ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2471/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2471/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 18 mai 2009,
reclamanții S.A.T., A.G.E.T. și M.C.M.M. au solicitat obligarea pârâtelor
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită trei titluri de plată pentru cele
trei imobile la care se referă decizia nr. 3523 din 21 noiembrie 2008 de acordare
a despăgubirilor în sumă de 757.289,28 lei, să le plătească efectiv și de
îndată aceste despăgubiri aferente dosarului de opțiune nr. 8.738 din 19
decembrie 2008, precum și actualizarea despăgubirilor, cu dobânda legală până
la data plății efective a sumelor datorate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au
arătat că pârâtele au tergiversat în mod nejustificat plata despăgubirilor
cuvenite în baza Legii nr. 247/2005 și stabilite irevocabil prin sentința
civilă nr. 97/2007 a Curții de Apel Cluj.
Reclamanții au considerat că refuzul
organelor administrative de a acorda în mod efectiv despăgubirile pentru
imobilele confiscate reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor
în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a
Drepturilor Omului și un abuz de drept care trebuie sancționat.
Pârâta Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților a invocat excepția prematurității acțiunii, față de dispozițiile
art. 18/2 lit. a) Titlul VIII al Legii nr. 247/2005, care prevăd că plata
despăgubirilor se efectuează în termen de 15 zile de la existența
disponibilităților financiare în ordinea depunerii cererii, iar în cauză nu
erau îndeplinite cerințele legale privind existența titlului de plată și
ordinea de înregistrare a cererilor depuse de reclamanți.
Pârâta Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei calității procesuale
pasive, motivând că, potrivit Legii nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 81/2007,
atribuțiile cu privire la achitarea despăgubirilor în numerar revin Autorității
Naționale pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor
în Numerar.
Curtea de Apel Cluj, secția de
contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 513 din 28
octombrie 2009, prin care s-a constatat că reclamanții au renunțat la judecata
acțiunii formulate împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, au fost respinse excepțiile invocate de pârâte și a fost admisă
în parte acțiunea, în sensul obligării pârâtei Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților să plătească reclamanților în contul indicat în
cererea de opțiune suma de 500.000 lei stabilită prin decizia nr. 3523 din 21
ianuarie 2008, fiind respinse cererile privind emiterea titlului de plată și
plata cheltuielilor de judecată.
Excepția lipsei calității procesuale
pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost respinsă
față de renunțarea reclamanților la judecata acțiunii formulate împotriva
acestei pârâte.
Instanța de fond a respins și
excepția prematurității acțiunii, cu motivarea că aceasta este nefondată în
raport de întârzierea nejustificată a procedurii de acordare a despăgubirilor
pentru realizarea efectivă a dreptului recunoscut de Legea nr. 247/2005.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că
titlul de plată a fost emis și poate fi contestat de reclamanți în cadrul
procedurii speciale prevăzute de lege, astfel că nu se poate reține
nerespectarea de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților
a obligației prevăzute de art. 18/1 din Titlul VII al Legii nr. 247/20005.
Instanța de fond a considerat că
este întemeiată cererea reclamanților privind plata efectivă a despăgubirilor
cuvenite, reținând că autoritatea pârâtă nu a asigurat un termen rezonabil
pentru procedura de acordare a drepturilor lor bănești.
De asemenea, instanța de fond a
reținut că este nejustficată apărarea autorității pârâte privind lipsa
fondurilor necesare, întrucât statul are obligația executării judecătorești
irevocabile, prin adoptarea unor măsuri legale administrative și bugetare apte
să garanteze un asemenea rezultat.
Împotriva acestei sentințe, a
declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,
solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie
modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de
reclamanți.
Recurenta a susținut că instanța de
fond a aplicat greșit legea, deoarece a dispus plata efectivă a despăgubirilor,
fără a avea în vedere dispozițiile art. 18/2 pct. 1 lit. a) din Titlul VII al Legii
nr. 247/2005 și pct. 18.24, din H.G. nr. 128/2008, potrivit cărora, emiterea
titlului de plată și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptățite,
se va dispune în termen de 15 zile de la existența disponibilităților
financiare în contul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților,
în ordinea depunerii cererilor de opțiune.
Față de opțiunea
intimaților-reclamanți, înregistrată sub nr. 08738 din 19 decembrie 2008 și
față de împrejurarea că despăgubirile în numerar s-au efectuat până la cererea
de opțiune înregistrată cu nr. 03103 din 26 februarie 2008, recurenta a arătat că
în cauză nu au fost îndeplinite cerințele legale pentru plata efectivă a
despăgubirilor solicitate.
Recurenta a criticat și soluția de
respingere a cererii de obligare la emitere a titlului de plată, motivând că
plata despăgubirilor în numerar nu poate fi efectuată fără ca titlul de plată să
fie emis. În susținerea acestei critici, au fost invocate dispozițiile art. 3
lit. h), art. 14/1 alin. (3) și art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr.
247/2005.
Analizând actele și lucrările
dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ.,
Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 18 alin.
(1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de
despăgubire, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite
pe baza acestora și a opțiunii persoanelor îndreptățite, un titlu de plată
și/sau un titlu de conversie. Același text de lege prevede că titlul de
conversie va fi înaintat Depozitarului Central în vederea conversiei, iar
titlul de plată va fi remis Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în
Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.
În același sens, se reține că,
potrivit art. 18/2.4 din H.G. nr. 128/2008, în vederea acordării despăgubirilor
bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar
din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va emite
titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării
cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri
însoțite de toate documentele necesare.
Titlul de despăgubire în cuantum de
757.289,28 lei a fost emis în favoarea intimaților–reclamanți prin decizia nr.
3523 din 21 noiembrie 2008, iar aceștia și-au exprimat opțiunea pentru plata în
numerar prin cererea înregistrată sub nr. 08738 din 19 decembrie 2008.
În baza acestei decizii și a
prevederilor legale susmenționate, s-a solicitat prin acțiune să fie obligată
autoritatea recurentă să emită titlul de plată și să efectueze operațiunea de
plată pentru despăgubirile cuvenite în baza Legii nr. 247/2005.
Instanța de fond a respins această
primă cerere din acțiune, fără a avea în vedere că plata efectivă a
despăgubirilor este condiționată de emiterea titlului de plată, iar în cauză nu
s-a dovedit emiterea unui asemenea titlu care să justifice efectuarea
operațiunii de plată.
Deși în considerentele hotărârii
atacate s-a reținut că a fost emis titlul de plată în favoarea intimaților -
reclamanți, concluzia instanței de fond nu s-a întemeiat pe probele
administrate, deoarece nu s-a dovedit întocmirea și comunicarea titlului
respectiv.
La dosarul cauzei s-a depus o copie
a titlului de plată nr. 199 din 22 iunie 2009, dar nici una din părți nu a confirmat
autenticitatea și valabilitatea acestui document pentru a se constata
întocmirea actului administrativ necesar pentru efectuarea plății.
În atare situație, se constată că
s-a dispus în mod greșit plata efectivă a despăgubirilor bănești fără a se
stabili cu certitudine dacă a fost emis titlul de plată sau dacă autoritatea recurentă
nu și-a îndeplinit această obligație, astfel cum au susținut intimații-reclamanți.
Pentru considerentele expuse, în
baza dispozițiilor art. 313 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr.
554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va casa hotărârea atacată,
dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru acordarea Despăgubirilor
în Numerar împotriva sentinței civile nr. 513 din 28 octombrie 2009 a Curții de
Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai
2010.