ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3503/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3503/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă 728/C din 10 iunie 2003,
Tribunalul Mehedință a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria
Drobeta Turnu Severin prin care s-a solicitat anularea actelor false săvârșite
de F.A.N., A.Ș., A.M. și P.P. ce au fost sancționați administrativ în procesul
penal.
Curtea de Apel Craiova, prin
decizia 131 din 24 februarie 2004 a admis recursul declarat de E.M. și a casat
cu trimitere spre rejudecare pricina considerând că în mod greșit instanța de
fond a statuat asupra altui obiect al pricinii, respectiv asupra situațiilor
stabilite prin sentința 4221 din 5 mai 1998 și nu asupra procesului - verbal
din 4 iunie 1993 și a contractului încheiat în baza acestuia între SC A. SA și
SC M.N. SRL.
În rejudecare, prin sentința
nr. 414/C din 16 iunie 2004, Tribunalul a respins acțiunea formulată de
reclamant reținând că imobilul în litigiu a fost dobândit de către cumpărătorii
SC M. SRL și SC M.N. SRL, prin licitație publică iar suprafețele vândute la 28
mai 1993 și respectiv 3 iunie 1993 erau de 46,45 mp și respectiv 18,46 mp,
astfel cum s-a stabilit prin decizia 1076/2002 a Curții de Apel Craiova.
Prin decizia 423 din 3
noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de
E.M. considerând că funcționarii SC A. SA s-au aflat în eroare cu privire la
calculul cotelor din camera în care anterior, fostul chiriaș F.A.N. o
despărțise printr-un zid, iar voința părților nu a fost viciată sau alterată
prin adăugirile sau modificările referitoare la cotele împărțite pentru acel
spațiu. Oricare ar fi mențiunile din procesul - verbal de licitație din 3 iunie
1993 și a celui de adjudecare din 4 iunie 1993 dreptul apelantului E.M. nu este
afectat iar pârâta F.A.N. nu a săvârșit un fals cu intenția afectării unor
împrejurări necorespunzătoare adevărului și nici a procedurii unor efecte
juridice contra reclamantului.
Prin decizia 3351 din 2
noiembrie, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul
declarat.
Instanța de recurs a
considerat, în aplicarea prevederilor art. 45 C. proc. civ. că M.P. poate porni
o acțiune civilă numai în condițiile strict determinate în cazurile expres
prevăzute de lege, iar reclamantul nu se află într-un din acestea.
Prin decizia 884 din 4
martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă contestația
în anulare împotriva deciziei 3351 din 2 noiembrie 2006 a aceleiași instanțe,
anulată hotărârea atacată și reținută cauza spre rejudecare recursului,
apreciindu-se că au fost comise de la cercetare motivele de recurs referitoare
la constatarea realității contractelor.
Recurentul și-a întemeiat
recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. susținând că
instanțele au pronunțat hotărâri ce conțin motive contradictorii referitoare la
anularea înscrisurilor false și faptele săvârșite de persoanele sancționate în
temeiul art. 181 C. proc. civ.
Falsurile săvârșite în
actele specifice licitației și procesul - verbal de adjudecare din 4 iunie 1993
au fost analizate de organele de urmărire penală care au constatat prescripția
răspunderii penale.
Mai susține recurentul că
instanțele nu s-au pronunțat asupra dovezilor administrate.
Recursul va fi admis pentru
considerentele ce se vor expune:
Prin ordonanța din 12 iulie
2002, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus
încetarea urmăririi penale față de F.A.N., întrucât răspunderea penală privind
infracțiunea prevăzută de art. 291 s-a prescris, însă a constatat existența
faptei de fals în procesul - verbal de adjudecare din 4 iunie 1993 și a
solicitat anularea actului fals.
Actele întocmite premergător
vânzării la licitație și adjudecării spațiilor priveau suprafețe ale căror
măsurători nu concordau 49,45 mp în loc de 48,40 mp și 19,65 mp în loc de 18,46
mp.
În opoziție cu ordonanța
susmenționată, fără un material probator suplimentar, instanța de apel cu o
motivare supusă criticilor, apreciază că adăugirile și modificările sau
omisiunea inserării cotelor în procesul - verbal de licitație din 3 iunie 1993
reprezintă simple erori materiale nicidecum alterări voite ale realității.
Pe de altă parte instanța de
apel își fundamentează soluția pe un alt argument contradictoriu și anume că
pârâta F.A.N. nu a săvârșit un fals cu intenția atestării unor fapte sau
împrejurări necorespunzătoare adevărului, încărcarea fracțiilor reprezentând o
simplă eroare de calcul.
Față de neconcordanțele generate
de motivele pe care decizia atacată se întemeiază, pentru clarificarea
situației de fapt existente cu considerarea expertizelor efectuate în dosarul
de urmărire penală sau altor probe pe care instanța le poate aprecia utile și
pertinente a ordonanței de încetare a urmăririi penale, dar și a
considerentelor deciziei nr. 131 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel
Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ. Înalta Curte de
Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 423 din
3 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova pe care o va casa cu trimitere spre
rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de E.M.
Casează decizia nr. 423 din
3 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova și trimite cauza spre rejudecare pe
fond la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 noiembrie 2008.