ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2716/2010

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin încheierea din 5 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 611/35/2009, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a dispus, printre alte măsuri, în baza art. 160 b cu referire la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților M.V. (fiul lui V. și R.), D.F. (fiul lui F. și E.), F.I. (fiul lui I. și A.), H.A.I. (fiul Iui I. și I.), S.E.T. (fiica lui G.P. și V.), C.M.S. (fiul lui I. și M.), H.G.S. (fiul lui G. și I.), K.R. (fiul lui I. și A.) și M.S. (fiul Iui A. și I.), actualmente deținuți în Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea penală nr. 1 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8,10 din 24 martie 2009, cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.

În baza art. 145 1 cu referire la art. 145 alin. (1) 1 C. proc. pen., a atras atenția inculpaților că pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara au următoarele obligații: - să nu depășească limita teritorială a României decât cu aprobarea instanței; - să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. În baza art. 145 1 cu referire la art. 145 alin. (1) 2 C. proc.

pen., a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să respecte și următoarele obligații: - să nu se apropie unul de celălalt și nici de martorii din prezenta cauză menționați în rechizitoriu, respectiv C.C.N., S.C.M., P.A.G., C.D.M., A.D.V., precum și de martorii propuși în apărare de către inculpatul M.S., respectiv T.Ș.J. și K.R. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect; - să nu se ocupe de comerțul cu țigări. În baza art. 145 alin. (2) 2 C. proc. pen., a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive. În baza art. 145 alin. (2) C. proc. pen., un exemplar al încheierii s-a comunicat I.P.J.

Satu Mare, Jandarmeriei Satu Mare, Poliției Comunitare Porumbești, Halmeu, Turulung, Viile Satu Mare și Satu Mare, Postului de Poliție al comunei Porumbești, județul Satu Mare pentru inculpații M.V., D.F., F.I. și Ș.E.T., Postului de Poliție al comunei Halmeu, județul Satu Mare pentru inculpatul H.A.I., Postului de Poliție al comunei Turulung, județul Satu Mare pentru inculpatul H.G.S., Postului de Poliție al comunei Viile Satu Mare pentru inculpatul C.M.S., Serviciului Public Comunitar de emitere și eliberare a pașapoartelor simple românești Satu Mare și Poliției de Frontieră Română, în vederea asigurării respectării obligațiilor ce le revin inculpaților, urmând ca organele în drept să refuze eliberarea pașapoartelor sau să ridice provizoriu pașapoartele pe durata măsurii.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Verificând, în condițiile art. 300 2 cu referire la art. 160 b C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, a constatat că, prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2009, Curtea de Apel Oradea a dispus arestarea preventivă a inculpaților M.V., D.F., F.I., H.A.I., Ș.E.T., C.M.S., H.G.S., K.R. și M.S., reținându-se că sunt cercetați pentru constituire, respectiv aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, precum și pentru contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă calificată. A fost reținut că temei al arestării dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., apreciindu-se că în cauză există indicii care fac verosimilă bănuiala că inculpații ar fi comis faptele reținute în sarcina lor, precum și faptul că infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea extrem de ridicată a faptelor, modalitatea de comitere a acestora și sentimentul acut de insecuritate socială și dezaprobare publică. Făcând o evaluare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive împotriva inculpaților, instanța a apreciat că acestea au fost corect reținute cu ocazia arestării preventive, dar au survenit modificări.

Astfel, a constatat că, urmărirea penală a fost finalizată, iar instanța a fost sesizată prin rechizitoriu. Mai mult, în cauză cercetarea judecătorească este aproape finalizată procedându-se la ascultarea detaliată a tuturor inculpaților din prezenta cauză, au fost audiați toți martorii propuși în acuzare (încuviințându-se la acest termen audierea a doi martori propuși în apărare de către inculpatul M.S.), urmând ca în cauză să se finalizeze doar expertiza financiar vamală dispusă în cauză, iar finalizarea acestei expertize, respectiv audierea martorilor propuși în apărare, nu este împiedicată de prezența inculpaților în stare de libertate.

Pe de altă parte, natura și gravitatea acuzațiilor penale, aduse inculpaților prin rechizitoriu, nu au caracter dovedit, ca urmare a incidenței prezumției de nevinovăție, precum și reacția publică față de aceștia au putut justifica luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și menținerea acesteia o anumită perioadă de timp (aproape un an și patru luni de zile) însă, la prezentul termen, acest motiv nu mai poate fi considerat relevant și suficient, întrucât nu mai este bazat pe fapte dovedite de natură să demonstreze că eliberarea inculpaților ar determina o tulburare reală a ordinii publice.

În acest sens, Curtea de la Strasbourg a subliniat că existența și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate, precum și gravitatea infracțiunii săvârșite nu justifică, în sine, o detenție îndelungată (cauza T. contra Franței, 1992). În prezenta cauză, nu există probe care să contureze previzibilitatea unei conduite conjugate și negative a inculpaților, îndreptate împotriva bunei desfășurări a procesului penal, cu atât mai mult cu cât din actele cauzei nu rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților ar produce o perturbare esențială și substanțială a ordinii publice și nici gradul de previzibilitate și probabilitate a perturbărilor. În acest context, s-a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat.

