ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2953/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2953/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor penale de față constată:

Prin

încheierea din 17 august 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 611/35/2009, a fost menținută starea

de arest a inculpaților M.V., D.F., F.I., H.A.I., C.M.S., H.G.S., K.R. și M.S.,

conform art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (1) și

(3) C. proc. pen.

De

asemenea, prin aceeași încheiere, în baza art. 160

b

alin. (2) cu

referire la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsura

arestării preventive privind pe inculpata S.E.T. cu măsura obligării de a nu

părăsi țara fără încuviințarea instanței prevăzută de art. 145

1

C.

proc. pen.

În

baza art. 145

1

C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei că pe

durata executării măsurii urmează să se supună obligațiilor prevăzute de art.

145 alin. (1

1

) C. proc. pen., indicate ca atare în dispozitivul încheierii

pronunțate.

În

baza art. 145

1

cu referire la art. 145 alin. (1

2

) C.

proc. pen. s-a impus în sarcina inculpatei respectarea următoarelor obligații,

pe durata executării măsurii:

-

să nu se apropie de niciunul dintre inculpați, de martorii din rechizitoriu:

C.C.N., S.C.M., P.A.G., C.D.M. și A.D.V. și nici de martorii propuși în apărare

de inculpatul M.S. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;

-

să nu se ocupe de comerțul cu țigări;

În

baza art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei

asupra consecințelor decurgând din încălcarea cu rea-credință a obligațiilor

stabilite în sarcina sa pe durata executării măsurii preventive.

S-a

dispus efectuarea cuvenitelor comunicări, conform art. 145 alin. (2

2

)

C. proc. pen.

Pentru

a dispune astfel, prima instanță a reținut că inculpații erau arestați

preventiv în baza Încheierii nr. 1 din 23 martie 2009 a Curții de Apel Oradea,

sub acuzația de constituire, respectiv aderare și sprijinire sub orice formă a

unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave și

de contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă calificată.

Măsura

arestării preventive fusese luată pe temeiul dispozițiilor art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că lăsarea inculpaților în libertate

prezenta pericol pentru ordinea publică având în vedere gravitatea extrem de

ridicată a infracțiunilor pentru care erau cercetați, presupusa modalitate de

comitere a faptelor și sentimentul acut de insecuritate socială și dezaprobare

publică.

Ulterior,

măsura preventivă a fost succesiv prelungită și menținută în cauză,

constatându-se subzistența temeiurilor inițiale privitoare la necesitatea

prezervării ordinii publice.

Examinând

oportunitatea menținerii în continuare a prevenției față de inculpați, prin

prisma perioadei scurse de la ultima verificare efectuată de instanța de

recurs, prin Decizia nr. 2716 din 14 iulie 2010, prima instanță a constatat că

acesta se justifică în cauză, având în vedere natura și gravitatea acuzațiilor,

precum și circumstanțele de săvârșire a presupuselor infracțiuni.

Numărul

mare al persoanelor implicate în derularea activității infracționale, între

care și 2 ofițeri ai poliției de frontieră și un ofițer de poliție judiciară,

valoarea ridicată a prejudiciului estimat a fi cauzat statului, precum și

frecvența de comitere a faptelor de acest fel care reprezintă un fenomen

îngrijorător în zona frontierei cu Ucraina, în condițiile economico-financiare

actuale, au fost menționate de instanță ca temeiuri de menținere a stării de

arest a inculpaților.

În

ceea ce privește durata măsurii arestării preventive, s-a apreciat că aceasta

nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere stadiul avansat al cercetării

judecătorești, în care se așteaptă numai depunerea unui raport de expertiză

contabil-vamală, obiectul și complexitatea cauzei.

În

privința inculpatei S.E.T., s-a apreciat că, deși subzistă temeiurile arestării

inițiale, astfel cum acestea au fost mai sus arătate, nu mai este necesară

privarea de libertate a inculpatei, pe considerentul situației sale familiale

deosebite.

S-a

reținut în acest sens că inculpata este mama a doi copii minori, în vârstă de 8

și respectiv 15 ani și că tatăl, în a căror îngrijire se aflau, plecase la

muncă în străinătate.

S-a

considerat astfel că situația precară de ordin material și moral în care află

minorii în lipsa mamei face incert viitorul lor școlar, fiind necesară prezența

la domiciliu a inculpatei.

Reținând

și că rolul unei hotărâri judecătorești nu trebuie să fie preponderent punitiv,

iar atunci când se verifică starea de arest a unui grup de inculpați,

examinarea trebuie să privească situația personală a fiecăreia dintre

persoanele cercetate, instanța a apreciat că, deși nu încetaseră temeiurile

arestării inițiale, din cauza unor împrejurări legate în special de persoana

inculpatei și comportarea în proces, nu mai era necesară privarea de libertate,

fiind incidente prevederile art. 160

b

alin. (2) cu referire la art.

139 alin. (1) C. proc. pen., sens în care a dispus înlocuirea arestului cu

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, conform art. 145

1

C. proc. pen.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea,

precum și inculpații M.S., C.M.S. și H.A.I.

Prin

recursul parchetului a fost criticată dispoziția privitoare la înlocuirea

măsurii preventive dispusă față de inculpata S.E.T., arătându-se că

împrejurarea reținută de instanță nu determina schimbarea temeiurilor inițiale,

necesitatea prezervării ordinii publice nefiind înlăturată de situația

personală a inculpatei.

