ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 67 din 28 ianuarie 2010,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca inadmisibilă,

cererea formulată de G.C.N., judecător la Tribunalul Dolj, de promovare la

Curtea de Apel Craiova prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de

promovare în funcții de execuție (pe loc) din data de 31 mai 2009.

În motivarea

hotărârii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență,

următoarele:

Recurenta a

participat la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data

de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Craiova și a

obținut media generală 9,40, clasându-se pe poziția a 5-a.

Pentru promovarea pe

loc la Curtea de Apel Craiova au fost scoase la concurs 4 posturi, d-na

judecător G.C.N. fiind declarată respinsă, ca urmare a neîncadrării în limita

posturilor alocate concursului.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor art. 30 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat

prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006

(denumit în continuare „Regulamentul de concurs”), Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii a reținut că valorificarea ulterioară a rezultatelor obținute

la concurs este posibilă numai în cazul opțiunii de promovare efectivă, fiind

exclusă posibilitatea de valorificare a rezultatelor concursului în cazul

opțiunii de promovare pe loc, situație în care se află G.C.N. care, cu

respectarea dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din același Regulament, a

formulat o singură opțiune, și anume aceea de promovare pe loc.

Împotriva Hotărârii

nr. 67 din 28 ianuarie 2010

a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, petenta G.C.N. a declarat recurs, în temeiul

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Prin cererea de

recurs, recurenta G.C.N. a solicitat anularea Hotărârii nr. 67 din 28 ianuarie

2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, să se dispună promovarea

pe loc a acesteia și obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre în acest

sens.

Prin motivele de

recurs formulate, recurenta a susținut în esență, că Hotărârea Plenului este

dată cu aplicarea greșită a legii, din următoarele considerente:

Îndeplinește

condițiile din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de

promovare a judecătorilor și procurorilor, putând fi promovată în posturile

vacante la nivelul Curții de Apel Craiova pentru care a optat la înscriere în

termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului;

Potrivit

interpretării Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr.

67 din 28 ianuarie 2010, are calitatea de candidat admis la concursul organizat

din 31 mai 2009, având astfel posibilitatea valorificării rezultatelor obținute

la concurs;

Prevederile art. 30

din Regulamentul de concurs nu fac nicio distincție între „promovarea pe loc”

și „promovarea efectivă”, posibilitatea de valorificare ulterioară fiind

recunoscută pentru ambele opțiuni, în condițiile în care în cuprinsul

Regulamentului nu se menționează expres faptul că nu pot să-și valorifice

rezultatul candidații care au optat pentru promovarea pe loc.

Recurenta critică

hotărârea atacată și prin faptul că nu a avut posibilitatea să opteze între

opțiunea de „promovare pe loc” și cea de „promovare efectivă”, întrucât din

cele 11 posturi scoase la concurs la nivelul curților de apel pentru promovarea

efectivă, niciunul nu se afla la instanțe apropiate de domiciliul din Craiova,

care să-i permită deplasarea de la domiciliu la instanță sau stabilirea

acesteia în localitatea de funcționare a Curții de Apel, cu respectarea

dreptului la viața de familie.

Recurenta mai susține

că prin respingerea cererii sale de valorificare a rezultatului, ca

inadmisibilă, nu se respectă finalitatea și principiile organizării

concursului, respectiv competența profesională, în condițiile în care au fost

promovați prin valorificare candidați care au obținut medii mai mici, pentru

simplul motiv că au optat pentru promovarea efectivă deși se aflau în aceeași

situație cu a sa.

Se invocă și

încălcarea dispozițiilor art. 2 din Regulamentul de concurs, întrucât procedura

de examen pentru promovarea pe loc nu a permis ca un candidat să concureze

pentru toate locurile scoase la concurs, la nivel național, fiind obligat să

candideze numai pentru locurile atribuite curții de apel aferente instanței la

care funcționează, precum și faptul că un candidat nu a putut să se înscrie

pentru locurile atribuite altei curți de apel, astfel că a avut drept consecință

inechitabilă și inacceptabilă promovarea în grad a unor judecători cu medie

mult mai mică decât cea obținută de recurentă, astfel 19 candidați, care au

obținut note inferioare, unele chiar cu diferență de un punct, au promovat

examenul.

În opinia recurentei,

aceste consecințe vin în contradicție cu principiul promovării candidaților

care înregistrează performanțe profesionale, prevăzut de art. 2 din Regulament.

