ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2874/2010

A

supra cauzei de față, constată

următoarele

:

Prin decizia

civilă nr. 665 din 9 iunie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins cererea de îndreptare,

lămurire și completare a deciziei irevocabile nr. 121 din 25 februarie 2008 a

aceleiași instanțe, conform dispozițiilor art. 281

1

și art. 281

3

C. proc. civ., considerându-se că dispozitivul este clar, neechivoc și

nesusceptibil de nicio interpretare și completare.

Inițial, reclamantul

a solicitat instanței să dispună obligarea intimaților Ministerul Economiei și Finanțelor,

Casa Județeană de Pensii Hunedoara și Consiliul Local al Municipiului Deva, la

achitarea integrală a ajutorului de deces ce i se cuvine conform legii.

Prin sentința

civilă nr. 977/LM/2007 a

Tribunalului Hunedoara, s-a respins contestația în anulare formulată de C.A.,

iar p

rin

decizia civilă nr. 121 din 25 februarie 2008 s-a respins ca nefondat recursul

contestatorului împotriva anterior menționate și a încheierii din 20 decembrie

2007, pronunțate de Tribunalul Hunedoara.

Prin decizia

civilă nr. 247 din 19 ianuarie 2009 a Î.C.C.J., s-a respins recursul

reclamantului împotriva deciziei nr. 665 din 9 iunie 2008 a Curții de Apel

Alba-Iulia, instanța constatând inadmisibilitatea căii de atac declanșate

împotriva unei decizii pronunțate în recurs.

Împotriva acestei

din urmă decizii s-a formulat contestație în anulare, contestatorul invocând

faptul că instanța supremă nu a stăruit în aflarea adevărului, nu s-a pronunțat

asupra recursului, în vederea eliminării dispozițiilor potrivnice și nici

asupra nerespectării Legii nr. 19/2000.

La termenul de

judecată din 7 mai 2010, Înalta Curte a invocat, din oficiu, inadmisibilitatea contestației

în anulare pentru cele arătate în practicaua prezentei decizii.

Căile de atac și

condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de

ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a

înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui

proces.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată

doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc.

civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o

hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare

specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care

poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura

de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în

anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când

dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când

instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe

calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli

procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului

juridic dedus judecății.

Admițând că

decizia împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare este dată de o

instanță de recurs (recurs care a fost respins ca inadmisibil), Înalta Curte

constată că cele arătate de contestator prin motivele cererii sale, nu se

încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt

susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ.

anterior enunțate, contestatorul formulând critici privind fondul cauzei și

invocând aplicarea greșită a unor dispoziții de drept material din Legea nr. 19/2000.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare

formulată de C.A., împotriva deciziei civile nr. 247 din 19

ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2010.