ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3503/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă 728/C din 10 iunie 2003, Tribunalul Mehedință a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin care s-a solicitat anularea actelor false săvârșite de F.A.N., A.Ș., A.M. și P.P. ce au fost sancționați administrativ în procesul penal. Curtea de Apel Craiova, prin decizia 131 din 24 februarie 2004 a admis recursul declarat de E.M. și a casat cu trimitere spre rejudecare pricina considerând că în mod greșit instanța de fond a statuat asupra altui obiect al pricinii, respectiv asupra situațiilor stabilite prin sentința 4221 din 5 mai 1998 și nu asupra procesului - verbal din 4 iunie 1993 și a contractului încheiat în baza acestuia între SC A. SA și SC M.N.

SRL. În rejudecare, prin sentința nr. 414/C din 16 iunie 2004, Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamant reținând că imobilul în litigiu a fost dobândit de către cumpărătorii SC M. SRL și SC M.N. SRL, prin licitație publică iar suprafețele vândute la 28 mai 1993 și respectiv 3 iunie 1993 erau de 46,45 mp și respectiv 18,46 mp, astfel cum s-a stabilit prin decizia 1076/2002 a Curții de Apel Craiova. Prin decizia 423 din 3 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de E.M. considerând că funcționarii SC A. SA s-au aflat în eroare cu privire la calculul cotelor din camera în care anterior, fostul chiriaș F.A.N. o despărțise printr-un zid, iar voința părților nu a fost viciată sau alterată prin adăugirile sau modificările referitoare la cotele împărțite pentru acel spațiu.

Oricare ar fi mențiunile din procesul - verbal de licitație din 3 iunie 1993 și a celui de adjudecare din 4 iunie 1993 dreptul apelantului E.M. nu este afectat iar pârâta F.A.N. nu a săvârșit un fals cu intenția afectării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului și nici a procedurii unor efecte juridice contra reclamantului. Prin decizia 3351 din 2 noiembrie, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat. Instanța de recurs a considerat, în aplicarea prevederilor art. 45 C. proc. civ. că M.P. poate porni o acțiune civilă numai în condițiile strict determinate în cazurile expres prevăzute de lege, iar reclamantul nu se află într-un din acestea.

Prin decizia 884 din 4 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă contestația în anulare împotriva deciziei 3351 din 2 noiembrie 2006 a aceleiași instanțe, anulată hotărârea atacată și reținută cauza spre rejudecare recursului, apreciindu-se că au fost comise de la cercetare motivele de recurs referitoare la constatarea realității contractelor. Recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. susținând că instanțele au pronunțat hotărâri ce conțin motive contradictorii referitoare la anularea înscrisurilor false și faptele săvârșite de persoanele sancționate în temeiul art. 181 C. proc. civ. Falsurile săvârșite în actele specifice licitației și procesul - verbal de adjudecare din 4 iunie 1993 au fost analizate de organele de urmărire penală care au constatat prescripția răspunderii penale.

Mai susține recurentul că instanțele nu s-au pronunțat asupra dovezilor administrate. Recursul va fi admis pentru considerentele ce se vor expune: Prin ordonanța din 12 iulie 2002, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus încetarea urmăririi penale față de F.A.N., întrucât răspunderea penală privind infracțiunea prevăzută de art. 291 s-a prescris, însă a constatat existența faptei de fals în procesul - verbal de adjudecare din 4 iunie 1993 și a solicitat anularea actului fals. Actele întocmite premergător vânzării la licitație și adjudecării spațiilor priveau suprafețe ale căror măsurători nu concordau 49,45 mp în loc de 48,40 mp și 19,65 mp în loc de 18,46 mp.

În opoziție cu ordonanța susmenționată, fără un material probator suplimentar, instanța de apel cu o motivare supusă criticilor, apreciază că adăugirile și modificările sau omisiunea inserării cotelor în procesul - verbal de licitație din 3 iunie 1993 reprezintă simple erori materiale nicidecum alterări voite ale realității. Pe de altă parte instanța de apel își fundamentează soluția pe un alt argument contradictoriu și anume că pârâta F.A.N. nu a săvârșit un fals cu intenția atestării unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, încărcarea fracțiilor reprezentând o simplă eroare de calcul.

Față de neconcordanțele generate de motivele pe care decizia atacată se întemeiază, pentru clarificarea situației de fapt existente cu considerarea expertizelor efectuate în dosarul de urmărire penală sau altor probe pe care instanța le poate aprecia utile și pertinente a ordonanței de încetare a urmăririi penale, dar și a considerentelor deciziei nr. 131 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 423 din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova pe care o va casa cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de E.M. Casează decizia nr. 423 din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova și trimite cauza spre rejudecare pe fond la aceiași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2008.