ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2345/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de

reclamantul L.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor

și Patrimoniului Național s-a solicitat anularea Ordinului nr. 196

din 27 aprilie 2009 și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor legale

reprezentând diferența de salarizare pe perioada 24 mai 2007 și până

la repunerea efectivă în funcție.

S-a solicitat totodată, în temeiul

art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 196/2009

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei.

În motivarea cererii de suspendare,

reclamantul a arătat că sunt îndeplinite cumulativ cele două

condiții prevăzute de art. 14, anume cazul bine justificat constând în

faptul că nu există condiția impusă de art. 99 lit. b)

pentru a se dispune eliberarea din funcție, respectiv reducerea de

personal ca urmare a reorganizării, dar și paguba iminentă

reprezentată de diminuarea drepturilor salariale și de prejudiciul de

imagine.

Pe fondul acțiunii, reclamantul a

susținut că prin Ordinul nr. 196/2009 se încalcă principiile

care ocrotesc funcționarul public statuate prin Legea nr. 188/1999,

respectiv stabilitatea și inamovibilitatea, dar și prevederile art. 73

din Constituție care prevede că statutul funcționarului public

se stabilește prin lege organică.

O altă critică a reclamantului

vizează faptul că temeiul în baza căruia s-a dispus eliberarea

din funcție nu este real întrucât nu există în realitate nicio

reducere efectivă a postului ocupat de reclamant așa cum se prevede în

art. 99 lit. b) din O.U.G. nr. 37/2009, ci doar o schimbare a denumirii

funcției de director executiv în director coordonator.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul

Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național a invocat excepția

autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de

suspendare, excepția inadmisibilității capătului de cerere

privind obligarea sa la plata de despăgubiri.

Referitor la excepția

autorității de lucru judecat, invocată de Ministerul Culturii,

Cultelor și Patrimoniului Național, Curtea a reținut că nu

este îndeplinită condiția triplei identități de

părți, obiect și temei juridic, prevăzută de art. 163 alin.

(1) C. proc. civ.

Examinând pe fond cererea de suspendare,

Curtea a apreciat-o ca neîntemeiată, constatând că nu sunt întrunite

cerințele legale pentru a se dispune o astfel de măsură,

respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

În ceea ce privește acțiunea în

anularea Ordinului nr. 196/2009 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor

și Patrimoniului Național, Curtea a reținut că eliberarea

din funcție a reclamantului s-a realizat prin prisma dispozițiilor

art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 coroborate cu cele ale O.U.G. nr.

37/2009, respectiv că autoritatea sau instituția publică

își reduce personalul ca urmare a reorganizării

activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul

public.

În consecință, a apreciat

Curtea că nu se poate reține că funcția publică de

conducere ocupată de reclamant nu a fost desființată efectiv, ci

doar i s-a schimbat denumirea, cât timp prevederile legale enunțate dispun

expres această măsură.

Împotriva sentinței nr. 286 din 15

iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul D.L., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind invocate prevederile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând motive contradictorii

și fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Susține recurentul-reclamant prin

motivele de recurs formulate că deși judecătorul fondului reia

textul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, iar din probele dosarului nu

rezultă că postul s-a redus, concluzia finală la care ajunge

este aceea că a avut loc o desființare a funcției, concluzie

greșită pentru că în realitate nu a avut loc nicio reorganizare

efectivă a instituției.

Precizează recurentul-reclamant

că prin ordinul emis prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția

de conducere, aceea de director executiv al Direcției pentru cultură,

culte și patrimoniul cultural național al județului Dolj, a fost

încălcată grav Legea nr. 188/1999 prin care s-au stabilit drepturile

și obligațiile funcționarului public, fiind încălcat unul

din principiile fundamentale, cel al stabilității exercitării

funcției publice și au fost nesocotite și recomandările

date prin Directiva Consiliului Uniunii Europene 2000/78/CE din 27 noiembrie

2000 în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă

și condițiile de muncă, ordinul emis fiind nelegal.

Recursul este fondat și urmează

a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor

arăta în continuare.

Ordinul nr. 196 din 27 aprilie 2009 emis

de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național prin care

recurentul-pârât a fost eliberat din funcția de director executiv al

d

irecției pentru cultură,

culte și patrimoniul cultural național al județului Dolj, este întemeiat

pe prevederile art. 97 lit. c) și ale art. 99 alin. (1) lit. b) coroborate

cu cele ale alin. (2), (3) și (5) precum și ale art. 106 alin. (1)

din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

cât și pe dispozițiile art. III alin. (1) și alin. (11) din

O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice.

