ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1505/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 1889 din 29 octombrie 2009, ce formează obiectul prezentului recurs, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca inadmisibile, cererile formulate de G.C.A. și de G.C.N., judecători la Tribunalul Dolj, de promovare la Curtea de Apel Craiova prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție (pe loc) din 31 mai 2009. În motivarea hotărârii, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, următoarele: În ce îl privește pe G.C.A., acesta a participat la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Craiova și a obținut media generală 9,35, clasându-se pe poziția a 6-a.

Pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Craiova au fost scoase la concurs 4 posturi, d-nul judecător G.C.A. fiind declarat respins, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate concursului. Din interpretarea teleologică a prevederilor art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006 (denumit în continuare „Regulamentul de concurs"), Plenul C.S.M. a reținut că valorificarea ulterioară a rezultatelor obținute la concurs este posibilă numai în cazul opțiunii de promovare efectivă, fiind exclusă posibilitatea de valorificare a rezultatelor concursului în cazul opțiunii de promovare pe loc, situație în care se află G.C.A.

care, cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din același Regulament, a formulat o singură opțiune, și anume aceea de promovare pe loc. Împotriva Hotărârii nr. 1889 din 29 octombrie 2009 a Plenului C.S.M., petentul G.C.A. a declarat recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. Prin cererea de recurs, recurentul solicită anularea Hotărârii nr. 1889 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce îl privește; să se dispună promovarea pe loc a acestuia și să fie obligat intimatul să emită o nouă hotărâre în acest sens.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul susține în esență, că Hotărârea Plenului este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece: Îndeplinește condițiile din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, putând fi promovat în posturile vacante la nivelul Curții de Apel Craiova pentru care a optat la înscriere în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului; Potrivit interpretării Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 1889 din 29 octombrie 2009, are calitatea de candidat admis la concursul organizat din 31 mai 2009, având astfel posibilitatea valorificării rezultatelor obținute la concurs; Prevederile art. 30 din Regulamentul de concurs nu fac nicio distincție între „promovarea pe loc" și „promovarea efectivă", posibilitatea de valorificare ulterioară fiind recunoscută pentru ambele opțiuni, în condițiile în care în cuprinsul Regulamentului nu se menționează expres faptul că nu pot să-și valorifice rezultatul candidații care au optat pentru promovarea pe loc.

Recurentul mai susține că prin respingerea cererii sale de valorificare a rezultatului, ca inadmisibilă, nu se respectă finalitatea și principiile organizării concursului, respectiv competența profesională, în condițiile în care au fost promovați prin valorificare candidați care au obținut medii mai mici, pentru simplul motiv că au optat pentru promovarea efectivă deși se aflau în aceeași situație cu a sa. Se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 2 din Regulamentul de concurs.

Recurentul este de părere că, întrucât procedura de examen pentru promovarea pe loc nu a permis ca un candidat să concureze pentru toate locurile scoase la concurs, la nivel național, fiind obligat să candideze numai pentru locurile atribuite curții de apel aferente instanței la care funcționează, precum și faptul că un candidat nu a putut să se înscrie pentru locurile atribuite altei curți de apel, a avut drept consecință inechitabilă și inacceptabilă promovarea în grad a unor judecători cu medie mult mai mică decât cea obținută de recurent. In concepția recurentului, aceste consecințe vin în contradicție cu principiul promovării candidaților care înregistrează performanțe profesionale, prevăzut de art. 2 din Regulament.

Totodată, recurentul consideră că, prin întreaga procedură de organizare și desfășurare a examenului, au fost încălcate dispozițiile art. 2 din Regulamentul adoptat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, dispozițiile art. 41 din Constituția României și dispozițiile art. 16 din Constituția României - privind tratamentul juridic egal în situații juridice identice, similare. In plus, recurentul consideră că se află într-o situație similară celei dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin deciziile nr. 3289/2007 și 2038/2007.

Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile incidente, Înalta Curte reține următoarele: În raport cu obiectul cererii de recurs, prin care instanța a fost învestită cu recursul împotriva Hotărârii nr. 1889 din 29 octombrie 2009 a Plenului C.S.M., în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, Înalta Curte constată că exced limitelor cadrului procesual astfel delimitat criticile formulate cu privire la nelegalitatea dispozițiilor Regulamentului de concurs, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului CSM, formulată în raport cu reglementările cu forță juridică superioară. Astfel fiind, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., având în vedere cererea de recurs, va analiza legalitatea și temeinicia Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1889 din 29 octombrie 2009, prin prisma criticilor din recurs, în raport cu dispozițiile Regulamentului de concurs. Cu referire la Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1889 din 29 octombrie 2009, instanța de recurs constată că prin aceasta a fost respinsă cererea petentului de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 31 mai 2009, în raport cu dispozițiile art. 30 din Regulamentul de concurs și cu opțiunea de promovare pe loc formulată de petent, conform art. 6 alin. (3) și (4 ) din Regulamentul de concurs.

