ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1168/2010

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Primarul municipiului Iași a emis dispoziția nr. 1508 din 18

iulie 2007, prin care, în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă cererea de

acordare de despăgubiri bănești formulată de petenții P.E. și E.P., al cărui

succesor este P.V., pentru terenul în suprafață de 320 mp, situat în Iași, precum

și pentru construcția demolată de către proprietar și a fost propusă acordarea

de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru

teren, în cote de câte 1/3.

Prin sentința civilă nr. 2111 din 17 decembrie 2008,

pronunțată de Tribunalul Iași au fost admise, în parte acțiunea formulată de

reclamantul P.V. și cererea de intervenție formulată de intervenienta P.E., în

interes propriu și în interesul reclamantului, a fost modificată parțial

dispoziția emisă de primar, în sensul că a fost dispusă restituirea în natură a

terenului în suprafață de 108 mp și acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent, constând în despăgubiri, în condițiile legii speciale pentru

diferența de teren până la 320 mp, respectiv 212 mp, imobilul fiind situat în

Iași, în cote de câte 1/3 pentru reclamant și intervenientă, au fost păstrate

celelalte prevederi ale dispoziției și a fost obligat pârâtul la plata sumei de

1900 lei, cheltuieli de judecată, față de reclamant.

Apelurile declarate de toate părțile împotriva sentinței

tribunalului au fost respinse, prin decizia nr. 122 din 24 iunie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul

municipiului Iași, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

susținând, în esență că a fost făcută o greșită aplicare a dispozițiilor art. 11

alin. (3) și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul a cărui

restituire în natură a fost dispusă nu este liber, ci ocupat de o parcare

necesară locuitorilor din acea zonă.

Recursul este fondat.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul C.C.

rezultă că terenul în suprafață de 108 mp, a cărui restituire în natură a fost

dispusă este ocupat de o parcare amenajată (fila 88), iar conform schiței anexe

(fila 89), aceasta este situată între blocuri și bulevard, situație în care se

constată că este necesară pentru normala folosință a blocurilor de locuințe.

Așa fiind, se constată că, deși terenul a fost preluat

abuziv de către stat, prin donație a cărei nulitate absolută a fost constatată

prin hotărâre judecătorească, nu poate fi restituit în natură, întrucât ar fi

încălcate prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, conform cărora,

pentru amenajările de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent.

În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 314

C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi respinsă contestația, precum

și cererea de intervenție, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului

Iași. Casează decizia nr. 122 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și sentința civilă nr. 2111

din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Iași și în fond respinge contestația

formulată de P.I. împotriva dispoziției nr. 1508 din 18 iulie 2007 emisă de

Primarul Municipiului Iași, precum și cererea de intervenție formulată de

intervenienta P.E., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.