ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3432/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 1 din 10 ianuarie 2008 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta SC P. SRL Zalău, a fost anulată ca fiind lipsită de temei contractual măsura rezilierii unilaterală a contractului de arendare din 4 decembrie 2001 dispusă de A.D.S. și comunicată SC P. SRL Zalău cu adresa din 20 martie 2006, constatând rămânerea în vigoare a acestui contract. Tribunalul Arbitral a reținut că ambele părți sunt în culpă atât în faza de negociere a contractului prin nedeterminarea cuantumului arendei în concordanță cu situația reală a terenului cât și în faza de executare a contractului și că nu există culpa exclusivă prevăzută de art. 6.5 din contract.

Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare pârâta A.D.S., în baza art. 364 lit. i) C. proc. civ., în cauză încălcându-se dispoziții legale imperative. A.D.S. București a susținut că reclamanta SC P. SRL Zalău, în momentul încheierii contractului, avea cunoștință despre situația faptică a terenului arendat, neformulând nicio obiecție referitoare la suprafața de teren predată, iar în art. 2.4 din contractul de arendă, părțile au prevăzut că în situația în care suprafața de teren arendată este diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul unor acte normative sau prin hotărâri judecătorești irevocabile, contractul se modifică de drept prin scăderea suprafeței de teren ce face obiectul retroactivității și că neînțelegerile nu au apărut pe fondul schimbărilor determinate de retrocedarea terenurilor conform Legii nr. 18/2001.

Pârâta A.D.S. București a mai arătat că plata dividendelor este o obligație legală a SC P. SRL Zalău, către acționari persoane fizice și nu este un motiv pentru neplata arendei, astfel că a reziliat contractul în temeiul pactului comisoriu din art. 6.5. pentru neplata arendei. Prin sentința nr. 62 din 28 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată acțiunea în anulare. Curtea de Apel a reținut că instanța arbitrală a făcut interpretarea clauzelor contractului de arendă prin raportare la dispozițiile art. 969 C. civ. și la celelalte principii care guvernează efectele contractelor sinalagmatice și a considerat că întrucât nu există culpă exclusivă în executarea contractului de arendă, fiind vorba despre culpă comună în negociere și executare, nu se poate dispune desființarea contractului prin invocarea pactului comisoriu de gradul IV.

A.D.S. București a declarat recurs împotriva sentinței nr. 62 din 28 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, susținând în esență următoarele: interpretarea greșită și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 969 C. civ.; instanța nu s-a referit în motivare la toate capetele de cerere formulate și la considerentele pentru care au fost respinse și că devin aplicabile dispozițiile art. 969 C. civ. potrivit cărora, convențiile legal făcute cu putere de lege între părțile contractante”. De asemenea recurenta a mai susținut că instanța arbitrală a avut în vedere prevederile legale speciale incidente în cauză, făcând grave confuzii și reținând în argumentarea sa susținerile vădit eronate și nelegale ale reclamantei, iar instanța de fond nu a analizat încălcarea legislației și eronat s-a apreciat ca fiind culpă comună cu privire la neplata arendei.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: - cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii) se constată că instanța de apel a motivat respingerea ca nefondată a acțiunii în anulare prin faptul că s-au interpretat greșit dispozițiile art. 969 C. civ. Ca atare, sunt respectate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora „hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței”. - referitor la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) se invocă art. 361 lit. i) C. proc.

civ.; potrivit acestui articol hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare, când se încalcă dispoziții imperative ale legii. A.D.S. București nu a indicat ce dispoziții imperative ale legii au fost încălcate, ci susține că au fost interpretate greșit prevederile art. 969 C. civ. Se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.D.S. București împotriva sentinței nr. 62 din 28 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.