ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3432/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3432/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința arbitrală nr. 1 din 10 ianuarie 2008 a
Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. a fost admisă
acțiunea precizată formulată de reclamanta SC P. SRL Zalău, a fost anulată ca
fiind lipsită de temei contractual măsura rezilierii unilaterală a contractului
de arendare din 4 decembrie 2001 dispusă de A.D.S. și comunicată SC P. SRL Zalău
cu adresa din 20 martie 2006, constatând rămânerea în vigoare a acestui
contract.
Tribunalul Arbitral a
reținut că ambele părți sunt în culpă atât în faza de negociere a contractului
prin nedeterminarea cuantumului arendei în concordanță cu situația reală a
terenului cât și în faza de executare a contractului și că nu există culpa
exclusivă prevăzută de art. 6.5 din contract.
Împotriva acestei sentințe a
formulat acțiune în anulare pârâta A.D.S., în baza art. 364 lit. i) C. proc.
civ., în cauză încălcându-se dispoziții legale imperative.
A.D.S. București a susținut
că reclamanta SC P. SRL Zalău, în momentul încheierii contractului, avea
cunoștință despre situația faptică a terenului arendat, neformulând nicio
obiecție referitoare la suprafața de teren predată, iar în art. 2.4 din
contractul de arendă, părțile au prevăzut că în situația în care suprafața de
teren arendată este diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de
proprietate în temeiul unor acte normative sau prin hotărâri judecătorești
irevocabile, contractul se modifică de drept prin scăderea suprafeței de teren
ce face obiectul retroactivității și că neînțelegerile nu au apărut pe fondul
schimbărilor determinate de retrocedarea terenurilor conform Legii nr. 18/2001.
Pârâta A.D.S. București a
mai arătat că plata dividendelor este o obligație legală a SC P. SRL Zalău,
către acționari persoane fizice și nu este un motiv pentru neplata arendei,
astfel că a reziliat contractul în temeiul pactului comisoriu din art. 6.5.
pentru neplata arendei.
Prin sentința nr. 62 din 28
martie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca
nefondată acțiunea în anulare.
Curtea de Apel a reținut că
instanța arbitrală a făcut interpretarea clauzelor contractului de arendă prin
raportare la dispozițiile art. 969 C. civ. și la celelalte principii care
guvernează efectele contractelor sinalagmatice și a considerat că întrucât nu
există culpă exclusivă în executarea contractului de arendă, fiind vorba despre
culpă comună în negociere și executare, nu se poate dispune desființarea
contractului prin invocarea pactului comisoriu de gradul IV.
A.D.S. București a declarat
recurs împotriva sentinței nr. 62 din 28 martie 2008 a Curții de Apel
București, secția a VI-a comercială, susținând în esență următoarele:
interpretarea greșită și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 969 C. civ.;
instanța nu s-a referit în motivare la toate capetele de cerere formulate și la
considerentele pentru care au fost respinse și că devin aplicabile dispozițiile
art. 969 C. civ. potrivit cărora, convențiile legal făcute cu putere de lege între
părțile contractante”.
De asemenea recurenta a mai
susținut că instanța arbitrală a avut în vedere prevederile legale speciale
incidente în cauză, făcând grave confuzii și reținând în argumentarea sa
susținerile vădit eronate și nelegale ale reclamantei, iar instanța de fond nu
a analizat încălcarea legislației și eronat s-a apreciat ca fiind culpă comună
cu privire la neplata arendei.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
- cu privire la motivul
prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele
pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de
natura pricinii) se constată că instanța de apel a motivat respingerea ca
nefondată a acțiunii în anulare prin faptul că s-au interpretat greșit
dispozițiile art. 969 C. civ. Ca atare, sunt respectate prevederile art. 261 pct.
5 C. proc. civ., potrivit cărora „hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de
drept care au format convingerea instanței”.
- referitor la motivul de
recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (când hotărârea pronunțată
este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită
a legii) se invocă art. 361 lit. i) C. proc. civ.; potrivit acestui articol
hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare, când se
încalcă dispoziții imperative ale legii. A.D.S. București nu a indicat ce
dispoziții imperative ale legii au fost încălcate, ci susține că au fost
interpretate greșit prevederile art. 969 C. civ.
Se constată că nu sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,
recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta A.D.S. București împotriva sentinței nr. 62 din 28 martie 2008 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 noiembrie 2008.