ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3458/2012

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

LI. Cererea de chemare în judecată.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 10 decembrie 2010, reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâta

Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura București, a solicitat anularea

Deciziei nr. 430 din 16 noiembrie 2010 emisă de președintele autorității

pârâte.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că este încadrat în funcția de consilier superior I gradația 5 în cadrul

Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultura București, Direcția Maritimă și

Inspecții, Filiala Dobrogea, și în această funcție a fost sancționat

disciplinar cu „mustrare scrisă" prin Decizia nr. 430 din 16 noiembrie 2010

a Președintelui ANPA.

Reclamantul a susținut că nu a

săvârșit nicio abatere disciplinară din cele prevăzute de art. 77 din Legea nr.

188/1999, iar decizia de sancționare contestată nu cuprinde toate elementele

prevăzute de art. 35 alin. (2) din HG nr. 1210/2003 privind comisiile de

disciplină, respectiv art. 50 alin. (3) din HG nr. 1344/2007 și aceste

împrejurări sunt sancționate cu nulitatea absolută a actului sancționator.

Pârâta Agenția Națională de Pescuit și

Acvacultura a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

I.2.Hotărârea primei instanțe.

Prin Sentința nr. 5083 din 14

septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a anulat Decizia nr.

430 din 16 noiembrie 2010 emisă de Președintele ANPA.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut, în esență că decizia de sancționare este nelegală, întrucât

împrejurarea că reclamantul a participat la unele discuții despre dezvoltarea

activității de pescuit și procesare cu reprezentanții sectoarelor din domeniul

agricol nu conduce la concluzia că acesta a luat decizii politice în domeniul

de reglementare al ministerului. Reclamantul a fost chemat exclusiv în calitate

de specialist în domeniu iar selectarea de a participa la asemenea discuții a

fost alegerea ministrului de resort și nu a reclamantului, chiar dacă

acesta

și-a manifestat disponibilitatea și a participat la discuțiile profesionale

organizate.

A mai reținut instanța că orice

interdicție cu privire la profesie trebuie expres prevăzută de lege, iar în

speță pârâta nu a indicat o astfel de interdicție. Legea nr. 188/1999, art. 77 alin.

(2) lit. j) prevede doar fapta care constituie abatere disciplinară, dar nu

individualizează acțiunile ori inacțiunile funcționarilor publici care conduc

la calificarea abaterii disciplinare.

I.3.Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență că

Decizia nr. 430/2010 prin care se aplică reclamantului sancțiunea prevăzută de art.

77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 întrunește toate elementele

necesare pentru validitatea sa, iar la emiterea deciziei nu a mai fost necesară

îndeplinirea altei proceduri, respectiv cea a Comisiei de Disciplină.

A arătat recurenta că funcționarul

reclamant se face vinovat de participarea la o serie de întâlniri cu diferite

foruri politice, în vederea luării unor decizii politice, prin aceste fapte

încălcând prevederile Statutului funcționarului public.

II.Considerentele Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale

aplicabile constată că recursul est nefondat, pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 430 din 16 noiembrie 2010,

emisă de ANPA s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului C.C.,

consilier superior I gradația 5 în cadrul Direcției Maritimă și Inspecții,

Filiala Dobrogea, cu „mustrare scrisă", reținându-se că acesta a încălcat

prevederile legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de

interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici cu

referire la art. 77, alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999, întrucât a

participat din proprie inițiativă la unele întâlniri cu diferite foruri

politice în vederea luării unor „decizii politice".

Înalta Curte constată că, în mod

corect, prima instanță a admis acțiunea reclamantului, reținând că acesta a

participat la întâlniri și discuții despre dezvoltarea activității de pescuit

și procesare cu reprezentanții sectoarelor din domeniul agricol, în urma

invitațiilor primite de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în

condițiile în care atribuțiile acestui minister sunt de a stabili direcțiile și

măsurile politice în domeniul activității de pescuit și procesare.

Această împrejurare nu conduce la

concluzia că reclamantul a luat decizii politice în domeniul de reglementare al

ministerului, reclamantul fiind chemat exclusiv în calitate de specialist în

domeniu.

Înalta Curte reține că între minister

și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura nu pot fi decât relații de

colaborare în acest domeniu, denumirea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale este cuprinsă în antetul Agenției Naționale pentru Pescuit și

Acvacultura ca for tutelar, iar participarea unui funcționar din cadrul

Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultura la discuții organizate de

minister nu poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a îndatoririlor

profesionale.

De asemenea fapta reclamantului nu poate

fi apreciată ca o faptă incompatibilă cu statutul reclamantului ori că, prin

participarea reclamantului s-a generat un conflict de interese, sau că prin

aceasta a fost nesocotită o interdicție prevăzută de lege, întrucât pârâta nu a

indicat o astfel de interdicție.

Prevederile legale aplicabile,

invocate de autoritatea pârâtă sunt cele prevăzute de art. 77 alin. (2) lit. j)

din Legea nr. 188/1999. Or, acestea individualizează sancțiunea disciplinară

dar nu individualizează acțiunile ori inacțiunile funcționarilor publici care

conduc la calificarea abaterii disciplinare.

Pe de altă parte, Înalta Curte

constată nelegalitatea deciziei contestate și sub aspectul nerespectării

prevederilor art. 30 alin. (1) teza ultimă din HG nr. 1344/2007, care obliga

autoritatea publică să trimită cazul comisiei de disciplină, în condițiile în

care reclamantul a formulat atât apărări în timpul cercetării

disciplinare,

cercetare dispusă de către conducerea autorității publice, dar și obiecțiuni.

În concluzie, pentru considerentele

anterior menționate, constatând că fapta reclamantului nu poate fi apreciată ca

o faptă incompatibilă cu statutul reclamantului, ori că a generat un conflict

de interese, sau a nesocotit o interdicție prevăzută de lege, prima instanță

soluționând pricina cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, Înalta

Curte va respinge recursul declarat de Agenția Națională pentru Pescuit și

Acvacultura, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta

Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura împotriva Sentinței nr. 5083

din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel București Secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

13 septembrie 2012.