ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 14.07.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2716/2010

HOTĂRÂRE

14.07.2010

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2716/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 iulie

2010, pronunțată în Dosarul nr. 611/35/2009, Curtea de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori a dispus, printre alte măsuri, în baza art. 160

cu referire la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării

preventive a inculpaților M.V. (fiul lui V. și R.), D.F. (fiul lui F. și E.), F.I.

(fiul lui I. și A.), H.A.I. (fiul Iui I. și I.), S.E.T. (fiica lui G.P. și V.),

C.M.S. (fiul lui I. și M.), H.G.S. (fiul lui G. și I.), K.R. (fiul lui I. și A.)

și M.S. (fiul Iui A. și I.), actualmente deținuți în Penitenciarul Oradea,

măsură luată prin încheierea penală nr. 1 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr. 1, 2, 3,

4, 5, 6, 7, 8,10 din 24 martie 2009, cu măsura obligării de a nu părăsi țara

fără încuviințarea instanței.

În baza art. 145

cu referire la art. 145 alin. (1)

C. proc. pen., a atras atenția

inculpaților că pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara au următoarele

obligații:

- să nu depășească limita

teritorială a României decât cu aprobarea instanței;

- să se prezinte la instanță

ori de câte ori sunt chemați la organul de poliție desemnat cu supravegherea de

instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție

sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința

fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 145

cu referire la art. 145 alin. (1)

C. proc. pen., a impus

inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să respecte și

următoarele obligații:

- să nu se apropie unul de

celălalt și nici de martorii din prezenta cauză menționați în rechizitoriu,

respectiv C.C.N., S.C.M., P.A.G., C.D.M., A.D.V., precum și de martorii propuși

în apărare de către inculpatul M.S., respectiv T.Ș.J. și K.R. și să nu comunice

cu aceștia direct sau indirect;

- să nu se ocupe de comerțul

cu țigări.

În baza art. 145 alin. (2)

C. proc. pen., a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea

credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, se va lua față de aceștia măsura

arestării preventive.

În baza art. 145 alin. (2) C.

proc. pen., un exemplar al încheierii s-a comunicat I.P.J. Satu Mare,

Jandarmeriei Satu Mare, Poliției Comunitare Porumbești, Halmeu, Turulung, Viile

Satu Mare și Satu Mare, Postului de Poliție al comunei Porumbești, județul Satu

Mare pentru inculpații M.V., D.F., F.I. și Ș.E.T., Postului de Poliție al

comunei Halmeu, județul Satu Mare pentru inculpatul H.A.I., Postului de Poliție

al comunei Turulung, județul Satu Mare pentru inculpatul H.G.S., Postului de

Poliție al comunei Viile Satu Mare pentru inculpatul C.M.S., Serviciului Public

Comunitar de emitere și eliberare a pașapoartelor simple românești Satu Mare și

Poliției de Frontieră Română, în vederea asigurării respectării obligațiilor ce

le revin inculpaților, urmând ca organele în drept să refuze eliberarea

pașapoartelor sau să ridice provizoriu pașapoartele pe durata măsurii.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Verificând, în condițiile art.

300

cu referire la art. 160

C. proc. pen., legalitatea

și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, a constatat că, prin

încheierea nr. 1 din 24 martie 2009, Curtea de Apel Oradea a dispus arestarea

preventivă a inculpaților M.V., D.F., F.I., H.A.I., Ș.E.T., C.M.S., H.G.S., K.R.

și M.S., reținându-se că sunt cercetați pentru constituire, respectiv aderare

și sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat în vederea

săvârșirii de infracțiuni grave, precum și pentru contrabandă calificată,

respectiv complicitate la contrabandă calificată. A fost reținut că temei al

arestării dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se

că în cauză există indicii care fac verosimilă bănuiala că inculpații ar fi

comis faptele reținute în sarcina lor, precum și faptul că infracțiunile pentru

care aceștia sunt cercetați sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai

mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, pericol ce rezultă din gravitatea extrem de ridicată a faptelor,

modalitatea de comitere a acestora și sentimentul acut de insecuritate socială

și dezaprobare publică.

Făcând o evaluare a

temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive împotriva

inculpaților, instanța a apreciat că acestea au fost corect reținute cu ocazia

arestării preventive, dar au survenit modificări.

