ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1371/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1371/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 23 din 18
aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Orșova s-a declinat competența de
soluționare a acțiunii formulată de Primăria Orșova împotriva pârâtei SC C.I. SRL
Topleț, având ca obiect reziliere contract de concesiune și pretenții, în
favoarea Tribunalului Mehedinți.
În considerentele sentinței
s-a reținut că în raport de natura litigiului care este comercială și de
obiectul acțiunii, reziliere contract de concesiune, care nu este evaluabil în
bani, competența materială de soluționare în primă instanță aparține
tribunalului conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentința nr. 1531 din
13 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de
contencios administrativ, în dosarul nr. 8810/Com/2006, s-a declinat competența
aceleiași cauze la Judecătoria Orșova, constatându-se conflictul negativ de
competență.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că în situația în care rezilierea contractului de concesiune
s-a formulat pentru neplata unor datorii anterioare provenind din derularea
contractului de închiriere nr. 15/1994 nu se poate reține că rezilierea este un
capăt de cerere principal, ci unul accesoriu.
S-a mai reținut că
soluționarea acestei cereri depinde de valoarea restanțelor și a investițiilor
realizate până la 30 ianuarie 2006 ce formează obiectul unui proces în curs din
care a fost disjunsă prezenta cerere, competentă fiind tot instanța care a fost
investită cu soluționarea cererii principale, Judecătoria Orșova.
Prin sentința nr. 90 din 11
decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială s-a
soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Orșova și
Tribunalul Mehedinți, stabilindu-se competența de soluționare a acțiunii, având
ca obiect cererea de reziliere a contractului de concesiune nr. 458/2005, în favoarea
Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, ca
litigiu de contencios administrativ.
În considerente s-a reținut
că drepturile și obligațiile părților din litigiu își au izvorul în contractul
de concesiune a terenului și închirierea obiectivului „ștrand orășenesc
Orșova”, bunuri ce aparțin domeniului public al Municipiului Orșova, fiind
înscrise în anexa nr. 3 la H.G. nr. 963/2002, conform mențiunii de la art. 2 din
contract.
Că, potrivit art. 2 din
Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege și contractul încheiat
de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor
proprietate publică ceea ce atrage competența instanței de contencios
administrativ.
S-a mai avut în vedere că
cererea de reziliere a fost promovată pe cale incidentală în cadrul unui proces
născut tot în legătură cu executarea contractului de concesiune, cerere ce a
fost disjunsă și că, fără a se pronunța asupra competenței soluționării cererii
principale, nefiind investită în acest sens, instanța ce are plenitudinea de
competență în soluționarea litigiilor născute din încheierea unui contract de
concesiune de către o autoritate publică aparține instanței de contencios
administrativ.
Împotriva acestei sentințe a
formulat recurs reclamanta care a invocat aplicarea greșită a legii, motiv de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de
recurs se aduc următoarele critici:
- Cererea principală ce face
obiectul dosarului nr. 1657/2004 la Judecătoria Orșova a fost înregistrată la 3
septembrie 2004, iar Legea nr. 544/2004 (M. Of. nr. 1154/7.12.2001) competența
instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei de față.
Recurenta consideră că, în
raport de prevederile art. 27 din lege și de momentul sesizării instanței cu
cererea principală, competența de soluționare revine Judecătoriei Orșova.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 27 din Legea nr.
544/2004 privind contenciosul administrativ, cauzele aflate pe rolul
instanțelor la data în vigoare (6 ianuarie 2005) a legii vor continua să se
judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței.
Rezultă că sunt de
competența instanțelor de contencios administrativ actele administrate definite
de art. 2 lit. c), respectiv și contractele de concesiune încheiate de
autoritățile publice după data de 6 ianuarie 2005.
În cauză, contractul de
concesiune a terenului și închiriere a obiectivului „ștrand orășenesc Orșova” (nr.
458/2005) a fost încheiat la fata de 15 iulie 2005, iar instanța a fost
sesizată cu cererea în reziliere a contractului la data de 15 februarie 2006
când reclamanta și-a precizat și completat acțiunea în pretenții ce face
obiectul dosarului nr. 1667/2004 ce se află pe rolul Judecătoriei Orșova și din
care a fost disjunsă prezenta cauză.
În atare situație, în care
este de necontestat caracterul de act administrativ al contractului ce face
obiectul judecății, în raport de data perfectării acestuia și data sesizării
instanței în mod corect s-a reținut de către instanța anterioară competența
materială a instanței de contencios administrativ.
Astfel, potrivit
prevederilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 544/2004, litigiile în care cel puțin
una din părți este o autoritate, iar conflictul s-a născut în legătură cu
închirierea, executarea și încetarea unui act administrativ, în speță,
contractul de concesiune, sunt de competența instanțelor de contencios
administrativ.
Pe cale de consecință, nu
pot fi primite criticile recurentei, sentința fiind dată cu aplicarea corectă a
legii, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312
alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta Primăria Orașului Orșova împotriva sentinței nr.
90 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția
comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 aprilie 2007.