ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 67 din 28 ianuarie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de G.C.N., judecător la Tribunalul Dolj, de promovare la Curtea de Apel Craiova prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție (pe loc) din data de 31 mai 2009. În motivarea hotărârii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele: Recurenta a participat la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Craiova și a obținut media generală 9,40, clasându-se pe poziția a 5-a.

Pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Craiova au fost scoase la concurs 4 posturi, d-na judecător G.C.N. fiind declarată respinsă, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate concursului. Din interpretarea teleologică a prevederilor art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 (denumit în continuare „Regulamentul de concurs”), Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că valorificarea ulterioară a rezultatelor obținute la concurs este posibilă numai în cazul opțiunii de promovare efectivă, fiind exclusă posibilitatea de valorificare a rezultatelor concursului în cazul opțiunii de promovare pe loc, situație în care se află G.C.N.

care, cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din același Regulament, a formulat o singură opțiune, și anume aceea de promovare pe loc. Împotriva Hotărârii nr. 67 din 28 ianuarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, petenta G.C.N. a declarat recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. Prin cererea de recurs, recurenta G.C.N. a solicitat anularea Hotărârii nr. 67 din 28 ianuarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, să se dispună promovarea pe loc a acesteia și obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre în acest sens.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta a susținut în esență, că Hotărârea Plenului este dată cu aplicarea greșită a legii, din următoarele considerente: Îndeplinește condițiile din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, putând fi promovată în posturile vacante la nivelul Curții de Apel Craiova pentru care a optat la înscriere în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului; Potrivit interpretării Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 67 din 28 ianuarie 2010, are calitatea de candidat admis la concursul organizat din 31 mai 2009, având astfel posibilitatea valorificării rezultatelor obținute la concurs; Prevederile art. 30 din Regulamentul de concurs nu fac nicio distincție între „promovarea pe loc” și „promovarea efectivă”, posibilitatea de valorificare ulterioară fiind recunoscută pentru ambele opțiuni, în condițiile în care în cuprinsul Regulamentului nu se menționează expres faptul că nu pot să-și valorifice rezultatul candidații care au optat pentru promovarea pe loc.

Recurenta critică hotărârea atacată și prin faptul că nu a avut posibilitatea să opteze între opțiunea de „promovare pe loc” și cea de „promovare efectivă”, întrucât din cele 11 posturi scoase la concurs la nivelul curților de apel pentru promovarea efectivă, niciunul nu se afla la instanțe apropiate de domiciliul din Craiova, care să-i permită deplasarea de la domiciliu la instanță sau stabilirea acesteia în localitatea de funcționare a Curții de Apel, cu respectarea dreptului la viața de familie. Recurenta mai susține că prin respingerea cererii sale de valorificare a rezultatului, ca inadmisibilă, nu se respectă finalitatea și principiile organizării concursului, respectiv competența profesională, în condițiile în care au fost promovați prin valorificare candidați care au obținut medii mai mici, pentru simplul motiv că au optat pentru promovarea efectivă deși se aflau în aceeași situație cu a sa.

Se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 2 din Regulamentul de concurs, întrucât procedura de examen pentru promovarea pe loc nu a permis ca un candidat să concureze pentru toate locurile scoase la concurs, la nivel național, fiind obligat să candideze numai pentru locurile atribuite curții de apel aferente instanței la care funcționează, precum și faptul că un candidat nu a putut să se înscrie pentru locurile atribuite altei curți de apel, astfel că a avut drept consecință inechitabilă și inacceptabilă promovarea în grad a unor judecători cu medie mult mai mică decât cea obținută de recurentă, astfel 19 candidați, care au obținut note inferioare, unele chiar cu diferență de un punct, au promovat examenul.

În opinia recurentei, aceste consecințe vin în contradicție cu principiul promovării candidaților care înregistrează performanțe profesionale, prevăzut de art. 2 din Regulament. Totodată, recurenta consideră că, prin întreaga procedură de organizare și desfășurare a examenului, au fost încălcate dispozițiile art. 2 din Regulamentul adoptat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, dispozițiile art. 41 din Constituția României – privind dreptul la muncă, ce include și dreptul la promovare, dispozițiile art. 16 din Constituția României – privind tratamentul juridic egal în situații juridice identice, similare. În plus, recurenta consideră că se află într-o situație similară celei dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin deciziile nr. 3289/2007 și 2038/2007.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 67 din 28 ianuarie 2010. A arătat că recurenta este judecător la Tribunalul Dolj și, în această calitate, s-a înscris la concursul de promovare în funcții de execuție vacante, organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 31 mai 2009, opțiunea în scris fiind de promovare pe loc, la Curtea de Apel Craiova, și faptul că pentru această ultimă instanță au fost scoase la concursul de promovare în funcții de execuție, pe loc, un număr de 4 posturi de judecător. Recurenta a obținut media 9,40 și s-a clasat pe locul 5, în raport de candidații care au participat pentru aceleași posturi și întrucât nu s-a încadrat în limita posturilor aprobate scoase la concurs, nu a fost promovată.

În susținerea soluției adoptate prin actul administrativ contestat, au fost invocate prevederile art. 27 și art. 30 alin. (2) din Hotărârea nr. 621/2006. Cât privește susținerea recurentei privind încălcarea prevederilor art. 41 din Constituție privind dreptul la muncă, care include și dreptul la promovare, și a prevederilor art. 16 din Constituție privind egalitatea de tratament juridic în situații identice, apreciază că nu pot fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 și 304 1 C. proc. civ. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a prevederilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În raport cu obiectul cererii de recurs, prin care instanța a fost învestită cu recursul împotriva Hotărârii nr. 67 din 28 ianuarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, Înalta Curte constată că exced limitelor cadrului procesual astfel delimitat criticile formulate de recurentă cu privire la nelegalitatea dispozițiilor Regulamentului de concurs, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, formulată în raport cu reglementările cu forță juridică superioară În temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., având în vedere cererea de recurs, va analiza legalitatea și temeinicia Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 67 din 28 ianuarie 2010, prin prisma criticilor din recurs, în raport cu dispozițiile Regulamentului de concurs.