Astfel, a constatat că,

urmărirea penală a fost finalizată, iar instanța a fost sesizată prin

rechizitoriu. Mai mult, în cauză cercetarea judecătorească este aproape

finalizată procedându-se la ascultarea detaliată a tuturor inculpaților din

prezenta cauză, au fost audiați toți martorii propuși în acuzare

(încuviințându-se la acest termen audierea a doi martori propuși în apărare de

către inculpatul M.S.), urmând ca în cauză să se finalizeze doar expertiza

financiar vamală dispusă în cauză, iar finalizarea acestei expertize, respectiv

audierea martorilor propuși în apărare, nu este împiedicată de prezența

inculpaților în stare de libertate.

Pe de altă parte, natura și

gravitatea acuzațiilor penale, aduse inculpaților prin rechizitoriu, nu au

caracter dovedit, ca urmare a incidenței prezumției de nevinovăție, precum și

reacția publică față de aceștia au putut justifica luarea măsurii arestării

preventive a inculpaților și menținerea acesteia o anumită perioadă de timp

(aproape un an și patru luni de zile) însă, la prezentul termen, acest motiv nu

mai poate fi considerat relevant și suficient, întrucât nu mai este bazat pe

fapte dovedite de natură să demonstreze că eliberarea inculpaților ar determina

o tulburare reală a ordinii publice.

În acest sens, Curtea de la Strasbourg a subliniat că existența și persistența unor indicii serioase cu privire la

vinovăția persoanei acuzate, precum și gravitatea infracțiunii săvârșite nu

justifică, în sine, o detenție îndelungată (cauza T. contra Franței, 1992).

În prezenta cauză, nu există

probe care să contureze previzibilitatea unei conduite conjugate și negative a

inculpaților, îndreptate împotriva bunei desfășurări a procesului penal, cu

atât mai mult cu cât din actele cauzei nu rezultă că lăsarea în libertate a

inculpaților ar produce o perturbare esențială și substanțială a ordinii

publice și nici gradul de previzibilitate și probabilitate a perturbărilor.

În acest context, s-a

apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

s-au modificat.

Ținându-se seama însă de principiile

penale ale gradualității măsurilor preventive și ale subsidiarității acestora,

principii reflectate din ce în ce mai consistent în practica instanțelor,

pentru a oferi o garanție suplimentară asupra bunei desfășurări a procesului

penal, pentru a impune inculpaților adoptarea unei conduite pozitive și pasive

în raport de ceilalți participanți în procesul penal și pentru a oferi un

instrument de verificare a declarațiilor de bune intenții ale inculpaților

privind conduita viitoare, s-a impus ca restrângerea dreptului fundamental la libertate

al inculpaților să fie realizat printr-o altă măsură cu un grad de ingerință mai

scăzut, respectiv asupra dreptului la liberă circulație, dispunându-se față de

aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, impunându-se în sarcina

acestora ca și o obligație suplimentară, pe lângă cele prevăzute de art. 145

cu referire la art. 145 alin. (1)

C. proc. pen., și obligația de a

nu se apropia unul de celălalt și nici de martorii din prezenta cauză

menționați în rechizitoriu, respectiv C.C.N., S.C.M., P.A.G., C.D.M., A.D.V., precum

și de martorii propuși în apărare de către inculpatul M.S., respectiv T.Ș.J. și

K.R. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, respectiv să nu se ocupe

de comerțul cu țigări.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.N.A., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

greșitei înlocuiri a măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi țara, apreciind că în cauză nu s-au

schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive.

Examinând hotărârea atacată

și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de parchet

este fondat.

Astfel, din actele și

lucrările dosarului se reține că prin rechizitoriul întocmit la data de 14 mai

2009 în Dosarul nr. 42/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea, s-a dispus trimiterea

în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților M.V., D.F., F.I., H.A.I.

și Ș.E.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup

infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și

pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă calificată, prevăzută

și pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.M.S. pentru

săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în

scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din

Legea nr. 39/2003 și complicitate la contrabandă calificată, prevăzută și

pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 raportat la art. 274 din

Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., H.G.S., K.R. și M.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare

și sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat în scopul

săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr.

39/2003 și complicitate la contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art.

26 C. pen. raportat la art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu

s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților B.P. și

B.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional

organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art.

7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art.