Ținându-se seama însă de principiile penale ale gradualității măsurilor preventive și ale subsidiarității acestora, principii reflectate din ce în ce mai consistent în practica instanțelor, pentru a oferi o garanție suplimentară asupra bunei desfășurări a procesului penal, pentru a impune inculpaților adoptarea unei conduite pozitive și pasive în raport de ceilalți participanți în procesul penal și pentru a oferi un instrument de verificare a declarațiilor de bune intenții ale inculpaților privind conduita viitoare, s-a impus ca restrângerea dreptului fundamental la libertate al inculpaților să fie realizat printr-o altă măsură cu un grad de ingerință mai scăzut, respectiv asupra dreptului la liberă circulație, dispunându-se față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, impunându-se în sarcina acestora ca și o obligație suplimentară, pe lângă cele prevăzute de art. 145 1 cu referire la art. 145 alin. (1) 1 C. proc.

pen., și obligația de a nu se apropia unul de celălalt și nici de martorii din prezenta cauză menționați în rechizitoriu, respectiv C.C.N., S.C.M., P.A.G., C.D.M., A.D.V., precum și de martorii propuși în apărare de către inculpatul M.S., respectiv T.Ș.J. și K.R. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, respectiv să nu se ocupe de comerțul cu țigări. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei înlocuiri a măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, apreciind că în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive.

Examinând hotărârea atacată și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de parchet este fondat. Astfel, din actele și lucrările dosarului se reține că prin rechizitoriul întocmit la data de 14 mai 2009 în Dosarul nr. 42/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților M.V., D.F., F.I., H.A.I. și Ș.E.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.M.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., H.G.S., K.R. și M.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen.

raportat la art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților B.P. și B.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.C.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen.

raportat la art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., precum și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.Z., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că, în perioada septembrie 2008 – ianuarie 2009, grupul infracțional coordonat de inculpatul M.V., din care făceau parte inculpații D.F., F.I., C.M.S., H.A.I., Ș.E.T., H.G.S., K.R., G.C.

și M.S., fiecare cu atribuții prestabilite, în baza aceleași rezoluții infracționale, a introdus în țară, din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, cantitatea de 1.194.340 pachete de țigări, valoarea acestora fiind, conform raportului de constatare, de 1.552.453 euro. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, sub nr. 611/35/2009. În ceea ce privește măsurile preventive dispuse față de inculpați, se constată că prin Ordonanțele emise în cauză la 24 martie 2009, inculpații M.V., D.F., F.I., C.M.S., H.G.S., Ș.E.T., H.A.I., K.R. și M.S. au fost reținuți preventiv pe o durată de 24 ore, iar la data de 24 martie 2009 au fost prezentați Curții de Apel Oradea, cu propunere de arestare preventivă.

Prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 329/35/P/2009, Curtea de Apel Oradea a dispus arestarea preventivă a inculpaților M.V., D.F., F.I., H.A.I., Ș.E.T., C.M.S., H.G.S., K.R., M.S. și G.C., reținându-se că sunt cercetați pentru constituire, respectiv aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, precum și pentru contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă calificată. Au fost reținute ca temeiuri ale arestării dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., apreciindu-se că în cauză există indicii care fac verosimilă bănuiala că inculpații ar fi comis faptele reținute în sarcina lor, precum și faptul că infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea extrem de ridicată a faptelor, modalitatea de comitere a acestora și sentimentul acut de insecuritate socială și dezaprobare publică. Înalta Curte constată că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestora de libertate.

Potrivit art. 5 parag. 1 din Convenția Europeană „nici o persoană nu poate fi lipsită de libertate”. Tot Convenția prevede, însă că „este posibilă arestarea unei persoane în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia”. În legislația română, arestarea preventivă poate fi luată doar în cazurile limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen. și dacă sunt întrunite cerințele art. 143 C. proc.

pen. În cauză, cercetarea inculpaților în stare de arest a fost determinată de incidența temeiului de drept prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică este de actualitate și se exprimă prin natura infracțiunilor presupus săvârșite de inculpați (două infracțiuni grave, una de contrabandă calificată, iar alta constând într-o formă de criminalitate organizată), prin numărul mare de acte materiale săvârșite de componenții acestei grupări, prin valoarea de peste 2 milioane de euro a țigărilor provenite din contrabandă, prin numărul mare de participanți, precum și prin atragerea în componența grupului infracțional a unui ofițer de poliție și a unor subofițeri ai poliției de frontieră, persoane care prin natura atributelor funcțiilor deținute erau învestite într-o funcție implicând exercițiul autorității de stat, cu rol primordial în aplicarea legii.

