ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1320/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 433 din 20

octombrie 2005, a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 1264/2005,

a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea (disjunsă din dosarul nr. 3160/2005

al Tribunalului Mehedinți, prin sentința civilă nr. 718 din 4 iulie 2005),

numitului D.I., având ca obiect desființarea contractului de concesiune nr. 1273/1999,

modificat prin actele adiționale din 5 februarie 2003 și 9 martie 2005, privind

Circumscripția sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor Orșova, în

contradictoriu cu A.D.S. - concedent și Cabinetul medical veterinar „Dr. P.C.

Orșova - concesionar.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că reclamantul, solicitând inițial desființarea

contractului, a făcut referire ulterior la rezoluțiunea și rezilierea

contractului, sancțiuni care nu pot fi invocate, decât de una dintre părțile

contractante, și nicidecum de către un terț, astfel cum este reclamantul.

Analizând și ipoteza solicitării de

către reclamant, a constatării nulității contractului, instanța a constatat că

nici una dintre condițiile de valabilitate - consimțământ, capacitate, obiect,

cauză, nu a fost încălcată în contractul atacat.

A apreciat instanța că art. 9 pct. 1

lit. h) din contractul de concesiune, invocat de reclamant, se referă la

ipoteza încetării contractului la cererea unui terț, dar cu condiția ca acesta

să fi obținut mai întâi o hotărâre judecătorească de anulare a licitației în

baza căreia s-a încheiat actul, condiție pe care reclamantul nu o îndeplinește.

Împotriva acestei sentințe a

declarat în termen recursul de față, reclamantul, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii sale,

recurentul descrie și critică atitudinea procurorului de ședință prezent la

dezbaterile în fond și invoca implicit nelegalitatea sentinței, pe motiv că

fiica pârâtului-intimat P.C., ca judecător al Curții de Apel Craiova, ar fi

influențat soluția completului.

Invocă recurentul ca al doilea motiv

al cererii, situația că pârâtul P.C. ar fi pierdut locul de muncă, dovada fiind

decizia civilă nr. 622 din 7 martie 2003, a Curții de Apel Timișoara (dosar nr. 1354/u2001).

Arată recurentul că decizia civilă nr.

1319 din 24 septembrie 2001 a Tribunalului Timiș (dosar nr. 7749/2001)

reprezintă autoritate de lucru judecat, iar executarea ei nu a putut fi făcută

din cauza fiicei pârâtului P.C., invocând art. 1201 C. civ.

Recursul nu se fondează.

judecătorul deliberează independent, astfel încât concluziile și atitudinea

procurorului de ședință nu au nici o relevanță în legătură cu soluția

pronunțată, a cărei motivare în fapt și în drept se bazează pe ansamblul

probatoriului administrat în cauză și, respectiv, pe normele juridice incidente

în cauza dedusă judecății.

În ceea ce privește rudenia unui alt

judecător, decât cel care a soluționat cauza, cu una dintre părți, aceasta îl

îndreptățea pe reclamant, în principiu, să ceară strămutarea cauzei la o altă

instanță de același grad, în condițiile art. 37 C. proc. civ. Dar reclamantul nu a uzat de acest mijloc procedural.

Însă situația sus menționată nu

presupune în mod automat și absolut pronunțarea unei hotărâri nelegale.

legătură cu situația pârâtului P.C., care și-ar fi pierdut locul de muncă, nu

prezintă relevanță în cauza de față.

autorității de lucru judecat, condițiile existenței ei nu sunt întrunite în

cauză.

În fapt, recurentul din cauza de

față s-a judecat cu Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți într-un litigiu de

muncă, în care a solicitat reintegrarea sa.

Prin sentința civilă nr. 6322/1997 a

Tribunalului Mehedinți, irevocabilă, s-a dispus reintegrarea reclamantului și

plata drepturilor sale salariale.

Direcția Sanitar-Veterinară

Mehedinți a pus în executare numai a doua dispoziție a sentinței, motivând că

reintegrarea nu poate fi pusă în executare, întrucât postul este unic, dar

mixt, sanitar veterinar și de control al alimentelor, iar reclamantul nu are

pregătirea necesară pentru această din urmă cerință a postului.

Cele sus hotărâte de Direcția Sanitar-Veterinară

s-au concretizat într-o dispoziție cu nr. 17 din 25 mai 1998, act pe care

reclamantul l-a atacat în justiție, acțiunea fiind respinsă și, de asemenea,

recursul său, prin decizia civilă nr. 1678 din 16 noiembrie 2001, a Tribunalului Timiș, instanță competentă ca urmare a strămutării - dosar nr. 7750/2001.

Concomitent, însă, cu aceste două

cicluri procesuale în cele două litigii de muncă, în aplicarea H.G. nr. 446/1999,

privind aprobarea concesionării unor activități sanitare veterinare publice de

interes național și a unor bunuri proprietate publică a statului, iar ulterior

în aplicarea Legii nr. 268/2001, privind privatizarea societății comerciale ce

dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului, cu

destinație agricolă, Circumscripția sanitară veterinară și pentru siguranța

alimentelor Orșova a fost scoasă la licitație în vederea concesionării.

Primul contract de concesionare

atacat în cauza de față este rezultatul licitației câștigate de pârâtul P.C.,

iar cele două acte adiționale ulterioare sunt efectul preluării contractelor de

concesiune încheiate de Ministerul Agriculturii și Alimentației, de către A.D.S.,

înființată chiar prin Legea nr. 268/2001 și pârâtă în cauza de față.

Recurentul a atacat în justiție și

licitația organizată pentru concesionare, dar cererile sale au fost respinse

irevocabil prin sentința civilă nr. 10512 din 23 noiembrie 1999 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Așadar, hotărârea judecătorească irevocabilă

prin care s-a dispus reintegrarea recurentului, ca parte a unui raport de muncă

cu Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți nu poate constitui obiectul unei

excepții de autoritate de lucru judecat în cauza de față, care are ca obiect o

acțiune în contencios administrativ privind desființarea unui contract de

concesiune, în raport cu care recurentul este doar un terț. Nu există tripla

identitate a elementelor prevăzute de art. 1201 C. proc. civ.: obiect, cauză juridică, părți.

Pe de altă parte, însă, se constată

că în măsura în care contractul de concesiune este doar forma (

instrumentum

)

pe care o ia câștigarea licitației, iar instanța, separat, la cererea

reclamantului, a statuat că licitația s-a desfășurat legal, va exista în cauza

de față o prezumție de autoritate de lucru judecat care va juca în favoarea

părților contractante din raportul juridic de concesiune și care îi este

opozabilă și reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul D.I. împotriva sentinței civile nr. 433 din 20 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 aprilie 2006.