270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.C.V., pentru săvârșirea

infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup

infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și

pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la contrabandă

calificată, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 raportat

la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., precum și punerea în mișcare a acțiunii

penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.Z., pentru săvârșirea

infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul

săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr.

39/2003 și contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 raportat

la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în

perioada septembrie 2008 – ianuarie 2009, grupul infracțional coordonat de

inculpatul M.V., din care făceau parte inculpații D.F., F.I., C.M.S., H.A.I., Ș.E.T.,

H.G.S., K.R., G.C. și M.S., fiecare cu atribuții prestabilite, în baza aceleași

rezoluții infracționale, a introdus în țară, din Ucraina, prin alte locuri decât

cele stabilite pentru controlul vamal, cantitatea de 1.194.340 pachete de

țigări, valoarea acestora fiind, conform raportului de constatare, de 1.552.453

euro.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, sub nr.

611/35/2009.

În ceea ce privește măsurile

preventive dispuse față de inculpați, se constată că prin Ordonanțele emise în

cauză la 24 martie 2009, inculpații M.V., D.F., F.I., C.M.S., H.G.S., Ș.E.T., H.A.I.,

K.R. și M.S. au fost reținuți preventiv pe o durată de 24 ore, iar la data de

24 martie 2009 au fost prezentați Curții de Apel Oradea, cu propunere de

arestare preventivă.

Prin încheierea nr. 1 din 24

martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 329/35/P/2009, Curtea de Apel Oradea a

dispus arestarea preventivă a inculpaților M.V., D.F., F.I., H.A.I., Ș.E.T., C.M.S.,

H.G.S., K.R., M.S. și G.C., reținându-se că sunt cercetați pentru constituire,

respectiv aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional

organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, precum și pentru

contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă calificată.

Au fost reținute ca temeiuri

ale arestării dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.,

apreciindu-se că în cauză există indicii care fac verosimilă bănuiala că

inculpații ar fi comis faptele reținute în sarcina lor, precum și faptul că

infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați sunt prevăzute de lege cu

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea

extrem de ridicată a faptelor, modalitatea de comitere a acestora și

sentimentul acut de insecuritate socială și dezaprobare publică.

Înalta Curte constată că

temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a

inculpaților subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestora de

libertate.

Potrivit art. 5 parag. 1 din

Convenția Europeană „nici o persoană nu poate fi lipsită de libertate”.

Tot Convenția prevede, însă

că „este posibilă arestarea unei persoane în vederea aducerii sale în fața

autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a

bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a bănui

că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în

necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după

săvârșirea acesteia”.

În legislația română,

arestarea preventivă poate fi luată doar în cazurile limitativ prevăzute de art.

148 C. proc. pen. și dacă sunt întrunite cerințele art. 143 C. proc. pen.

În cauză, cercetarea

inculpaților în stare de arest a fost determinată de incidența temeiului de

drept prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv inculpații au săvârșit

o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte constată că

pericolul concret pentru ordinea publică este de actualitate și se exprimă prin

natura infracțiunilor presupus săvârșite de inculpați (două infracțiuni grave,

una de contrabandă calificată, iar alta constând într-o formă de criminalitate

organizată), prin numărul mare de acte materiale săvârșite de componenții

acestei grupări, prin valoarea de peste 2 milioane de euro a țigărilor

provenite din contrabandă, prin numărul mare de participanți, precum și prin

atragerea în componența grupului infracțional a unui ofițer de poliție și a

unor subofițeri ai poliției de frontieră, persoane care prin natura atributelor

funcțiilor deținute erau învestite într-o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, cu rol primordial în aplicarea legii.

Condițiile art. 143 C. proc.

pen. se referă la existența probelor sau a indiciilor temeinice că inculpatul a

săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

În cauză, se constată că

există indicii, obținute prin intermediul mijloacelor de probă, cu respectarea

dispozițiilor legale pentru obținerea acestora, care conduc la existența unor

bănuieli legitime că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.

Astfel, din analiza

coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și în

fața instanței de judecată până în prezent, respectiv procesele-verbale de

redare a convorbirilor telefonice (volumele IV-X dosar urmărire penală),

procesele-verbale de percheziție, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor,

raportul de constatare întocmit de specialistul vamal din cadrul D.N.A. –

Serviciul Teritorial Oradea, declarațiile inculpaților și ale martorilor

audiați până în prezent în cadrul cercetării judecătorești, rezultă, în esență,

că în cursul anului 2008, inculpatul M.V. a inițiat și coordonat un grup

infracțional organizat, care acționa pe raza județului Satu Mare, cu precădere

în zona de frontieră cu Ucraina, pe raza localităților Porumbești și Halmeu,

având ca scop săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigări provenite din

Ucraina, pentru a obține în mod direct un beneficiu financiar.

