ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4097/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 809 din 13 mai 2009, Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis contestația formulată de reclamanta N.M.V. în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bacău. A anulat dispoziția nr. 52127 din 4 decembrie 2008 emisă de Primarul municipiului Bacău. A obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru ⅓ din imobilul casă demolat și teren în suprafață de 1080 mp din Bacău. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 52127 din 4 decembrie 2008 emisă de Primarul municipiului Bacău a fost respinsă notificarea formulată de reclamantă, pentru motivul că aceasta nu a fost depusă în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

A constatat că prin decizia nr. 8438/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a reținut, într-o speță în care a fost analizată o problemă de drept similară, că sintagma „prezenta lege" prevăzută de art. 21 alin. (1) și de la intrarea căreia în vigoare începe să curgă termenul de 6 luni pentru depunerea notificării, se referă la Legea nr. 247/2005, motiv pentru care notificarea depusă la 28 noiembrie 2005 a fost considerată ca formulată în termen. S-au invocat totodată hotărârile CEDO referitoare la faptul că instanța supremă este obligată să adopte o jurisprudență unitară în scopul evitării unor divergențe, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că notificatoarea a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, fiind moștenitoarea lui V.I. și V.P., care au deținut imobilul casă și teren în suprafață de 1080 mp situat în Bacău, preluat abuziv de autoritățile statului comunist. In prezent, terenul este ocupat de un bloc, construcția fiind demolată, motiv pentru care se impune acordarea de despăgubiri în condițiile stabilite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, prin decizia nr. 107 din 28 octombrie 2009 a admis apelul civil promovat de pârâtul Primarul municipiului Bacău împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în tot și a respins contestația ca nefondată.

S-a reținut de către instanța de apel că potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 22 urmare republicării legii), persoana îndreptățită trebuie să notifice persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea imobilului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii. Acest termen a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 103/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, până la data de 14 februarie 2002. Având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, natura juridică a acestui termen este de decădere, sancțiunea nerespectării lui fiind pierderea posibilității, pentru persoana îndreptățită, de a-și valorifica dreptul la măsuri reparatorii pe procedura instituită pe legea specială de reparație.

S-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei împrejurări, în sensul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., care să o fi împiedicat pe reclamantă să formuleze notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001. S-a constatat astfel că în mod greșit prima instanță a apreciat că termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 se raportează la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, deși prin aceasta din urmă nu s-au adus modificări în ceea ce privește termenul de formulare a notificării. Î mpotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și menținerea sentinței pronunțată de tribunal. A arătat că în mod eronat s-a reținut de către instanța de apel tardivitatea formulării notificării nr. 142 din 28 noiembrie 2005, fără a se aminti nimic de notificarea nr. 14533/2001.

Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de casare, constată că recursul este tardiv declarat. Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, respectiv din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, aflată la fila 22 a dosarului nr. 7571/110/2008 al Curții de Apel Bacău, decizia atacată, pronunțată în apel a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 30 noiembrie 2009. Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Se reține că termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cănii nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Or, în speță, cererea de recurs a fost expediată prin poștă la data de 18 decembrie 2009 (dată luată în considerare conform art. 104 C. proc.

civ.), după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate, termen calculat potrivit dispozițiilor art. 101 C. proc. civ. și care se împlinea la 16 decembrie 2009, într-o zi lucrătoare. Pentru cele ce preced, reținând sancțiunea reglementată de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exercițiul căii de atac), recursul va fi respins ca tardiv declarat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta N.M.V. împotriva deciziei nr. 107 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2010.