La

rândul său, inculpatul M.S. a susținut că, în mod greșit, prima instanță a

decis menținerea sa în stare de arest preventiv, având în vedere stadiul

avansat a procedurii judiciare, circumstanțele personale și durata în timp a

măsurii preventive.

La

termenul de dezbateri din 25 august 2010, inculpații C.M.S. și H.A.I. personal

au învederat instanței că își înțeleg să își retragă cererile de recurs

formulate în cauză.

Având

în vedere cererile formulate, precum și dispozițiile art. 385

4

C.

proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție va lua act de retragerea recursurilor declarate de către inculpații

C.M.S. și H.A.I.

Examinând

cauza în raport de criticile formulate, recursul parchetului și al inculpatului

M.S., cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată nelegalitatea încheierii atacate numai în ceea ce

privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen. pe

baza cărora s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a

obligării de a nu părăsi țara față de inculpata S.E.T.

Potrivit

dispoziției de lege enunțată, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă

măsură preventivă atunci când se constată schimbarea temeiurilor care au

determinat luarea măsurii inițiale.

Această

constatare este supusă aprecierii instanței care are îndatorirea de a menționa

în hotărâre situația ce a condus la schimbarea temeiurilor inițiale.

În

speță, dispoziția de înlocuire a măsurii preventive a fost justificată de

instanță în raport de situația familială dificilă a inculpatei apărută după

data ultimei verificări privind necesitatea menținerii în arest.

S-a

reținut că inculpata este mama a 2 copii minori și că este necesară prezența sa

la domiciliu în vederea pregătirii minorilor pentru deschiderea noului an

școlar, în absența celuilalt părinte aflat la muncă în străinătate.

Înalta

Curte constată însă că împrejurarea reținută de instanță este lipsită de

relevanță sub aspectul subzistenței temeiurilor care au determinat luarea

măsurii preventive în caz.

Măsura

arestării preventive a fost dispusă față de inculpată și ceilalți coacuzați pe

temeiul prevederilor art. 148 lit. h) C. proc. pen., pericolul pentru ordinea

publică fiind reținut în raport de natura și gravitatea acuzațiilor,

circumstanțele în care se presupune a fi acționat, durata și caracterul

organizat al activității desfășurate, numărul mare de participanți și calitatea

specială deținută de unii dintre inculpați, valoarea prejudiciului estimat a fi

cauzat bugetului de stat, precum și amploarea operațiunilor de contrabandă în

zonă, existând percepția la nivelul opiniei publice că astfel de activități se

practică în mod frecvent pe linia de frontieră.

Or,

toate aceste temeiuri se mențin și în prezent și justifică în continuare

privarea de libertate a inculpatei și a celorlalți coinculpați, pericolul

pentru ordinea publică fiind în continuare actual în contextul în care

prevenirea și combaterea infracțiunilor de felul celor care formează obiectul

cercetărilor în cauză constituie o problemă de interes general, supusă atenției

și reacției publicului, așa cum s-a subliniat și în cadrul unei examinării

anterioare privind legalitatea arestului preventiv.

Situația

personală a inculpatei a fost cunoscută instanțelor la momentul dispunerii

măsurii arestării preventive, cât și ulterior pe parcursul menținerii ei,

neconstituind astfel o împrejurare care să conducă la schimbarea temeiurilor

inițiale.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că în mod greșit prima instanță a dat eficiență

dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuind arestul preventiv cu

măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpata S.E.T.

În

consecință, recursul parchetului va fi admis, casată în parte încheierea din 17

august 2010 a Curții de Apel Oradea numai în ceea ce privește dispoziția de

înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara

prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen. și, rejudecând conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi înlăturată această dispoziție și menținută

starea de arest a inculpatei, în baza art. 300

2

cu referire la art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Pe

temeiul acelorași considerente, în baza art. 385

9

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins ca nefondat recursul inculpatului M.S. declarat

împotriva aceleiași încheieri a Curții de Apel Oradea, reținându-se că situația

de fapt avută în vedere la momentul dispunerii măsurii preventive nu a fost cu

nimic modificată pentru a repune astfel în discuție pericolul pentru ordinea

publică prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pericol ce nu a fost

înlăturat ori diminuat prin trecerea timpului.

În

raport de calitatea și contribuția concretă avută de acest inculpat la

săvârșirea presupuselor infracțiuni reținute în sarcina sa - subinspector în

cadrul I.P.J. Satu Mare, care s-ar fi implicat în transportarea și plasarea

unor cantități de țigări către diverși cumpărători și ar fi transportat

importante sume de bani în lei și valută de la liderul grupului pentru plata

furnizorilor de țigări din Ucraina, se constată că împrejurările invocate în

favoare sunt lipsite de relevanță în analiza pe care o impune interesul public

al prezervării ordinii publice.

În

ceea ce privește cheltuielile judiciare, urmează a se face aplicarea

dispozițiilor art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen. corespunzător soluțiilor

pronunțate în cererile de recurs formulate în cauză;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea împotriva

încheierii din 17 august 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 611/35/2009.

Casează

în parte încheierea atacată numai în ceea ce privește dispoziția de înlocuire a

măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara luată față

de inculpata S.E.T.

În

baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen. menține starea de arest a inculpatei S.E.T.

Menține

celelalte dispoziții ale încheierii.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva aceleiași

încheieri.

Ia

act de retragerea recursurilor declarate de inculpații C.M.S. și H.A.I.

împotriva aceleiași încheieri.

Obligă

recurenții inculpați M.S., C.M.S. și H.A.I. la plata sumelor de câte 200 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.E.T., în sumă de 100 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 august 2010.

Procesat

de GGC - GV