ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2631/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr. 3783 din 27 septembrie 2005, reclamanta SC M.C. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC G.S. SA reprezentată de lichidatorul desemnat, SC F.C. SA, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la respectarea clauzelor contractuale din contractul de închiriere din 22 octombrie 2003 și din actul adițional încheiat la data de 15 noiembrie 2004. Judecătoria Caransebeș prin sentința nr. 472 din 9 februarie 2006 a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin. Tribunalul Caraș Severin prin sentința nr. 1573 din 24 mai 2006 a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Curtea de Apel Timișoara prin Decizia nr. 46 din 22 februarie 2007 a respins apelul declarat de reclamantă. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta fără a indica temeiul de drept al cererii sale. Recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că lichidatorul societății intimate nu a respectat clauzele contractuale, nepunând la dispoziție holdele închiriate, ceea ce a atras pentru recurentă imposibilitatea de desfășurare a activității de exploatare a parcelelor care erau închiriate altor societăți comerciale. Recurenta a mai arătat că intimata-pârâtă a denunțat unilateral contractul de închiriere și actul adițional, urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către societatea recurentă, așa cum a înțeles societatea intimată.

Recursul este nefondat. Este de observat că, în susținerea recursului recurenta reiterează, în totalitate, criticile aduse prin cererea de apel instanței de fond, extinzându-le, parțial, și asupra instanței de apel, fără a le detalia cu privire la aceasta din urmă. De asemenea, este de subliniat că recurenta nu a dezvoltat (structurat) motivele de recurs conform cerințelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și nu a precizat relevanța pe care o au afirmațiile vizând fondul cauzei și criticile aduse instanței de fond, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Aspectele evidențiate în recursul formulat de către recurenta-reclamantă se constituie într-o succesiune de afirmații, ce vizează exclusiv fondul pricinii, nerelevante spre a determina casarea ori modificarea deciziei atacate.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL Reșița împotriva Deciziei nr. 46 din 22 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2008.