ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2745/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4376 din 25 septembrie 2006 a Tribunalului Dolj, secția comercială, s-a admis acțiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanții T.E., D.Z., B.I., A.F., B.I. împotriva pârâților C.L.M. CRAIOVA, SC G.I. SRL BUCUREȘTI și în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI CRAIOVA – A.S. S-a constatat nulitatea contractului de concesiune nr. 257 din 1 aprilie 2005 încheiat între pârâții C.L.M. CRAIOVA și SC G.I. SRL și a actului adițional nr. 1 la acest contract în ceea ce privește concesionarea suprafeței de 76 mp, teren situat în Craiova, teren ce aparține reclamanților. Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 46,38 din 4 decembrie 2006, a admis cererea formulată de reclamanta D.Z.

de completare a dispozitivului sentinței nr. 4376 din 25 septembrie 2006 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că s-a admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și pârâții C.L.M. CRAIOVA și SC G.I. SRL cu sediul în București au fost obligați la 5.110.000 lei cu acest titlu. Prin decizia nr. 37 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, s-au admis apelurile declarate de reclamanta D.Z. și de pârâții C.L.M. CRAIOVA și PRIMARUL MUNICIPIULUI CRAIOVA – A.S. împotriva celor două sentințe pronunțate de Tribunalul Dolj și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut în considerentele deciziei că actul a cărui nulitate se cere a fost emis de o autoritate publică, fiind un act administrativ, iar potrivit, art. 8 din Legea nr. 544/2004 competența materială în soluționarea cauzei revenea secției de contencios administrativ și fiscal și nu secției comerciale așa cum greșit a apreciat instanța de fond. Împotriva acestei decizii reclamanta D.Z. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca instanță competentă în soluționarea litigiului. A susținut recurenta că în raport de obiectul litigiului, constatarea nulității contractului de concesiune și a actului adițional, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 544/2004 care se referă la fazele premergătoare unui contract administrativ sau la litigii legate de aplicarea și executarea contractului administrativ.

Că dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din acest act normativ prevăd că sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, dar în speță suntem în prezența unui contract de drept privat, iar suprafața de 78 mp la care se referă i-a fost restituită prin dispoziția primarului, în aplicarea Legii nr. 10/2001. Prin întâmpinare intimata SC G.I. SRL a solicitat respingerea recursului întrucât, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze și litigiile legate de încheierea, modificarea, interpretarea și încetarea contractului administrativ, iar legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor se referă atât la bunuri proprietate publică cât și la cele proprietate privată.

Recursul nu este fondat. Obiectul litigiului dedus judecății astfel cum a fost precizat îl constituie anularea contractului de concesiune nr. 257 din 1 aprilie 2005 încheiat între C.L.M. Craiova prin Primar în calitate de concedent și SC G.I. SRL cu sediul în București în calitate de concesionar. Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.

Având în vedere că prin acțiune se solicită anularea unui act încheiat cu o autoritate publică și în raport de dispozițiile legale menționate, competenta materială în soluționarea litigiului aparține Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, așa cum în mod legal a reținut instanța de apel. Susținerea recurentei că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor deoarece aceasta se referă numai la bunurile proprietate publică, va fi înlăturată, cât timp dispozițiile art. 1 din actul normativ menționat privesc și bunurile proprietate privată.

Pe de altă parte, contractul de concesiune a cărui nulitate se solicită a fost încheiat în temeiul Legii nr. 219/1998 așa cum s-a menționat în Capitolul I în vigoare la data introducerii acțiunii, care prevedea la art. 27 alin. (3) că acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul autorității contractante. Afirmația recurentei că suprafața de 76 mp i-a fost restituită prin dispoziția primarului în aplicarea legii nr. 10/2001 și deci nu suntem nici în prezența unei proprietăți private a Consiliului Local Craiova, este fără relevanță în ceea ce privește competența în soluționarea litigiului, cu atât mai mult cu cât la data încheierii contractului de concesiune terenul era în proprietatea C.L.M.

Craiova. Pentru considerentele reținute, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta D.Z., împotriva deciziei nr. 37 din 20 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2007.