ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2345/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamantul L.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național s-a solicitat anularea Ordinului nr. 196 din 27 aprilie 2009 și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor legale reprezentând diferența de salarizare pe perioada 24 mai 2007 și până la repunerea efectivă în funcție. S-a solicitat totodată, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 196/2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii de suspendare, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14, anume cazul bine justificat constând în faptul că nu există condiția impusă de art. 99 lit. b) pentru a se dispune eliberarea din funcție, respectiv reducerea de personal ca urmare a reorganizării, dar și paguba iminentă reprezentată de diminuarea drepturilor salariale și de prejudiciul de imagine. Pe fondul acțiunii, reclamantul a susținut că prin Ordinul nr. 196/2009 se încalcă principiile care ocrotesc funcționarul public statuate prin Legea nr. 188/1999, respectiv stabilitatea și inamovibilitatea, dar și prevederile art. 73 din Constituție care prevede că statutul funcționarului public se stabilește prin lege organică.

O altă critică a reclamantului vizează faptul că temeiul în baza căruia s-a dispus eliberarea din funcție nu este real întrucât nu există în realitate nicio reducere efectivă a postului ocupat de reclamant așa cum se prevede în art. 99 lit. b) din O.U.G. nr. 37/2009, ci doar o schimbare a denumirii funcției de director executiv în director coordonator. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național a invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de suspendare, excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea sa la plata de despăgubiri. Referitor la excepția autorității de lucru judecat, invocată de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, Curtea a reținut că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și temei juridic, prevăzută de art. 163 alin. (1) C. proc.

civ. Examinând pe fond cererea de suspendare, Curtea a apreciat-o ca neîntemeiată, constatând că nu sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune o astfel de măsură, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. În ceea ce privește acțiunea în anularea Ordinului nr. 196/2009 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, Curtea a reținut că eliberarea din funcție a reclamantului s-a realizat prin prisma dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 coroborate cu cele ale O.U.G. nr. 37/2009, respectiv că autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.

În consecință, a apreciat Curtea că nu se poate reține că funcția publică de conducere ocupată de reclamant nu a fost desființată efectiv, ci doar i s-a schimbat denumirea, cât timp prevederile legale enunțate dispun expres această măsură. Împotriva sentinței nr. 286 din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul D.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând motive contradictorii și fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Susține recurentul-reclamant prin motivele de recurs formulate că deși judecătorul fondului reia textul art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009, iar din probele dosarului nu rezultă că postul s-a redus, concluzia finală la care ajunge este aceea că a avut loc o desființare a funcției, concluzie greșită pentru că în realitate nu a avut loc nicio reorganizare efectivă a instituției. Precizează recurentul-reclamant că prin ordinul emis prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de conducere, aceea de director executiv al Direcției pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național al județului Dolj, a fost încălcată grav Legea nr. 188/1999 prin care s-au stabilit drepturile și obligațiile funcționarului public, fiind încălcat unul din principiile fundamentale, cel al stabilității exercitării funcției publice și au fost nesocotite și recomandările date prin Directiva Consiliului Uniunii Europene 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, ordinul emis fiind nelegal.

Recursul este fondat și urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Ordinul nr. 196 din 27 aprilie 2009 emis de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național prin care recurentul-pârât a fost eliberat din funcția de director executiv al d irecției pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național al județului Dolj, este întemeiat pe prevederile art. 97 lit. c) și ale art. 99 alin. (1) lit. b) coroborate cu cele ale alin. (2), (3) și (5) precum și ale art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cât și pe dispozițiile art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Începând cu aceeași dată, 24 mai 2009, prin Ordinul nr. 241/2009 recurentul-reclamant a fost numit în funcția de consilier clasa I, gradul profesional superior la d irecția pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național al județului Dolj. Astfel, cum corect susține și recurentul-reclamant funcția de conducere pe care a ocupat-o, aceea de director executiv a fost desființată prin O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în M.Of. nr. 264 din 22 aprilie 2009, pentru ca ulterior în noua organigramă această funcție să se regăsească sub denumirea de director coordonator al serviciului public deconcentrat.

Intimatul-pârât susține că desființarea postului de director executiv a intervenit în temeiul legii, autoritatea publică nefiind implicată în procesul de desființare a postului respectiv. Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 a fost însă declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 758 din 6 noiembrie 2009, ceea ce reprezintă un indiciu temeinic de nelegalitate a actului administrativ atacat, emis în vederea punerii în executare a acestei ordonanțe. Curtea Constituțională, reține în motivarea acestei decizii ca prin reglementările sale, O.U.G.

nr. 37/2009, „afectează” statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, adoptată de Parlament privind prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică. Prin conținutul reglementării, reține Curtea Constituțională, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. 6) din Constituție. Contrar celor reținute de instanța de fond în motivarea sentinței, prin O.U.G.

nr. 37/2009, funcția de director executiv a fost desființată doar pentru a se înființa o alta similară acesteia, aceea de director coordonator, încălcându-se astfel prevederile imperative ale art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia, în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pe o perioadă de 1 an de la data reorganizării. Aceasta, în cazul în care s-ar admite că în speța supusă analizei a avut loc o reorganizare a activității și o reducere a postului ocupat de recurentul-reclamant, ceea ce nu rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Ordinul nr. 196 din 27 aprilie 2009 este nelegal și pentru faptul că a fost emis cu încălcarea Statutului funcționarului public, respectiv Legea nr. 188/1999, unul din principiile de bază fiind acela al stabilității funcției publice [art. 3 lit. f)] și ignorând experiența și profesionalismul de care a dat dovadă recurentul-reclamant, la ultima evaluare obținând calificativul „Foarte bine”. Faptul că recurentului-reclamant i s-a oferit și a acceptat postul vacant aferent funcției publice de consilier clasa I gradul profesional superior treapta de salarizare 2 din structura d irecției pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național nu înseamnă, astfel cum în mod eronat reține instanța de fond, că nu a fost încălcat principiul stabilității funcționarului public, principiu ce garantează printre altele și dreptul de a avea o carieră administrativă, or recurentul-reclamant a fost înlăturat dintr-o funcție publică de conducere.

Pentru toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii, recursul se privește ca fondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis iar sentința modificată în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamantul D.L., astfel cum a fost formulată. Se va dispune anularea Ordinului nr. 196 din 27 aprilie 2009 emis de intimatul-pârât și reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior, urmând a fi obligat pârâtul și la plata unor despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul aferent funcției deținute și cel încasat după emiterea Ordinului, în perioada cuprinsă între data de 24 mai 2009 și până la efectiva reintegrare.

Având în vedere și dispozițiile art. 274 și urm. C. proc. civ., intimatul-pârât va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.789 lei către recurentul-reclamant, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.L. împotriva sentinței nr. 286 din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul D.L. Anulează Ordinul nr. 196 din 27 aprilie 2009 emis de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național. Dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior și obligă pârâtul la despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul aferent funcției deținute anterior și cel încasat după emiterea Ordinului de la data de 24 mai 2009 și până la efectiva reintegrare. Obligă intimatul la 1.785 lei cheltuieli de judecată către recurent.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.