Instanța de control judiciar constată că prin această hotărâre a fost respinsă cererea petentei de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 31 mai 2009, în raport cu dispozițiile art. 30 din Regulamentul de concurs, și cu opțiunea de promovare pe loc formulată de petentă, conform art. 6 alin. (3) și (4) din Regulamentul de concurs. Dispozițiile incidente din Regulamentul de concurs sunt următoarele: - art. 6 alin. (3) și (4), potrivit cărora: „(3) În termen de 15 zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (1), cei interesați pot depune cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii, în care se menționează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanța ori parchetul la care se solicită promovarea, specializarea și, pentru promovarea la curțile de apel, secția pentru care optează.

(4) Fiecare candidat poate formula o singură opțiune cu privire la felul promovării, instanța ori parchetul la care solicită promovarea, respectiv secția pentru care optează în cazul promovării la curțile de apel, precum și specializarea pentru care optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs.” - art. 30, alin. (1) și (2), potrivit cărora: „(1) Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

(2) Dispozițiile art. 28 alin. (3) și ale art. 29 se aplică în mod corespunzător.” - art. 28 alin. (3), potrivit cărora: „(3) Promovarea în funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărului de posturi aprobate.” Recurenta G.C.N., judecător la Tribunalul Dolj, a participat la concursul de promovare în funcții de execuție din 31 mai 2009, formulând opțiunea de promovare pe loc la Curtea de Apel Craiova, aspect necontestat de către aceasta. Recurenta a formulat opțiunea de „promovare pe loc” cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din Regulamentul de concurs, în deplină cunoștință de cauză și fără a contesta la momentul respectiv legalitatea acestor dispoziții în raport cu reglementările cu forță juridică superioară, în speță cele ale Legii nr. 303/2004.

Hotărârea nr. 67 din 28 ianuarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea recurentei de valorificare a rezultatelor obținute la concursul din 31 mai 2009, cu motivarea că valorificarea este posibilă numai pentru candidații care au formulat opțiune de „promovare efectivă”, este legală și temeinică. Este corectă interpretarea dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispozițiilor art. 30 din Regulament, dacă se are în vedere însăși scopul introducerii instituției „valorificării rezultatelor concursului de promovare”, acela de a crea posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanțele superioare, imediat după vacantarea efectivă, fără a mai fi necesară organizarea unui nou concurs de promovare.

Cum potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din același Regulament, prin cererea de înscriere la concurs fiecare candidat poate formula o singură opțiune cu privire la felul promovării (efectivă sau pe loc), opțiune care nu poate fi modificată ulterior, în scopul valorificării, iar recurenta și-a exprimat opțiunea de promovare pe loc la Curtea de Apel Craiova, este cert că nu are posibilitatea valorificării rezultatelor concursului.

De altfel, contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte de Casație și Justiție are o jurisprudență constantă și unitară cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, stabilind cu caracter de principiu și reținând cu regularitate, ca și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, că este inadmisibilă cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor, atunci când este formulată de candidații care au participat la concurs pentru promovarea pe loc.

Posibilitatea promovării pe posturile care se vacantează în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale, o au doar candidații care au optat pentru promovarea efectivă, în limita posturilor existente, pentru că numai în privința acestor candidați se poate pune problema vacantării ulterioare a unor posturi. Calitatea recurentei de candidat admis la concursul din 31 mai 2009, îndeplinind condițiile instituite de art. 27 din Regulament, nu creează pentru intimat obligativitatea promovării acesteia, astfel cum pretinde recurenta, pentru că este cunoscut faptul că reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii în a lua măsurile ce se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor în sistem.

Recurenta se prevalează de cele două soluții anterioare ale Înaltei Curți, respectiv deciziile nr. 2038/2007 și 3289/2007, însă argumentarea și soluțiile reținute în aceste decizii nu au valabilitate și în prezenta cauză, fiind anterioare stabilirii unei jurisprudențe constante și unitare în privința valorificării rezultatelor concursului pe posturile care se vacantează ulterior. În legătură cu discriminarea invocată între candidații care au optat pentru promovarea în funcții de execuție efectivă și cei pentru promovare în funcție de execuție pe loc, aceasta trebuie analizată în raport de definiția dată noțiunii de discriminare prin art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, în cuprinsul acesteia fiind folosită sintagma „în condiții de egalitate”, sintagmă care nu poate fi interpretată la rândul ei decât prin raportare la principiul constituțional al egalității în drepturi, consacrat de dispozițiile art. 16 din Constituția României. Principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru situații identice, ceea ce înseamnă că legiuitorul poate stabili norme diferite pentru persoane aflate în situații diferite. Or, este evident că recurenta, care a optat pentru promovarea pe loc, nu se află într-o situație identică cu cei care au optat pentru promovarea efectivă.

Din această perspectivă, respingerea de către Consiliul Superior al Magistraturii a cererii petentei G.C.N. are la bază o justificare obiectivă și rezonabilă decurgând din existența situațiilor diferite în care se situează candidații care au formulat opțiuni diferite și din împrejurarea că procedura valorificării rezultatelor este posibilă, potrivit dispozițiilor Regulamentului de concurs, în măsura vacantării unor posturi de execuție ce pot fi ocupate prin promovarea efectivă, iar nu prin promovarea pe loc. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.C.N. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 67 din 28 ianuarie 2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.