ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7222/2009

Deliberând

asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 952 din 28

iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins

ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta G.P. în contradictoriu cu

pârâta Primăria Municipiului București, pentru următoarele motive:

Din probele administrate în cauză

rezultă că în mod legal s-a emis dispoziția nr. 7534 din 16 februarie 2007 de

respingere a notificării privind restituirea în natură a terenului situat în

București, sector 5, având în vedere că terenul nu este liber pentru a fi

incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 856 din 25

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței primei instanțe.

S-a schimbat sentința în sensul că:

S-a admis contestația și s-a anulat

în parte dispoziția nr. 7534 din 16 februarie 2007 emisă de Primarul General al

Municipiului București, în sensul că se dispune restituirea în natură a

terenului în suprafață de 422 mp, situat în București, sector 5, astfel cum a

fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert A.M.

S-au menținut celelalte dispoziții

din actul contestat.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța a avut în vedere următoarele motive:

Prin notificarea nr.

1979 din 9 noiembrie 2001 petenta G.P. a solicitat Primăriei Municipiului

București restituirea în natură

a

imobilului situat în

București, sector 5, reprezentând teren în suprafață de 425 mp.

Prin dispoziția nr. 7534 din 16 februarie 2007, emisă de Primarul Municipiului

București s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de

425 mp, argumentându-se că terenul a trecut în proprietatea statului în baza

Legii nr. 58/1974 și nu face obiectul Legii nr. 10/2001, propunându-se

acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru construcția demolată

situată în București, sector 5 - dispoziția comunicându-se Comisiei Centrale

pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Prin dispoziția contestată se recunoaște calitatea de persoană îndreptățită

a apelantei-reclamante G.P.

Din concluziile

raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expert A.M.

rezultă că imobilul

teren

în litigiu a fost

identificat ca având suprafața de 422

mp, fiind amplasat în

zona neamenajată dintre Academia de Științe și str. U., sector 5 și descris ca

fiind liber de construcții.

Din înscrisurile

depuse la dosar - adresa nr. 4003 din 7 octombrie 2008 emisă de Primăria Municipiului

București, Direcția Generală

Infra

structură și Servicii

Publice și adresa nr. 3727/1674 din 24 octombrie 2008, emisă de Direcția Generală

de Dezvoltare, Investiții și Planificare Urbană a rezultat că nu există

cuprinse, în planul de investiții pe anul 2008, lucrări pe raza sectorului 5,

care să afecteze terenul situat în București, sector 5.

În conformitate cu

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10

/2001

republicată, în cazul

în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial

sau total, dar nu s-au

executat construcțiile pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se

restituie în natură, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se

stabilesc prin echivalent.

Imobilul, compus din

teren și construcție - 4 camere și dependințe ce a aparținut autorilor

reclamantei, A.G. și E.A.G., dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare,

autentificat sub nr. 10680/1896, la Secția Notariat a Tribunalului Ilfov, a fost expropriat și trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 353/1984,

scopul exproprierii nefiind atins și terenul fiind liber de construcții.

Curtea, aplicând dispozițiile legale ale art. 11 din Legea nr. 10/2001,

republicată la situația de fapt, stabilită în baza probelor administrate în

cauză și în considerarea principiului restituirii în natură, ce decurge din

rațiunea principală a legii speciale de reparație, a apreciat că imobilul teren

în suprafață actuală de 422 mp, situat în București, sector 5 poate fi

restituit în natură, astfel încât dispoziția nr. 7534 din 16 februarie 2007,

emisă de Primăria Municipiului București, prin care s-a respins restituirea în

natură a terenului este nelegală și netemeinică.

Împotriva deciziei de apel a

formulat cerere de recurs pârâtul Municipiul București, prin Primar General,

criticând-o pentru următoarele motive:

Instanța de apel a reținut eronat în

cauză faptul că nu există cuprinse în planul de investiții pe anul 2008 lucrări

pe raza sectorului 5 care să afecteze terenul în litigiu (potrivit unei adrese

emise de direcții din instituția recurentă) și astfel ar fi incidente

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001. S-au avut în vedere totodată

concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, potrivit căruia imobilul

în litigiu a fost identificat ca fiind amplasat în zona neamenajată dintre

Academia de Științe și str. U., imobil descris ca fiind liber de construcții.

Scopul exproprierii dispuse prin

Decretul nr. 353/1984 a fost atins prin chiar construirea Academiei de Științe

(chiar dacă aceasta nu a fost încă finalizată), terenul în litigiu aflându-se

în acest perimetru și fiind afectat de instituția pentru care a fost

expropriat.

Analizând decizia de apel în raport

de criticile formulate, ce se circumscriu în parte motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, în considerarea celor ce succed:

Situația de fapt a terenului în

litigiu reținută de instanța de apel, criticată pe calea recursului, nu poate

fi reapreciată de instanța de recurs, acest lucru necircumscriindu-se

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Cu referire la probele administrate,

în parte provenind chiar de la recurent, s-a apreciat că terenul este liber de

construcții, este amplasat în zona neamenajată dintre Academia de Științe și

str. U., scopul exproprierii nefiind atins.

Față de această situație de fapt, ce

nu poate fi reapreciată, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, dispunând restituirea în natură a

terenului identificat prin raportul de expertiză.

Constatând că recursul nu este

fondat, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Municipiul București prin primar general împotriva deciziei nr. 856 din

25 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 iulie 2009.