ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 430/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 430/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față
Î
n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea
din 11 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,
a dispus, în baza art. 160
b
cu referire la art. 139 alin. (1) C.
proc. pen.,
înlocuirea măsurii arestării
preventive a inculpatei S.E.T.
, măsură luată prin încheierea penală nr. 1
din 24 martie 2009
a Curții de Apel Oradea,
cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
Î
n baza
art. 145 cu referire la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca
inculpata să respecte pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi țara,
obligațiile prevăzute în dispozitivul încheierii, iar, în baza art. 145 alin.2
2
C. proc. pen., s-a atras atenția asupra încălcării cu rea-credință
a măsurii sau obligațiilor impuse.
Î
mpotriva
încheierii sus-menționate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, Direcția
Națională
Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, care a fost admis,
prin decizia penală nr. 104 din 15 ianuarie 2010
a instanței supreme,
s-a casat, în parte, încheierea atacată și s-a înlăturat
aplicarea
art. 139 alin. (1) și art. 145
1
C. proc. pen. Conform art. 300
2
și
art. 160
b
alin. (1) și (3) C. proc. pen. și a fost menținută
măsura arestării preventive a
inculpatei S.E.T.
Ulterior soluționării acestui recurs,
la data de 19 ianuarie
2010, s-a
înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație
și
Justiție, recursul declarat de inculpata S.E.T. împotriva aceleiași încheieri,
datat 13 ianuarie 2010 și înregistrat la Curtea de Apel Oradea la data de 14
ianuarie 2010.
Investită
cu soluționarea recursului declarat de inculpată, Înalta Curte constată că
obiectul acestuia, reprezentând încheierea din 11 ianuarie 2010 a Curții de
Apel Oradea, nu mai există, ca
urmare a
casării acesteia, dispusă prin decizia penală nr. 104 din 15
ianuarie
2010 a instanței supreme.
Or, în
raport cu conținutul dispozitivului acestei decizii, care a casat încheierea
din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea, atacată cu recurs de către
inculpată, se constată că recursul acesteia este lipsit de obiect.
Pentru
aceste considerente, urmează ca recursul declarat de inculpata S.E.T. să fie
respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de recurenta
inculpată S.E.T.
împotriva încheierii din 11 ianuarie
2010 a Curții de Apel Oradea, secția
penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosar nr. 611/35/2009.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300
lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,
reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va
plăti din fondul
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie
2010.