Condițiile art. 143 C. proc. pen. se referă la existența probelor sau a indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. În cauză, se constată că există indicii, obținute prin intermediul mijloacelor de probă, cu respectarea dispozițiilor legale pentru obținerea acestora, care conduc la existența unor bănuieli legitime că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Astfel, din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și în fața instanței de judecată până în prezent, respectiv procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice (volumele IV-X dosar urmărire penală), procesele-verbale de percheziție, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, raportul de constatare întocmit de specialistul vamal din cadrul D.N.A.

– Serviciul Teritorial Oradea, declarațiile inculpaților și ale martorilor audiați până în prezent în cadrul cercetării judecătorești, rezultă, în esență, că în cursul anului 2008, inculpatul M.V. a inițiat și coordonat un grup infracțional organizat, care acționa pe raza județului Satu Mare, cu precădere în zona de frontieră cu Ucraina, pe raza localităților Porumbești și Halmeu, având ca scop săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigări provenite din Ucraina, pentru a obține în mod direct un beneficiu financiar. Din grup făceau parte D.F., F.I., B.P., B.V., H.A.I. și Ș.T., aceștia având rolul de a introduce în țară țigări prin contrabandă, de la linia de frontieră româno-ucraineană, unde erau aduse de cetățeni ucraineni, respectiv de a le transporta și depozita în diverse locuri din zona Halmeu-Porumbești.

De aici, ulterior, țigările erau transportate fie de către B.Z., fie de către C.M. în alte locuri (depozite) din județul Satu Mare, acestea fiind pe urmă încărcate în mijloace mari de transport (tiruri, autocamioane) de către cumpărători, în vederea vânzării acestora fie în alte județe din țară, fie, cu precădere, în alte state U.E. Grupul infracțional era sprijinit de H.G.S., K.R. și G.C., toți agenți de poliție de frontieră din cadrul I.J.P.F. Satu Mare, care, cu intenție își încălcau atribuțiile de serviciu, oferind cu regularitate liderului grupului, M.V., sau altor membri ai grupării, contra cost, informații despre securizarea liniei de frontieră și despre dispozitivul de pază.

Acești agenți ai poliției de frontieră asigurau protecția activității grupului, precum și suportul informațional legat de modul de organizare și desfășurare a pazei frontierei de stat, prin furnizarea de informații membrilor grupării infracționale în legătură cu zilele, orele și locurile de la frontieră prin care se puteau introduce prin contrabandă în România țigări din Ucraina, fără nici un fel de riscuri. La acest grup infracțional a aderat și oferit sprijin concret și M.S. – subinspector în cadrul I.J.P. Satu Mare, coordonator al Compartimentului Urmăriți, afin (cumnat) al liderului M.V. care, cunoscând proveniența ilicită a țigărilor, s-a implicat în transportarea și plasarea unor cantități de țigări către diverși cumpărători.

De asemenea, acesta a transportat sume importante în lei și valută, pentru M.V., pentru plata furnizorilor de țigări din Ucraina. În cauză, există, așadar, motive plauzibile de a bănui că inculpații au săvârșit faptele ce li se rețin în sarcină. În raport de această activitate complexă, bine organizată și structurată, de mare anvergură, Înalta Curte constată că nu s-au modificat temeiurile inițiale, de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, temeiuri care subzistă și în prezent. Împrejurarea că urmărirea penală a fost finalizată și că în faza de judecată s-a procedat la audierea inculpaților și a martorilor din lucrări nu a condus la modificarea temeiurilor de drept și de fapt care au stat la baza luării măsurii preventive.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției. În consecință, Înalta Curte constată că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ci acestea se mențin în continuare, motiv pentru care, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de parchet, va casa, în parte, încheierea din 5 iulie 2010 a Curții de Apel Oradea, iar în baza art. 300 2 C. proc. pen. cu referire la art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., va menține starea de arest a inculpaților. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea împotriva încheierii din 5 iulie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 611/35/2009, privind pe inculpații M.V., D.F., F.I., H.A.I., Ș.E.T., C.M.S., H.G.S., K.R. și M.S. Casează în parte încheierea atacată numai în ceea ce privește dispoziția instanței de înlocuire, în baza art. 160 b cu referire la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a măsurii arestării preventive a inculpaților M.V., D.F., F.I., C.M.S., H.G.S., Ș.E.T., H.A.I., K.R. și M.S., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. În baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen., menține starea de arest a inculpaților M.V., D.F., F.I., C.M.S., H.G.S., Ș.E.T., H.A.I., K.R. și M.S. Înlătură din încheierea recurată aplicarea dispozițiilor art. 145 1 cu referire la art. 145 alin. (1) 1 , art. 145 1 cu referire la art. 145 alin. (1) 2 și art. 145 alin. (2) 2 C. proc. pen. prin care s-a stabilit respectarea mai multor obligații de către inculpații mai sus menționați. Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate. Sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați M.V., D.F., F.I., C.M.S., H.G.S., Ș.E.T., H.A.I., K.R. și M.S., se vor plăti din fondul M.J.L.C. Onorariul interpretului de limba maghiară pentru inculpata Ș.E.T.

se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2010.