ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5430/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 115 din 15 martie 2010 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, au fost

respinse excepțiile de prematuritate a acțiunii și cea privind lipsa calității procesuale

pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost admisă în

parte acțiunea precizată și extinsă formulată de reclamanta P.E.B. în contradictoriu

cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Acordarea

Despăgubirilor în Numerar și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

în sensul că a fost obligată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

să emită titlu de plată pentru suma de 106.340,7 RON în temeiul cererii de opțiune

înregistrată în 22 decembrie 2008.

Instanța a respins restul

pretențiilor formulate privind plata efectivă a despăgubirilor, precum și petitele

având ca obiect actualizarea sumei stabilite cu titlu de despăgubiri.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta P.E.B. a chemat în judecată Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi obligată la emiterea unui

titlu de despăgubire, în completarea deciziei nr. 3432 din 18 noiembrie 2008.

De asemenea, reclamanta

a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

- Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la emiterea titlului de plată

pentru suma de 106.663 RON, actualizată, precum și la virarea efectivă a acestui

cuantum în contul indicat în cererea de opțiune.

Instanța de fond a analizat

cu prioritate excepțiile invocate de pârâte și a constatat că atributul emiterii

titlului de despăgubire este dat în competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) și art. 13 alin.

(1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel încât excepția privind

lipsa calității procesuale pasive este neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția

prematurității, instanța a constatat că excepția invocată este nefondată, întrucât

prin reglementarea unei proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor,

cu prevederea termenului de 15 zile pentru plata acestora, s-a stabilit că termenul

de plată curge de la data existenței disponibilităților financiare.

Instanța a constatat că

cererile de opțiune se soluționează nu numai în funcție de data înregistrării lor,

ci sunt condiționate de existența acestor disponibilității financiare în contul

pârâtei.

Pe fondul cauzei deduse

judecății instanța a reținut că în favoarea reclamantei și a numitelor S.E. și S.P.N.

a fost emisă decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr.

3432 din 18 noiembrie 2008 prin care s-au stabilit măsuri reparatorii în sumă de

106.340,7 RON în temeiul sentinței nr. 470 din 01 mai 2005 pronunțată în Dosarul

nr. 3778/2004 al Tribunalului Maramureș.

Instanța a reținut că

reclamanta a depus cererea de opțiune înregistrată în 22 decembrie 2008, la care

nu a primit niciun răspuns până în prezent și prin care a optat pentru plata despăgubirilor

în numerar.

Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților nu a contestat faptul că titlul de plată pentru

suma arătată nu a fost emis, însă a invocat faptul că O.U.G. nr. 81/2007 nu prevede

un termen în acest sens, arătând că cererile de opțiune sunt soluționate în ordinea

cronologică a depunerilor, cu mențiunea că, în cazul titlurilor de plată, se ține

seama de disponibilitățile financiare existente la momentul formulării cererilor

de opțiune.

Instanța a reținut că

cererea reclamantei, de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

la emiterea titlului de plată pentru suma indicată, este pe deplin îndreptățită

urmând a se ține seama atât de data depunerii cererii de opțiune, cât și de existența

disponibilităților financiare.

Instanța a reținut că

dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei, prin emiterea deciziei Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3432/2008 reprezintă o valoare patrimonială

și are caracteristicile unui bun în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional

nr. 1 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar refuzul emiterii titlului

de plată constituie o încălcare a prevederilor arătate.

În ceea ce privește cererea

de obligare a pârâtei la virarea efectivă a sumei de 106.340,7 RON în contul reclamantei,

instanța a reținut că deși nu este contestat dreptul reclamantei la plata efectivă

a sumei mai sus arătate, totuși titlul emis de pârât privește mai mulți beneficiari.

Instanța a reținut că legiuitorul a instituit obligativitatea desemnării, prin procură

autentică, a unui reprezentant comun pentru achitarea efectivă a despăgubirilor,

iar în cauza de față reclamanta nu a făcut dovada unui mandat din partea celorlalți

titulari ai titlului de despăgubire.

Instanța de fond a reținut

că reclamanta nu a atacat decizia reprezentând titlul de despăgubire pe considerentul

neactualizării despăgubirilor, arătând și că actualizarea sumelor nu este prevăzută

de legiuitor decât în funcție de rata inflației, în cazurile în care aceasta este

prevăzută în mod expres.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii respectiv a dispozițiilor

speciale cuprinse în Legea nr. 247/2005 – Titlul VII, modificată și completată cu

O.U.G. nr. 81/2007, care se aplică cu prioritate față de prevederile generale reținute

de instanța de fond.

Se arată că mod nelegal

a fost admisă acțiunea și obligată autoritatea recurentă să emită titlul de plată

privind despăgubirile solicitate de reclamanta-intimată fără a se ține cont că plata

despăgubirilor se face în limita existenței disponibilităților financiare și în

mod cronologic ținând cont de ordinea înregistrărilor cererilor de opțiune.

Iar în raport de obiectul

cauzei, dosarul de opțiune pentru care s-a emis titlul de plată este înregistrat

în 08 aprilie 2008, în timp de dosarul reclamantei-intimate a fost înregistrat

în 22 decembrie 2008, fiind aplicabile dispozițiile art. 18

2

din H.G.

nr. 128/2008.

Se arată că instanța de

fond nu a ținut cont de criteriile obiective prevăzute în normele speciale aplicabile

pentru a se asigura egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.

La dosar, reclamanta-intimată

a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Sentința atacată este

legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii atât în ceea ce privește

norma generală și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

cât și dispozițiile legii speciale, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 247/2005,

cât și a dispozițiilor art. 18

2

din O.U.G. nr. 81/2007.

În mod corect s-a apreciat

că în cauză, în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sunt înlăturate

dispozițiile O.U.G. nr. 81/2007 care nu prevăd un anumit termen privind emiterea

titlului de plată privind despăgubirile și care încalcă dreptul reclamantei-intimate

de a primi despăgubire, în numerar, conform opțiunii înregistrată la data de 22

decembrie 2008 pentru suma de 106.340,7 RON.

În mod corect a fost menționată

obligația autorității decurgând din decizia nr. 3432/2008, iar reclamanta-intimată,

în raport de actele medicale depuse în dosarul de fond, are dreptul de a-i fi soluționată

cererea de opțiune cu prioritate conform art. 18

2

pct. 5 din O.U.G.

nr. 81/2007, fără a se reține că a fost încălcat principiul egalității de tratament

în raport de alte persoane aflate în aceeași situație.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru Acordarea

Despăgubirilor în Numerar împotriva sentinței nr. 115 din 15 martie 2010 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2010.