Începând cu aceeași dată, 24

mai 2009, prin Ordinul nr. 241/2009 recurentul-reclamant a fost numit în

funcția de consilier clasa I, gradul profesional superior la

d

irecția pentru cultură, culte

și patrimoniul cultural național al județului Dolj.

Astfel, cum corect susține și

recurentul-reclamant funcția de conducere pe care a ocupat-o, aceea de

director executiv a fost desființată prin O.U.G. nr. 37/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice, publicată în M.Of. nr. 264 din 22 aprilie

2009, pentru ca ulterior în noua organigramă această funcție

să se regăsească sub denumirea de director coordonator al

serviciului public deconcentrat.

Intimatul-pârât susține că

desființarea postului de director executiv a intervenit în temeiul legii, autoritatea

publică nefiind implicată în procesul de desființare a postului

respectiv.

Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009

a fost însă declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/2009

a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 758 din 6

noiembrie 2009, ceea ce reprezintă un indiciu temeinic de nelegalitate a

actului administrativ atacat, emis în vederea punerii în executare a acestei

ordonanțe.

Curtea Constituțională,

reține în motivarea acestei decizii ca prin reglementările sale,

O.U.G. nr. 37/2009, „afectează” statutul juridic al unor funcționari

publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale

ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice

centrale din unitățile administrativ-teritoriale, stabilit prin Legea

nr. 188/1999, republicată, adoptată de Parlament privind prevederile

art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora

statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege

organică.

Prin conținutul reglementării,

reține Curtea Constituțională, Guvernul a intervenit într-un

domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând

astfel dispozițiile art. 115 alin. 6) din Constituție.

Contrar celor reținute de instanța

de fond în motivarea sentinței, prin O.U.G. nr. 37/2009, funcția de

director executiv a fost desființată doar pentru a se înființa o

alta similară acesteia, aceea de director coordonator, încălcându-se

astfel prevederile imperative ale art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999,

potrivit căruia, în cazul reorganizării activității prin

reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate

înființa posturi similare celor desființate pe o perioadă de 1

an de la data reorganizării.

Aceasta, în cazul în care s-ar admite

că în speța supusă analizei a avut loc o reorganizare a

activității și o reducere a postului ocupat de

recurentul-reclamant, ceea ce nu rezultă din probatoriul administrat în

cauză.

Ordinul nr. 196 din 27 aprilie 2009

este nelegal și pentru faptul că a fost emis cu încălcarea

Statutului funcționarului public, respectiv Legea nr. 188/1999, unul din

principiile de bază fiind acela al stabilității funcției

publice [art. 3 lit. f)] și ignorând experiența și profesionalismul

de care a dat dovadă recurentul-reclamant, la ultima evaluare

obținând calificativul „Foarte bine”.

Faptul că

recurentului-reclamant i s-a oferit și a acceptat postul vacant aferent

funcției publice de consilier clasa I gradul profesional superior treapta

de salarizare 2 din structura

d

irecției

pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național nu

înseamnă, astfel cum în mod eronat reține instanța de fond,

că nu a fost încălcat principiul stabilității

funcționarului public, principiu ce garantează printre altele și

dreptul de a avea o carieră administrativă, or recurentul-reclamant a

fost înlăturat dintr-o funcție publică de conducere.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție cu

aplicarea greșită a legii, recursul se privește ca fondat

și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis iar

sentința modificată în sensul admiterii acțiunii formulată

de reclamantul D.L., astfel cum a fost formulată.

Se va dispune anularea Ordinului nr.

196 din 27 aprilie 2009 emis de intimatul-pârât și reintegrarea

reclamantului în funcția publică deținută anterior, urmând

a fi obligat pârâtul și la plata unor despăgubiri reprezentând

diferența dintre salariul aferent funcției deținute și cel încasat

după emiterea Ordinului, în perioada cuprinsă între data de 24 mai

2009 și până la efectiva reintegrare.

Având în vedere și

dispozițiile art. 274 și urm. C. proc. civ., intimatul-pârât va fi

obligat și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.789

lei către recurentul-reclamant, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.L.

împotriva sentinței nr. 286 din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul D.L.

Anulează Ordinul nr. 196 din 27

aprilie 2009 emis de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului

Național.

Dispune reintegrarea reclamantului în

funcția publică deținută anterior și obligă

pârâtul la despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul aferent

funcției deținute anterior și cel încasat după emiterea

Ordinului de la data de 24 mai 2009 și până la efectiva reintegrare.

Obligă intimatul la 1.785 lei

cheltuieli de judecată către recurent.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 mai 2010.