ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1088/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 10/ C din 1 februarie 2005, pronunțată de Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC L. SRL, împotriva pârâtei SC D.C. SA în sensul că a dispus rezilierea contractului de închiriere din 10 aprilie 2003 încheiat între părți. În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut că în temeiul contractului din 10 aprilie 2003 pârâta a închiriat reclamantei F.B., compusă din 3 grajduri, magazie furaje și corp administrativ, pe o perioadă de 3 ani. Bunurile au fost închiriate cu destinația de a servi pentru creșterea păsărilor, activitate care potrivit actelor eliberate de organele de specialitate, respectiv D.S.V., necesită existența unor utilități, între care apă potabilă, canalizare și energie electrică.

Prin semnarea contractului părțile au recunoscut existența acestor utilități primite în stare bună. S-a apreciat că pârâta este în culpă prin aceea că, în derularea raporturilor contractuale s-a mărginit la o atitudine pasivă, așteptând doar să primească chiria, fără a-și mai îndeplini obligațiile pe care le avea în calitate de locator, respectiv asigurarea funcționalității sistemului de alimentare cu apă necesară bunului închiriat, conform art. 1420 pct. 2 și 3 C. civ., reportat la art. 1421 C. civ. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 47 pronunțată în ședința camerei de consiliu de la 21 aprilie 2005 a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării formulată de petenta SC D.C.

SA, privind suspendarea sentinței nr. 10/ C din 1 februarie 2005 a Tribunalului Mehedinți, cu motivarea că în speță apelul declarat în termen suspendă executarea hotărârii date de prima instanță, aceasta nefiind susceptibilă de executare. Prin decizia nr. 158 din 28 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială a fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă SC D.C. SA, împotriva sentinței nr. 10/ C din 1 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Mehedinți secția comercială și de contencios administrativ, a fost schimbată în tot sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a stabilit că deși potrivit art. 1420 alin. (2) C. civ.

locatorul este dator prin însăși natura contractului, fără să fie trebuință de nici o stipulație specială de a-l menține în starea de a putea servi la întrebuințarea pentru care a fost închiriat sau arendat, în speță există însă stipulația părților, derogatorie de la această reglementare, potrivit căreia pe toată durata încheierii, chiriașul se obligă să efectueze reparațiile curente pentru a asigura funcționalitatea bunului închiriat conform destinației, costul lucrărilor fiind suportate de chiriaș. În art. 5 al aceluiași contract părțile au prevăzut că în prețul chiriei nu sunt incluse utilitățile (energia electrică, energia termică, apa, gunoiul, telefonul) care se vor suporta tot de chiriaș.

Intimata avea obligația, potrivit clauzelor contractuale să asigure funcționalitatea bunului închiriat, obligație pe care nu a îndeplinit-o, cum de altfel nu și-a îndeplinit nici obligația de plată a chiriei, a impozitelor, taxelor locale și utilităților, având culpă în derularea contractului.

Împotriva deciziei nr. 158 din 28 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială a promovat recurs reclamanta SC L. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că instanța de apel a încălcat dreptul la apărare soluționând cauza la primul termen de judecată din data de 21 aprilie 2005, au fost încălcate dispozițiile art. 1420 alin. (2) C. civ., potrivit cărora locatorul este obligat să garanteze liniștita folosință a bunului și instanța nu s-a pronunțat cu privire la faptul că neasigurarea folosinței de către locator a produs un prejudiciu major locatarului care nu a putut să beneficieze de folosința bunului închiriat, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea soluției instanței de fond, fără a motiva în drept cererea de recurs.

Intimata pârâtă SC D.C. SA a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cază, raportat la criticile formulate în cererea de recurs, urmează a le înlătura ca neîntemeiate și a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC L. SRL, pentru următoarele considerente: Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți în cadrul contractului de închiriere din 10 aprilie 2003, având ca obiect F.B., în suprafață de 10.607 m 2 , compusă din construcțiile descrise la art. 1, prețul și modalitatea de plată, durata, întinderea drepturilor și obligațiile asumate reciproc, răspunderea contractuală precum și regimul sancționator care intervine în situația nerespectării clauzelor existente.

Este de necontestat că părțile, de comun acord, prin libera lor manifestare de voință au prevăzut la art. 16 din contract, capitolul III intitulat obligațiile chiriașului, că pe toată durata închirierii, chiriașul se obligă să efectueze reparațiile curente pentru a asigura funcționalitatea bunului, va plăti impozitele și taxele locale privind bunul închiriat, chiria în limitele stabilite și la termenele scadente. De asemenea s-a mai negociat că tariful chiriei nu include cheltuielile privind utilitățile de energiei electrică, energie termică, apă, gunoi și telefon, toate fiind suportate numai de chiriaș. Relevanță juridică în corecta stabilire a situației de fapt și de drept o mai reprezintă și sentința civilă nr. 213/ C din 20 aprilie 2004, pronunțară de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin care a fost admisă acțiunea precizată formulată de SC D.C.

SA, împotriva pârâtei SC L. SRL în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de 50.416.131 lei din care 28.661.672 lei reprezintă chirie pe lunile parțial decembrie 2003, ianuarie și februarie 2004, suma de 8.331.228 lei reprezintă impozite și taxe locale restanță pe trimestrele II, III și IV ale anului 2003 și 13.423.231 lei reprezintă penalități de întârziere. Aceiași forță probantă în dovedirea culpei reclamantei în aducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate o are și sentința nr. 796/ C din 10 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin care a fost admisă în parte cererea reclamantei SC D.C. SA, împotriva aceleiași pârâte, fiind obligată la plata sumei de 95.034.583 cu titlu de chirie restantă corespunzătoare lunilor mai – octombrie 2004 și penalități de întârziere.

Nu poate fi primită nici critica recurentei privitoare la încălcarea dreptului la apărare, prin neacordarea unui termen, în baza unei cereri transmise prin fax la data de 20 aprilie 2005, deoarece reglementările imperative cuprinse în art. 156 alin. (1) C. proc. civ. cu maximă rigurozitate stabilesc că instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Din verificarea cererii reclamantei prin care solicită termen pentru apărare, reiese că această cerere nu este motivată, neexistând expusă nici o împrejurare care să justifice în mod real amânarea cauzei. Mai mult, instanța a dat eficiență juridică dispozițiilor art. 156 alin. (2), care precizează că atunci când refuză amânarea judecății, pentru acest motiv, va amâna pronunțarea în vederea depunerii de note scrise.

Reclamanta însă nu a valorificat această modalitate de exercitare a dreptului la apărare și nu a depus note scrise. Aceste rațiuni juridice expuse determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC L. SRL să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ. și va menține ca legală și temeinică decizia nr. 158 din 28 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC L. SRL. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 158 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.