ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2471/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 mai 2009, reclamanții S.A.T., A.G.E.T. și M.C.M.M. au solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită trei titluri de plată pentru cele trei imobile la care se referă decizia nr. 3523 din 21 noiembrie 2008 de acordare a despăgubirilor în sumă de 757.289,28 lei, să le plătească efectiv și de îndată aceste despăgubiri aferente dosarului de opțiune nr. 8.738 din 19 decembrie 2008, precum și actualizarea despăgubirilor, cu dobânda legală până la data plății efective a sumelor datorate.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pârâtele au tergiversat în mod nejustificat plata despăgubirilor cuvenite în baza Legii nr. 247/2005 și stabilite irevocabil prin sentința civilă nr. 97/2007 a Curții de Apel Cluj. Reclamanții au considerat că refuzul organelor administrative de a acorda în mod efectiv despăgubirile pentru imobilele confiscate reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și un abuz de drept care trebuie sancționat.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția prematurității acțiunii, față de dispozițiile art. 18/2 lit. a) Titlul VIII al Legii nr. 247/2005, care prevăd că plata despăgubirilor se efectuează în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare în ordinea depunerii cererii, iar în cauză nu erau îndeplinite cerințele legale privind existența titlului de plată și ordinea de înregistrare a cererilor depuse de reclamanți. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că, potrivit Legii nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 81/2007, atribuțiile cu privire la achitarea despăgubirilor în numerar revin Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.

Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 513 din 28 octombrie 2009, prin care s-a constatat că reclamanții au renunțat la judecata acțiunii formulate împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au fost respinse excepțiile invocate de pârâte și a fost admisă în parte acțiunea, în sensul obligării pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să plătească reclamanților în contul indicat în cererea de opțiune suma de 500.000 lei stabilită prin decizia nr. 3523 din 21 ianuarie 2008, fiind respinse cererile privind emiterea titlului de plată și plata cheltuielilor de judecată. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost respinsă față de renunțarea reclamanților la judecata acțiunii formulate împotriva acestei pârâte.

Instanța de fond a respins și excepția prematurității acțiunii, cu motivarea că aceasta este nefondată în raport de întârzierea nejustificată a procedurii de acordare a despăgubirilor pentru realizarea efectivă a dreptului recunoscut de Legea nr. 247/2005. Pe fondul cauzei, s-a reținut că titlul de plată a fost emis și poate fi contestat de reclamanți în cadrul procedurii speciale prevăzute de lege, astfel că nu se poate reține nerespectarea de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a obligației prevăzute de art. 18/1 din Titlul VII al Legii nr. 247/20005. Instanța de fond a considerat că este întemeiată cererea reclamanților privind plata efectivă a despăgubirilor cuvenite, reținând că autoritatea pârâtă nu a asigurat un termen rezonabil pentru procedura de acordare a drepturilor lor bănești.

De asemenea, instanța de fond a reținut că este nejustficată apărarea autorității pârâte privind lipsa fondurilor necesare, întrucât statul are obligația executării judecătorești irevocabile, prin adoptarea unor măsuri legale administrative și bugetare apte să garanteze un asemenea rezultat. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți. Recurenta a susținut că instanța de fond a aplicat greșit legea, deoarece a dispus plata efectivă a despăgubirilor, fără a avea în vedere dispozițiile art. 18/2 pct. 1 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și pct. 18.24, din H.G.

nr. 128/2008, potrivit cărora, emiterea titlului de plată și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptățite, se va dispune în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare în contul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în ordinea depunerii cererilor de opțiune. Față de opțiunea intimaților-reclamanți, înregistrată sub nr. 08738 din 19 decembrie 2008 și față de împrejurarea că despăgubirile în numerar s-au efectuat până la cererea de opțiune înregistrată cu nr. 03103 din 26 februarie 2008, recurenta a arătat că în cauză nu au fost îndeplinite cerințele legale pentru plata efectivă a despăgubirilor solicitate. Recurenta a criticat și soluția de respingere a cererii de obligare la emitere a titlului de plată, motivând că plata despăgubirilor în numerar nu poate fi efectuată fără ca titlul de plată să fie emis.

În susținerea acestei critici, au fost invocate dispozițiile art. 3 lit. h), art. 14/1 alin. (3) și art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite pe baza acestora și a opțiunii persoanelor îndreptățite, un titlu de plată și/sau un titlu de conversie. Același text de lege prevede că titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în vederea conversiei, iar titlul de plată va fi remis Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.

În același sens, se reține că, potrivit art. 18/2.4 din H.G. nr. 128/2008, în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare. Titlul de despăgubire în cuantum de 757.289,28 lei a fost emis în favoarea intimaților–reclamanți prin decizia nr. 3523 din 21 noiembrie 2008, iar aceștia și-au exprimat opțiunea pentru plata în numerar prin cererea înregistrată sub nr. 08738 din 19 decembrie 2008. În baza acestei decizii și a prevederilor legale susmenționate, s-a solicitat prin acțiune să fie obligată autoritatea recurentă să emită titlul de plată și să efectueze operațiunea de plată pentru despăgubirile cuvenite în baza Legii nr. 247/2005.

Instanța de fond a respins această primă cerere din acțiune, fără a avea în vedere că plata efectivă a despăgubirilor este condiționată de emiterea titlului de plată, iar în cauză nu s-a dovedit emiterea unui asemenea titlu care să justifice efectuarea operațiunii de plată. Deși în considerentele hotărârii atacate s-a reținut că a fost emis titlul de plată în favoarea intimaților - reclamanți, concluzia instanței de fond nu s-a întemeiat pe probele administrate, deoarece nu s-a dovedit întocmirea și comunicarea titlului respectiv. La dosarul cauzei s-a depus o copie a titlului de plată nr. 199 din 22 iunie 2009, dar nici una din părți nu a confirmat autenticitatea și valabilitatea acestui document pentru a se constata întocmirea actului administrativ necesar pentru efectuarea plății.

În atare situație, se constată că s-a dispus în mod greșit plata efectivă a despăgubirilor bănești fără a se stabili cu certitudine dacă a fost emis titlul de plată sau dacă autoritatea recurentă nu și-a îndeplinit această obligație, astfel cum au susținut intimații-reclamanți. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 313 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va casa hotărârea atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru acordarea Despăgubirilor în Numerar împotriva sentinței civile nr. 513 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.