Totodată, recurenta

consideră că, prin întreaga procedură de organizare și desfășurare a examenului,

au fost încălcate dispozițiile art. 2 din Regulamentul adoptat prin Hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, dispozițiile art. 41 din

Constituția României – privind dreptul la muncă, ce include și dreptul la

promovare, dispozițiile art. 16 din Constituția României – privind tratamentul

juridic egal în situații juridice identice, similare.

În plus, recurenta

consideră că se află într-o situație similară celei dispuse de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

deciziile nr. 3289/2007 și 2038/2007.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,

și menținerea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 67

din 28 ianuarie 2010.

A arătat că recurenta

este judecător la Tribunalul Dolj și, în această calitate, s-a înscris la

concursul de promovare în funcții de execuție vacante, organizat de către

Consiliul Superior al Magistraturii la data de 31 mai 2009, opțiunea în scris fiind

de promovare pe loc, la Curtea de Apel Craiova, și faptul că pentru această

ultimă instanță au fost scoase la concursul de promovare în funcții de

execuție, pe loc, un număr de 4 posturi de judecător.

Recurenta a obținut

media 9,40 și s-a clasat pe locul 5, în raport de candidații care au participat

pentru aceleași posturi și întrucât nu s-a încadrat în limita posturilor

aprobate scoase la concurs, nu a fost promovată.

În susținerea

soluției adoptate prin actul administrativ contestat, au fost invocate

prevederile art. 27 și art. 30 alin. (2) din Hotărârea nr. 621/2006.

Cât privește

susținerea recurentei privind încălcarea prevederilor art. 41 din Constituție

privind dreptul la muncă, care include și dreptul la promovare, și a

prevederilor art. 16 din Constituție privind egalitatea de tratament juridic în

situații identice, apreciază că nu pot fi circumscrise motivelor de recurs

prevăzute de art. 304 și 304

1

C. proc. civ.

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentă și a prevederilor legale incidente în

cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În raport cu obiectul

cererii de recurs, prin care instanța a fost învestită cu recursul împotriva

Hotărârii nr. 67 din 28 ianuarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

republicată, Înalta Curte constată că exced limitelor cadrului procesual astfel

delimitat criticile formulate de recurentă cu privire la nelegalitatea

dispozițiilor Regulamentului de concurs, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, formulată în raport cu

reglementările cu forță juridică superioară

În temeiul

dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., având în vedere cererea de

recurs, va analiza legalitatea și temeinicia Hotărârii Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 67 din 28 ianuarie 2010, prin prisma criticilor

din recurs, în raport cu dispozițiile Regulamentului de concurs.

Instanța de control

judiciar constată că prin această hotărâre a fost respinsă cererea petentei de

valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de

execuție organizat la data de 31 mai 2009, în raport cu dispozițiile art. 30

din Regulamentul de concurs, și cu opțiunea de promovare pe loc formulată de

petentă, conform art. 6 alin. (3) și (4) din Regulamentul de concurs.

Dispozițiile

incidente din Regulamentul de concurs sunt următoarele:

- art. 6 alin. (3) și

(4), potrivit cărora:

„(3) În termen de 15

zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (1), cei interesați pot

depune cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii,

în care se menționează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanța ori

parchetul la care se solicită promovarea, specializarea și, pentru promovarea

la curțile de apel, secția pentru care optează.

(4) Fiecare candidat

poate formula o singură opțiune cu privire la felul promovării, instanța ori

parchetul la care solicită promovarea, respectiv secția pentru care optează în

cazul promovării la curțile de apel, precum și specializarea pentru care

optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs.”

- art. 30, alin. (1)

și (2), potrivit cărora:

„(1) Judecătorii și

procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost

promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile

ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere,

în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

(2) Dispozițiile art.

28 alin. (3) și ale art. 29 se aplică în mod corespunzător.”

- art. 28 alin. (3),

potrivit cărora:

„(3) Promovarea în

funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la

concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărului de posturi

aprobate.”

Recurenta G.C.N.,

judecător la Tribunalul Dolj, a participat la concursul de promovare în funcții

de execuție din 31 mai 2009, formulând opțiunea de promovare pe loc la Curtea

de Apel Craiova, aspect necontestat de către aceasta.

