ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5430/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 115 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile de prematuritate a acțiunii și cea privind lipsa calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost admisă în parte acțiunea precizată și extinsă formulată de reclamanta P.E.B.

în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a fost obligată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită titlu de plată pentru suma de 106.340,7 RON în temeiul cererii de opțiune înregistrată în 22 decembrie 2008. Instanța a respins restul pretențiilor formulate privind plata efectivă a despăgubirilor, precum și petitele având ca obiect actualizarea sumei stabilite cu titlu de despăgubiri. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta P.E.B.

a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi obligată la emiterea unui titlu de despăgubire, în completarea deciziei nr. 3432 din 18 noiembrie 2008. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la emiterea titlului de plată pentru suma de 106.663 RON, actualizată, precum și la virarea efectivă a acestui cuantum în contul indicat în cererea de opțiune. Instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâte și a constatat că atributul emiterii titlului de despăgubire este dat în competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) și art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel încât excepția privind lipsa calității procesuale pasive este neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția prematurității, instanța a constatat că excepția invocată este nefondată, întrucât prin reglementarea unei proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor, cu prevederea termenului de 15 zile pentru plata acestora, s-a stabilit că termenul de plată curge de la data existenței disponibilităților financiare. Instanța a constatat că cererile de opțiune se soluționează nu numai în funcție de data înregistrării lor, ci sunt condiționate de existența acestor disponibilității financiare în contul pârâtei. Pe fondul cauzei deduse judecății instanța a reținut că în favoarea reclamantei și a numitelor S.E. și S.P.N. a fost emisă decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3432 din 18 noiembrie 2008 prin care s-au stabilit măsuri reparatorii în sumă de 106.340,7 RON în temeiul sentinței nr. 470 din 01 mai 2005 pronunțată în Dosarul nr. 3778/2004 al Tribunalului Maramureș.

Instanța a reținut că reclamanta a depus cererea de opțiune înregistrată în 22 decembrie 2008, la care nu a primit niciun răspuns până în prezent și prin care a optat pentru plata despăgubirilor în numerar. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a contestat faptul că titlul de plată pentru suma arătată nu a fost emis, însă a invocat faptul că O.U.G. nr. 81/2007 nu prevede un termen în acest sens, arătând că cererile de opțiune sunt soluționate în ordinea cronologică a depunerilor, cu mențiunea că, în cazul titlurilor de plată, se ține seama de disponibilitățile financiare existente la momentul formulării cererilor de opțiune. Instanța a reținut că cererea reclamantei, de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată pentru suma indicată, este pe deplin îndreptățită urmând a se ține seama atât de data depunerii cererii de opțiune, cât și de existența disponibilităților financiare.

Instanța a reținut că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei, prin emiterea deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3432/2008 reprezintă o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar refuzul emiterii titlului de plată constituie o încălcare a prevederilor arătate. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la virarea efectivă a sumei de 106.340,7 RON în contul reclamantei, instanța a reținut că deși nu este contestat dreptul reclamantei la plata efectivă a sumei mai sus arătate, totuși titlul emis de pârât privește mai mulți beneficiari.

Instanța a reținut că legiuitorul a instituit obligativitatea desemnării, prin procură autentică, a unui reprezentant comun pentru achitarea efectivă a despăgubirilor, iar în cauza de față reclamanta nu a făcut dovada unui mandat din partea celorlalți titulari ai titlului de despăgubire. Instanța de fond a reținut că reclamanta nu a atacat decizia reprezentând titlul de despăgubire pe considerentul neactualizării despăgubirilor, arătând și că actualizarea sumelor nu este prevăzută de legiuitor decât în funcție de rata inflației, în cazurile în care aceasta este prevăzută în mod expres. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii respectiv a dispozițiilor speciale cuprinse în Legea nr. 247/2005 – Titlul VII, modificată și completată cu O.U.G. nr. 81/2007, care se aplică cu prioritate față de prevederile generale reținute de instanța de fond. Se arată că mod nelegal a fost admisă acțiunea și obligată autoritatea recurentă să emită titlul de plată privind despăgubirile solicitate de reclamanta-intimată fără a se ține cont că plata despăgubirilor se face în limita existenței disponibilităților financiare și în mod cronologic ținând cont de ordinea înregistrărilor cererilor de opțiune.

Iar în raport de obiectul cauzei, dosarul de opțiune pentru care s-a emis titlul de plată este înregistrat în 08 aprilie 2008, în timp de dosarul reclamantei-intimate a fost înregistrat în 22 decembrie 2008, fiind aplicabile dispozițiile art. 18 2 din H.G. nr. 128/2008. Se arată că instanța de fond nu a ținut cont de criteriile obiective prevăzute în normele speciale aplicabile pentru a se asigura egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație. La dosar, reclamanta-intimată a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii atât în ceea ce privește norma generală și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și dispozițiile legii speciale, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 247/2005, cât și a dispozițiilor art. 18 2 din O.U.G. nr. 81/2007. În mod corect s-a apreciat că în cauză, în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sunt înlăturate dispozițiile O.U.G. nr. 81/2007 care nu prevăd un anumit termen privind emiterea titlului de plată privind despăgubirile și care încalcă dreptul reclamantei-intimate de a primi despăgubire, în numerar, conform opțiunii înregistrată la data de 22 decembrie 2008 pentru suma de 106.340,7 RON.

În mod corect a fost menționată obligația autorității decurgând din decizia nr. 3432/2008, iar reclamanta-intimată, în raport de actele medicale depuse în dosarul de fond, are dreptul de a-i fi soluționată cererea de opțiune cu prioritate conform art. 18 2 pct. 5 din O.U.G. nr. 81/2007, fără a se reține că a fost încălcat principiul egalității de tratament în raport de alte persoane aflate în aceeași situație. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar împotriva sentinței nr. 115 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.