Dispozițiile incidente din Regulamentul de concurs sunt următoarele: - art. 6 alin. (3) și (4), conform cărora: „(3) în termen de 15 zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (1), cei interesați pot depune cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii, în care se menționează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanța ori parchetul la care se solicită promovarea, specializarea și, pentru promovarea la curțile de apel, secția pentru care optează. (4) Fiecare candidat poate formula o singură opțiune cu privire la felul promovării, instanța ori parchetul la care solicită promovarea, respectiv secția pentru care optează în cazul promovării la curțile de apel, precum și specializarea pentru care optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs." - art. 30, conform cărora: „Art.

30. - (1) Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. (2) Dispozițiile art. 28 alin. (3) și ale art. 29 se aplică în mod corespunzător." - art. 28 alin. (3), conform cărora: „(3) Promovarea în funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărului de posturi aprobate." G.C.A., judecător la Tribunalul Dolj a participat la concursul de promovare în funcții de execuție din 31 mai 2009, formulând opțiunea de promovare pe loc la Curtea de Apel Craiova, aspect necontestat de către recurentă.

Recurentul a formulat opțiunea de „promovare pe loc" cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din Regulamentul de concurs, în deplină cunoștință de cauză și fără a contesta la momentul respectiv legalitatea acestor dispoziții în raport cu reglementările cu forță juridică superioară, în speță cele ale Legii nr. 303/2004. Hotărârea nr. 1889 din 29 octombrie 2009 a Plenului C.S.M. prin care a fost respinsă cererea recurentului de valorificare a rezultatelor obținute la concursul din 31 mai 2009 cu motivarea că valorificarea este posibilă numai pentru candidații care au formulat opțiune de „promovare efectivă" este legală și temeinică.

Este corectă interpretarea dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispozițiilor art. 30 din Regulament, dacă se are în vedere însăși scopul introducerii instituției „valorificării rezultatelor concursului de promovare", acela de a crea posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanțele superioare, imediat după vacantarea efectivă, fără a mai fi necesară organizarea unui nou concurs de promovare. Cum potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (3) și (4) din același Regulament, prin cererea de înscriere la concurs fiecare candidat poate formula o singură opțiune cu privire la felul promovării (efectivă sau pe loc), opțiune care nu poate fi modificată ulterior, în scopul valorificării, iar recurentul și-a exprimat opțiunea de promovare pe loc la Curtea de Apel Craiova, este cert că nu are posibilitatea valorificării rezultatelor concursului.

De altfel, contrar celor susținute de recurent, Înalta Curte de Casație și Justiție are o jurisprudență constantă și unitară cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, stabilind cu caracter de principiu și reținând cu regularitate, că este inadmisibilă cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor, atunci când este formulată de candidații care au participat la concurs pentru promovarea pe loc. Posibilitatea promovării pe posturile care se vacantează în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale o au doar candidații care au optat pentru promovarea efectivă, în limita posturilor existente, pentru că numai în privința acestor candidați se poate pune problema vacantării ulterioare a unor posturi.

Faptul că are calitatea de candidat admis la concursul din 31 mai 2009, îndeplinind condițiile instituite de art. 27 din Regulament, nu creează pentru intimat obligativitatea de a dispune promovarea, astfel cum pretinde recurentul, pentru că este cunoscut faptul că reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii în a lua măsurile ce se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor în sistem. Recurentul se prevalează de cele două soluții anterioare ale Înaltei Curți, respectiv decizia nr. 2038/2007 și 3289/2007 însă argumentarea și soluțiile reținute în deciziile amintite nu-și au valabilitate și în prezenta cauză, fiind anterioare stabilirii unei jurisprudențe constante și unitare în privința valorificării rezultatelor concursului pe posturile care se vacantează ulterior.

Cât privește așa zisa discriminare între candidații care au optat pentru promovarea în funcții de execuție efectivă și cei pentru promovare în funcție de execuție pe loc, aceasta trebuie analizată în raport de definiția dată noțiunii de discriminare prin art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, în cuprinsul acesteia fiind folosită sintagma „în condiții de egalitate", sintagmă care nu poate fi interpretată la rândul ei decât prin raportare la principiul constituțional al egalității în drepturi, consacrat de dispozițiile art. 16 din Constituția României. Principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru situații identice, ceea ce înseamnă că legiuitorul poate stabili norme diferite pentru persoane aflate în situații diferite.

Or, este evident că recurentul, care a optat pentru promovarea pe loc, nu se află într-o situație identică cu cei care au optat pentru promovarea efectivă. Astfel, respingerea de către C.S.M. a cererii petentului are la bază o justificare obiectivă și rezonabilă decurgând din existența situațiilor diferite în care se situează candidații care au formulat opțiuni diferite și din împrejurarea că procedura valorificării rezultatelor este posibilă, potrivit dispozițiilor Regulamentului de concurs, în măsura vacantării unor posturi de execuție ce pot fi ocupate prin promovarea efectivă, iar nu prin promovarea pe loc. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.C.A. împotriva Hotărârii nr. 1889 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2010.