Recurenta a formulat

opțiunea de „promovare pe loc” cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin. (3) și

(4) din Regulamentul de concurs, în deplină cunoștință de cauză și fără a

contesta la momentul respectiv legalitatea acestor dispoziții în raport cu

reglementările cu forță juridică superioară, în speță cele ale Legii nr.

303/2004.

Hotărârea nr. 67 din

28 ianuarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a

fost respinsă cererea recurentei de valorificare a rezultatelor obținute la

concursul din 31 mai 2009, cu motivarea că valorificarea este posibilă numai

pentru candidații care au formulat opțiune de „promovare efectivă”, este legală

și temeinică.

Este corectă

interpretarea dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispozițiilor

art. 30 din Regulament, dacă se are în vedere însăși scopul introducerii

instituției „valorificării rezultatelor concursului de promovare”, acela de a

crea posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanțele superioare,

imediat după vacantarea efectivă, fără a mai fi necesară organizarea unui nou

concurs de promovare.

Cum potrivit

dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din același Regulament, prin cererea de

înscriere la concurs fiecare candidat poate formula o singură opțiune cu

privire la felul promovării (efectivă sau pe loc), opțiune care nu poate fi

modificată ulterior, în scopul valorificării, iar recurenta și-a exprimat

opțiunea de promovare pe loc la Curtea de Apel Craiova, este cert că nu are

posibilitatea valorificării rezultatelor concursului.

De altfel, contrar

celor susținute de recurentă, Înalta Curte de Casație și Justiție are o

jurisprudență constantă și unitară cu privire la interpretarea și aplicarea

prevederilor art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din

21 septembrie 2006, stabilind cu caracter de principiu și reținând cu

regularitate, ca și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, că este

inadmisibilă cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de

promovare a judecătorilor și procurorilor, atunci când este formulată de

candidații care au participat la concurs pentru promovarea pe loc.

Posibilitatea

promovării pe posturile care se vacantează în termen de 6 luni de la data

comunicării rezultatelor finale, o au doar candidații care au optat pentru

promovarea efectivă, în limita posturilor existente, pentru că numai în

privința acestor candidați se poate pune problema vacantării ulterioare a unor

posturi.

Calitatea recurentei

de candidat admis la concursul din 31 mai 2009, îndeplinind condițiile

instituite de art. 27 din Regulament, nu creează pentru intimat obligativitatea

promovării acesteia, astfel cum pretinde recurenta, pentru că este cunoscut

faptul că reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al

Magistraturii în a lua măsurile ce se impun pentru ocuparea posturilor vacante,

raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în

sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare și promovare a

judecătorilor în sistem.

Recurenta se

prevalează de cele două soluții anterioare ale Înaltei Curți, respectiv

deciziile nr. 2038/2007 și 3289/2007, însă argumentarea și soluțiile reținute

în aceste decizii nu au valabilitate și în prezenta cauză, fiind anterioare

stabilirii unei jurisprudențe constante și unitare în privința valorificării

rezultatelor concursului pe posturile care se vacantează ulterior.

În legătură cu

discriminarea invocată între candidații care au optat pentru promovarea în

funcții de execuție efectivă și cei pentru promovare în funcție de execuție pe

loc, aceasta trebuie analizată în raport de definiția dată noțiunii de

discriminare prin art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și

sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, în cuprinsul

acesteia fiind folosită sintagma „în condiții de egalitate”, sintagmă care nu

poate fi interpretată la rândul ei decât prin raportare la principiul

constituțional al egalității în drepturi, consacrat de dispozițiile art. 16 din

Constituția României.

Principiul

constituțional al egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai

pentru situații identice, ceea ce înseamnă că legiuitorul poate stabili norme

diferite pentru persoane aflate în situații diferite.

Or, este evident că

recurenta, care a optat pentru promovarea pe loc, nu se află într-o situație

identică cu cei care au optat pentru promovarea efectivă.

Din această

perspectivă, respingerea de către Consiliul Superior al Magistraturii a cererii

petentei G.C.N. are la bază o justificare obiectivă și rezonabilă decurgând din

existența situațiilor diferite în care se situează candidații care au formulat

opțiuni diferite și din împrejurarea că procedura valorificării rezultatelor

este posibilă, potrivit dispozițiilor Regulamentului de concurs, în măsura

vacantării unor posturi de execuție ce pot fi ocupate prin promovarea efectivă,

iar nu prin promovarea pe loc.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.C.N. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 67 din 28 ianuarie 2010, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.