ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1966/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin contestația înregistrată la

Tribunalul Bacău, secția civilă, la 18 decembrie 2007, reclamantul P.C. a

solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Bacău, să se

anuleze dispoziția nr. 29465 din 23 noiembrie 2007 emisă de acesta, prin care

s-a abrogat în mod nejustificat dispoziția nr. 1051 din 12 mai 2005 a aceluiași

emitent, în sensul respingerii cererii de restituire în natură a terenului în

suprafață de 534 mp și locuinței situate în Bacău, pentru nedovedirea dreptului

de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 213 din 2

aprilie 2008, Tribunalul Bacău a admis contestația și a anulat dispoziția nr. 29465

din 23 noiembrie 2007 emisă de pârât reținând că prin această dispoziție s-a

abrogat în mod nejustificat dispoziția nr. 1051 din 12 mai 2005, prin care s-a

soluționat notificarea reclamantului și s-a propus acordarea de despăgubiri în

echivalent pe imobilul demolat și terenul în suprafață de 534 mp situat în

Bacău, conform rapoartelor de evaluare și expertiză efectuate în cauză.

S-a constatat că dispoziția contestată a

fost emisă cu încălcarea, atât a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, art. 24, cât

și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO și jurisprudenței CEDO.

S-a reținut că, prin emiterea dispoziției

inițiale, reclamantul a dobândit un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1

la CEDO, de care a fost lipsit ulterior de autorități fără a fi demonstrată

existența unei cauze de utilitate publică, sens în care s-a invocat hotărârea

din 18/10/2007 în cauza Prodanof ș.a. împotriva României.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâtul Primarul Municipiului Bacău, invocând greșita apreciere a probelor

administrate în cauză, din care nu a rezultat că intimatul reclamant a făcut

dovada proprietății asupra terenului în litigiu, întrucât actul sub semnătură

privată din 18 iulie 1963 este nul de drept.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

cauze cu minori, de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

decizia civilă nr. 130 din 8 octombrie 2008, a respins apelul ca nefondat,

reținând că actul sub semnătură privată referitor la imobilul în litigiu din 18

iulie 1963 nu reprezintă o probă contrară în înțelesul art. 24 din Legea nr. 10/2001,

ci o confirmare a prezumției de proprietate.

S-a considerat că, anulând prima

dispoziție, emitentul apelant a încălcat prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1

la CEDO, privându-l pe contestator de terenul dobândit în baza dispoziției nr. 1051

din 12 mai 2005.

Împotriva deciziei menționate a declarat

recurs, în termenul legal, pârâtul Primarul Municipiului Bacău, criticând-o ca

nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că actul sub

semnătură privată din 18 iulie 1963 este nul de drept, conform prevederilor

Decretului nr. 221/1980, astfel că, potrivit dispozițiilor pct. 2.3.1 din H.G.

nr. 250/2007, nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a dovedi

proprietatea.

Recurentul pârât a arătat că reclamantul

nu se poate prevala de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, întrucât

există o dovadă contrară, acesta putând beneficia de măsuri reparatorii în

echivalent numai pentru construcția demolată, a cărei existență a fost

dovedită, conform sentinței civile nr. 6921/1980 pronunțată de Judecătoria

Bacău.

Intimatul reclamant P.C. a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza recursului nu s-au administrat

probe noi.

Examinând criticile formulate prin

motivele de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Critica formulată prin primul motiv de

recurs vizând nedovedirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a făcut

obiectul notificării reclamantului este întemeiată.

Instanțele de fond și apel au reținut

corect incidența dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, în sensul că, în

absența unor probe contrare, existența dreptului de proprietate se prezumă a fi

cea recunoscută în actul prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar

persoana individualizată în acest act este presupusă că deținea imobilul sub

nume de proprietar.

Astfel, prin Decretul nr. 98 din 24

martie 1980, a fost expropriată suprafața de teren de 534 mp de la reclamant

(fila 38 dosar fond).

Actul sub semnătură privată referitor la

imobilul în litigiu, din 18 iulie 1963, deși nu dovedește prin el însuși

dreptul de proprietate, nefiind încheiat cu respectarea condițiilor de formă

impuse de Decretul nr. 221/1950, a fost corect calificat de instanța de apel ca

neputând constitui o dovadă contrară, în sensul art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Acest înscris nu dovedește că imobilul ar

fi aparținut altui proprietar, astfel încât confirmă prezumția de proprietate

instituită prin menționarea reclamantului în anexa la decretul de expropriere.

Critica formulată prin cel de-al doilea

motiv de recurs, constituie, în realitate, o reiterare a acelorași argumente în

sprijinul susținerii pârâtului potrivit căruia intimatului reclamant i s-ar

cuveni doar măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată, ce a

fost edificată pe terenul din Bacău, conform sentinței civile nr. 6921/1980

pronunțată de Judecătoria Bacău.

Față de aceste considerente, Curtea va

reține că instanța de apel a constatat în mod legal că dispoziția contestată în

prezenta cauză a fost emisă cu încălcarea nu numai a dispozițiilor art. 24 din

Legea nr. 10/2001, dar și a art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.

Odată ce oferta de despăgubire nu a fost

contestată, dispoziția inițială nr. 1051 din 12 mai 2005, emisă de Primarul

Municipiului Bacău, a intrat în circuitul civil și nu putea fi revocată,

respectiv abrogată cu motivarea că nu s-a dovedit proprietatea în conformitate

cu dispozițiile pct. 23.1 din H.G. nr. 250/2007, contrar celor reținute prin

prima dispoziție.

Procedând în acest mod, în sensul anulării

primei dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001, recurentul a încălcat

prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, privându-l pe reclamantul

intimat de „bunul” său, în speță de terenul dobândit în baza dispoziției nr. 1051

din 12 mai 2005, fără a fi demonstrată existența unei cauze de utilitate

publică (a se vedea cauza Prodanof ș.a. contra României, hotărârea CEDO din 15

noiembrie 2007).

Pentru toate aceste considerente se va

constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Primarul municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 130 din 8

octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,

conflicte de muncă, asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

martie 2010.