ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1371/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 23 din 18 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Orșova s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de Primăria Orșova împotriva pârâtei SC C.I. SRL Topleț, având ca obiect reziliere contract de concesiune și pretenții, în favoarea Tribunalului Mehedinți. În considerentele sentinței s-a reținut că în raport de natura litigiului care este comercială și de obiectul acțiunii, reziliere contract de concesiune, care nu este evaluabil în bani, competența materială de soluționare în primă instanță aparține tribunalului conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Prin sentința nr. 1531 din 13 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 8810/Com/2006, s-a declinat competența aceleiași cauze la Judecătoria Orșova, constatându-se conflictul negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în situația în care rezilierea contractului de concesiune s-a formulat pentru neplata unor datorii anterioare provenind din derularea contractului de închiriere nr. 15/1994 nu se poate reține că rezilierea este un capăt de cerere principal, ci unul accesoriu. S-a mai reținut că soluționarea acestei cereri depinde de valoarea restanțelor și a investițiilor realizate până la 30 ianuarie 2006 ce formează obiectul unui proces în curs din care a fost disjunsă prezenta cerere, competentă fiind tot instanța care a fost investită cu soluționarea cererii principale, Judecătoria Orșova.

Prin sentința nr. 90 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială s-a soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Orșova și Tribunalul Mehedinți, stabilindu-se competența de soluționare a acțiunii, având ca obiect cererea de reziliere a contractului de concesiune nr. 458/2005, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, ca litigiu de contencios administrativ. În considerente s-a reținut că drepturile și obligațiile părților din litigiu își au izvorul în contractul de concesiune a terenului și închirierea obiectivului „ștrand orășenesc Orșova”, bunuri ce aparțin domeniului public al Municipiului Orșova, fiind înscrise în anexa nr. 3 la H.G.

nr. 963/2002, conform mențiunii de la art. 2 din contract. Că, potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege și contractul încheiat de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică ceea ce atrage competența instanței de contencios administrativ. S-a mai avut în vedere că cererea de reziliere a fost promovată pe cale incidentală în cadrul unui proces născut tot în legătură cu executarea contractului de concesiune, cerere ce a fost disjunsă și că, fără a se pronunța asupra competenței soluționării cererii principale, nefiind investită în acest sens, instanța ce are plenitudinea de competență în soluționarea litigiilor născute din încheierea unui contract de concesiune de către o autoritate publică aparține instanței de contencios administrativ.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta care a invocat aplicarea greșită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs se aduc următoarele critici: - Cererea principală ce face obiectul dosarului nr. 1657/2004 la Judecătoria Orșova a fost înregistrată la 3 septembrie 2004, iar Legea nr. 544/2004 (M. Of. nr. 1154/7.12.2001) competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei de față. Recurenta consideră că, în raport de prevederile art. 27 din lege și de momentul sesizării instanței cu cererea principală, competența de soluționare revine Judecătoriei Orșova. Recursul este nefondat. Potrivit art. 27 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, cauzele aflate pe rolul instanțelor la data în vigoare (6 ianuarie 2005) a legii vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței.

Rezultă că sunt de competența instanțelor de contencios administrativ actele administrate definite de art. 2 lit. c), respectiv și contractele de concesiune încheiate de autoritățile publice după data de 6 ianuarie 2005. În cauză, contractul de concesiune a terenului și închiriere a obiectivului „ștrand orășenesc Orșova” (nr. 458/2005) a fost încheiat la fata de 15 iulie 2005, iar instanța a fost sesizată cu cererea în reziliere a contractului la data de 15 februarie 2006 când reclamanta și-a precizat și completat acțiunea în pretenții ce face obiectul dosarului nr. 1667/2004 ce se află pe rolul Judecătoriei Orșova și din care a fost disjunsă prezenta cauză. În atare situație, în care este de necontestat caracterul de act administrativ al contractului ce face obiectul judecății, în raport de data perfectării acestuia și data sesizării instanței în mod corect s-a reținut de către instanța anterioară competența materială a instanței de contencios administrativ.

Astfel, potrivit prevederilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 544/2004, litigiile în care cel puțin una din părți este o autoritate, iar conflictul s-a născut în legătură cu închirierea, executarea și încetarea unui act administrativ, în speță, contractul de concesiune, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. Pe cale de consecință, nu pot fi primite criticile recurentei, sentința fiind dată cu aplicarea corectă a legii, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Primăria Orașului Orșova împotriva sentinței nr. 90 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2007.