ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1088/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 10/ C din 1

februarie 2005, pronunțată de Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC L.

SRL, împotriva pârâtei SC D.C. SA în sensul că a dispus rezilierea contractului

de închiriere din 10 aprilie 2003 încheiat între părți.

În fundamentarea acestei soluții

instanța de fond a reținut că în temeiul contractului din 10 aprilie 2003

pârâta a închiriat reclamantei F.B., compusă din 3 grajduri, magazie furaje și

corp administrativ, pe o perioadă de 3 ani. Bunurile au fost închiriate cu

destinația de a servi pentru creșterea păsărilor, activitate care potrivit

actelor eliberate de organele de specialitate, respectiv D.S.V., necesită

existența unor utilități, între care apă potabilă, canalizare și energie

electrică. Prin semnarea contractului părțile au recunoscut existența acestor

utilități primite în stare bună.

S-a apreciat că pârâta este în culpă

prin aceea că, în derularea raporturilor contractuale s-a mărginit la o

atitudine pasivă, așteptând doar să primească chiria, fără a-și mai îndeplini

obligațiile pe care le avea în calitate de locator, respectiv asigurarea

funcționalității sistemului de alimentare cu apă necesară bunului închiriat,

conform art. 1420 pct. 2 și 3 C. civ., reportat la art. 1421 C. civ.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 47 pronunțată în ședința camerei de consiliu de la

21 aprilie 2005 a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării

formulată de petenta SC D.C. SA, privind suspendarea sentinței nr. 10/ C din 1

februarie 2005 a Tribunalului Mehedinți, cu motivarea că în speță apelul

declarat în termen suspendă executarea hotărârii date de prima instanță,

aceasta nefiind susceptibilă de executare.

Prin decizia nr. 158 din 28 aprilie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială a fost admis

apelul declarat de apelanta pârâtă SC D.C. SA, împotriva sentinței nr. 10/ C

din 1 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Mehedinți secția comercială și

de contencios administrativ, a fost schimbată în tot sentința în sensul că a

fost respinsă acțiunea.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a stabilit că deși potrivit art. 1420 alin. (2) C. civ.

locatorul este dator prin însăși natura contractului, fără să fie trebuință de

nici o stipulație specială de a-l menține în starea de a putea servi la

întrebuințarea pentru care a fost închiriat sau arendat, în speță există însă

stipulația părților, derogatorie de la această reglementare, potrivit căreia pe

toată durata încheierii, chiriașul se obligă să efectueze reparațiile curente

pentru a asigura funcționalitatea bunului închiriat conform destinației, costul

lucrărilor fiind suportate de chiriaș. În art. 5 al aceluiași contract părțile au

prevăzut că în prețul chiriei nu sunt incluse utilitățile (energia electrică,

energia termică, apa, gunoiul, telefonul) care se vor suporta tot de chiriaș.

Intimata avea obligația, potrivit

clauzelor contractuale să asigure funcționalitatea bunului închiriat, obligație

pe care nu a îndeplinit-o, cum de altfel nu și-a îndeplinit nici obligația de

plată a chiriei, a impozitelor, taxelor locale și utilităților, având culpă în

derularea contractului.

Împotriva deciziei nr. 158 din 28

aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială a

promovat recurs reclamanta SC L. SRL, care a criticat această hotărâre

judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că instanța

de apel a încălcat dreptul la apărare soluționând cauza la primul termen de

judecată din data de 21 aprilie 2005, au fost încălcate dispozițiile art. 1420 alin.

(2) C. civ., potrivit cărora locatorul este obligat să garanteze liniștita

folosință a bunului și instanța nu s-a pronunțat cu privire la faptul că neasigurarea

folosinței de către locator a produs un prejudiciu major locatarului care nu a

putut să beneficieze de folosința bunului închiriat, solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea soluției instanței de

fond, fără a motiva în drept cererea de recurs.

Intimata pârâtă SC D.C. SA a depus

întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cază, raportat la criticile formulate în cererea de

recurs, urmează a le înlătura ca neîntemeiate și a respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC L. SRL, pentru următoarele considerente:

Printr-o integrală și completă

apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi

juridice dintre părți în cadrul contractului de închiriere din 10 aprilie 2003,

având ca obiect F.B., în suprafață de 10.607 m

2

, compusă din

construcțiile descrise la art. 1, prețul și modalitatea de plată, durata,

întinderea drepturilor și obligațiile asumate reciproc, răspunderea

contractuală precum și regimul sancționator care intervine în situația

nerespectării clauzelor existente.

Este de necontestat că părțile, de

comun acord, prin libera lor manifestare de voință au prevăzut la art. 16 din

contract, capitolul III intitulat obligațiile chiriașului, că pe toată durata

închirierii, chiriașul se obligă să efectueze reparațiile curente pentru a

asigura funcționalitatea bunului, va plăti impozitele și taxele locale privind

bunul închiriat, chiria în limitele stabilite și la termenele scadente. De

asemenea s-a mai negociat că tariful chiriei nu include cheltuielile privind

utilitățile de energiei electrică, energie termică, apă, gunoi și telefon,

toate fiind suportate numai de chiriaș.

Relevanță juridică în corecta

stabilire a situației de fapt și de drept o mai reprezintă și sentința civilă nr.

213/ C din 20 aprilie 2004, pronunțară de Judecătoria Drobeta Turnu Severin,

prin care a fost admisă acțiunea precizată formulată de SC D.C. SA, împotriva

pârâtei SC L. SRL în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de 50.416.131

lei din care 28.661.672 lei reprezintă chirie pe lunile parțial decembrie 2003,

ianuarie și februarie 2004, suma de 8.331.228 lei reprezintă impozite și taxe

locale restanță pe trimestrele II, III și IV ale anului 2003 și 13.423.231 lei

reprezintă penalități de întârziere. Aceiași forță probantă în dovedirea culpei

reclamantei în aducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate o are și sentința

nr. 796/ C din 10 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu

Severin, prin care a fost admisă în parte cererea reclamantei SC D.C. SA,

împotriva aceleiași pârâte, fiind obligată la plata sumei de 95.034.583 cu

titlu de chirie restantă corespunzătoare lunilor mai – octombrie 2004 și

penalități de întârziere.

Nu poate fi primită nici critica

recurentei privitoare la încălcarea dreptului la apărare, prin neacordarea unui

termen, în baza unei cereri transmise prin fax la data de 20 aprilie 2005,

deoarece reglementările imperative cuprinse în art. 156 alin. (1) C. proc. civ.

cu maximă rigurozitate stabilesc că instanța va putea da un singur termen

pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Din verificarea cererii reclamantei

prin care solicită termen pentru apărare, reiese că această cerere nu este

motivată, neexistând expusă nici o împrejurare care să justifice în mod real

amânarea cauzei. Mai mult, instanța a dat eficiență juridică dispozițiilor art.

156 alin. (2), care precizează că atunci când refuză amânarea judecății, pentru

acest motiv, va amâna pronunțarea în vederea depunerii de note scrise.

Reclamanta însă nu a valorificat această modalitate de exercitare a dreptului

la apărare și nu a depus note scrise.

Aceste rațiuni juridice expuse

determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC L.

SRL să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul,

nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ. și va menține

ca legală și temeinică decizia nr. 158 din 28 aprilie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC L. SRL.

Drobeta Turnu Severin împotriva

deciziei nr. 158 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2006.