sensul că revizuirea este admisibilă numai dacă partea a

invocat prioritatea dreptului comunitar în fond sau în recurs, iar

instanța nu a judecat litigiul cu considerarea acestui aspect,

analizându-l doar în baza legislației interne.

Prin urmare, în cauza dedusă

judecății, revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, ar putea fi admisă numai dacă s-ar constata

încălcări ale normelor de drept comunitar de către instanța

de recurs a cărei decizie este supusă revizuirii.

În raport de actele și

înscrisurile depuse la dosarul cauzei se constată faptul că prin

decizia nr. 4796 din 3 noiembrie 2009, a cărui revizuire se solicită, instanța de recurs s-a pronunțat irevocabil în ceea ce

privește anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 764 din 30 aprilie

2009 solicitată de recurenta S.D., hotărâre prin care i-a fost

respinsă cererea de promovare la Tribunalul București, ca urmare a valorificării rezultatelor concursului din data

de 5 octombrie 2008.

Din examinarea deciziei atacate

rezultă că instanța de recurs a analizat argumentele

susținute în calea de atac precum și motivele de recurs invocate,

stabilind situația de fapt și de drept prin prisma normelor legale

incidente cât și a principiului priorității normelor de drept

comunitar invocate de către revizuentă ca fiind încălcate.

În fapt, prin cererea de revizuire

formulată, revizuenta invocă aceleași motive reiterate și

prin cererea de recurs, și care au fost examinate cu ocazia

soluționării acesteia prin decizia atacată, ceea ce nu poate fi

primit prin raportare la dispozițiile art. 322 C. proc. civ., care

reglementează această cale de atac extraordinară.

Pe de altă parte, invocarea

încălcării dispozițiilor C.E.D.O., respectiv a dreptului la o

judecată echitabilă prevăzut de art. 6, a dreptului la recurs

efectiv prevăzut de art. 13, Protocolul nr. 12 și art. 1 din

Protocolul 1 la Convenție, în susținerea cererii de revizuire

formulată în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ nu poate fi primită întrucât cererea astfel

formulată nu îndeplinește condițiile impuse de acest text legal.

Astfel, cum s-a reținut

anterior, din interpretare textului legal, rezultă că acest caz de

revizuire poate fi invocat doar în situația în care instanța a

soluționat cauza cu ignorarea principiului priorității dreptului

comunitar care a fost invocat de către parte în fond sau în recurs, ori în

speță, revizuenta a invocat încălcarea acestor principii doar în

calea de atac a revizuirii.

În consecință, se

constată că în cauză nu poate fi reținută

încălcarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din

Constituția României și prin urmare nici îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 21 alin (2) din Legea nr. 554/2004 cu

modificările și completările ulterioare.

În fapt, prin revizuirea

formulată se tinde la o nouă rejudecare a recursului situație

inadmisibilă din perspectiva art. 6 alin. (6) din C.E.D.O., cu referire la

principiul securității raporturilor juridice.

Având în vedere toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge

cererea de revizuire formulată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de S.D. împotriva deciziei nr. 4796 din 3 noiembrie 20009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.