ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2559/2010

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 1825 din 17 decembrie 2008

pronunțată în dosarul nr. 39457/3/2007 al Tribunalului București, secția a III

a civilă, s-a respins acțiunea reclamantului C.S.H. având ca obiect obligarea

pârâtei Municipiul București, prin Primarul General să-i lase în deplină

proprietate și posesie imobilul situat în București, sector 1, pentru lipsa

calității procesual pasive.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamant, prin decizia nr. 397

din 12 iunie 2009, a respins calea de atac ca nefondată pentru considerentele

ce urmează.

Din adresa nr. 39457/3/2007 a Direcției de Impozite șl

Taxe Locale a Sectorului 1 București și din probele administrate a rezultat că

numitul R.H. a fost proprietar al imobilului situat în București, sector 1 (fost

8).

R.H. a decedat la 28 septembrie 1954 fiind dezbătută

succesiunea acestuia conform certificatului de moștenitor nr. 7541195A la

succesiunea acestuia venind cei 8 copil, fiecare dobândind o cotă de 1/8 din

imobil.

Printre cei 8 copii ai defunctului s-a aflat și mama

reclamantului C.E. Aceasta,prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 884

din 12 decembrie 1975 înstrăinează cota de 1/8 dobândită prin succesiune - către

numita D.M., iar cota de teren aferentă din teren, în temeiul art. 30 alin. (2)

din Legea nr. 58/1974 a trecut în proprietatea statului.

La succesiunea defunctei D.M. a venit numitul D.D.C.

Prin sentința civilă nr. 6288 din 31 mai 1996 a

Judecătoriei Sectorului 1 București s-a admis acțiunea reclamantului D.D.C.

împotriva pârâtului R.H. și s-a constatat că reclamantul a devenit proprietar

prin uzucapiune asupra imobilului situat în București, sector 1 compus din

construcție șase camere și dependințe și a terenului în suprafață de 520 mp.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că

instanța a interpretat greșit conținutul contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 884 din 12 decembrie 1975 în sensul că nu a reținut că

terenul aferent cotei de 1/8 din construcția înstrăinată a trecut în

proprietatea statului conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

Decizia pronunțată în apel este lipsită de temei legal

deoarece sentința nr. 6288 din 31 mai 1996 pronunțată de Judecătoria sectorului

1 București s-a dat în contradictoriu cu o persoană decedată în anul 1954; că D.D.C.

a moștenit doar o cotă de 1/8 de la mama sa și că nu se putea obține

uzucapiunea pentru întregul imobil.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor

formulate și a temeiurilor de drept incidente în cauză, va constata caracterul

nefondat al recursului pentru următoarele argumente ce succed.

Acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu

pârâtul Municipiul București a fost soluționată pe cale de excepție și anume

lipsa calității pârâtului de posesor al imobilului revendicat.

Prin motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. se încearcă repunerea în discuție a statuărilor din

sentința civilă nr. 6288 din 31 mai 1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1

București prin care s-a constatat că D.D.C. a devenit proprietar prin

uzucapiune asupra imobilului revendicat în prezenta cauză, imobil care de

altfel a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1316 din 16

aprilie 1998 către F.N.M.

Cum hotărârile judecătorești pot fi reformate doar

prin căile de atac permise de lege, critica este vădit nefondată.

Dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată,

acțiune în revendicarea imobilului, reclamantul avea obligația să dovedească că

pârâtul indicat este posesorul bunului în discuție. Or, din conținutul probelor

mai sus indicate, a rezultat că imobilul nu se află în posesia unității

administrativ teritoriale ci a unei persoane fizice, așa încât absența

calității procesuale pasive reținută de ambele instanțe de fond este în

concordanță cu dispozițiile art. 480 C. civ.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ. se referă la încălcarea principiului înscris în art. 969

alin. (1) C. civ. potrivit căruia convențiile legal făcute cu putere de lege

între părțile contractante.

Așa cum s-a arătat, instanța a fost învestită cu o

acțiune în revendicare și nu cu cercetarea și interpretarea clauzelor

contractului indicat în recurs, așa încât și critica întemeiată pe acest motiv

de recurs este vădit nefondată.

Înalta Curte, pentru motivele ce preced, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul reclamantului C.S.H. împotriva

deciziei nr. 397 din 12 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.