Din grup făceau parte D.F.,

F.I., B.P., B.V., H.A.I. și Ș.T., aceștia având rolul de a introduce în țară

țigări prin contrabandă, de la linia de frontieră româno-ucraineană, unde erau

aduse de cetățeni ucraineni, respectiv de a le transporta și depozita în

diverse locuri din zona Halmeu-Porumbești.

De aici, ulterior, țigările

erau transportate fie de către B.Z., fie de către C.M. în alte locuri (depozite)

din județul Satu Mare, acestea fiind pe urmă încărcate în mijloace mari de transport

(tiruri, autocamioane) de către cumpărători, în vederea vânzării acestora fie

în alte județe din țară, fie, cu precădere, în alte state U.E.

Grupul infracțional era

sprijinit de H.G.S., K.R. și G.C., toți agenți de poliție de frontieră din

cadrul I.J.P.F. Satu Mare, care, cu intenție își încălcau atribuțiile de

serviciu, oferind cu regularitate liderului grupului, M.V., sau altor membri ai

grupării, contra cost, informații despre securizarea liniei de frontieră și

despre dispozitivul de pază. Acești agenți ai poliției de frontieră asigurau

protecția activității grupului, precum și suportul informațional legat de modul

de organizare și desfășurare a pazei frontierei de stat, prin furnizarea de

informații membrilor grupării infracționale în legătură cu zilele, orele și

locurile de la frontieră prin care se puteau introduce prin contrabandă în

România țigări din Ucraina, fără nici un fel de riscuri.

La acest grup infracțional a

aderat și oferit sprijin concret și M.S. – subinspector în cadrul I.J.P. Satu

Mare, coordonator al Compartimentului Urmăriți, afin (cumnat) al liderului M.V.

care, cunoscând proveniența ilicită a țigărilor, s-a implicat în transportarea

și plasarea unor cantități de țigări către diverși cumpărători. De asemenea,

acesta a transportat sume importante în lei și valută, pentru M.V., pentru

plata furnizorilor de țigări din Ucraina.

În cauză, există, așadar,

motive plauzibile de a bănui că inculpații au săvârșit faptele ce li se rețin

în sarcină.

În raport de această

activitate complexă, bine organizată și structurată, de mare anvergură, Înalta

Curte constată că nu s-au modificat temeiurile inițiale, de fapt și de drept,

care au determinat luarea măsurii arestării preventive, temeiuri care subzistă

și în prezent.

Împrejurarea că urmărirea penală

a fost finalizată și că în faza de judecată s-a procedat la audierea

inculpaților și a martorilor din lucrări nu a condus la modificarea temeiurilor

de drept și de fapt care au stat la baza luării măsurii preventive.

De asemenea, Înalta Curte

apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret

pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și

neîncredere în buna desfășurare a justiției.

În consecință, Înalta Curte

constată că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii

arestării preventive, ci acestea se mențin în continuare, motiv pentru care, în

temeiul art. 385

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul

formulat de parchet, va casa, în parte, încheierea din 5 iulie 2010 a Curții de Apel Oradea, iar în baza art. 300

C. proc. pen. cu referire la art. 160

alin. (1) C. proc. pen., va menține starea de arest a inculpaților.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul

Teritorial Oradea împotriva încheierii din 5 iulie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 611/35/2009,

privind pe inculpații M.V., D.F., F.I., H.A.I., Ș.E.T., C.M.S., H.G.S., K.R. și

M.S.

Casează în parte încheierea atacată

numai în ceea ce privește dispoziția instanței de înlocuire, în baza art. 160

cu referire la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a măsurii arestării preventive

a inculpaților M.V., D.F., F.I., C.M.S., H.G.S., Ș.E.T., H.A.I., K.R. și M.S.,

cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 300

raportat la art. 160

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menține starea

de arest a inculpaților M.V., D.F., F.I., C.M.S., H.G.S., Ș.E.T., H.A.I., K.R. și

M.S.