ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2631/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria

Caransebeș sub nr. 3783 din 27 septembrie 2005, reclamanta SC M.C. SRL a

solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC G.S. SA reprezentată de lichidatorul

desemnat, SC F.C. SA, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să

dispună obligarea pârâtei la respectarea clauzelor contractuale din contractul

de închiriere din 22 octombrie 2003 și din actul adițional încheiat la data de

15 noiembrie 2004.

Judecătoria

Caransebeș prin sentința nr. 472 din 9 februarie 2006 a declinat competența de

judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin.

Tribunalul Caraș

Severin prin sentința nr. 1573 din 24 mai 2006 a respins acțiunea formulată de

reclamantă.

Curtea de Apel

Timișoara prin Decizia nr. 46 din 22 februarie 2007 a respins apelul declarat

de reclamantă.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta fără a indica temeiul de drept

al cererii sale.

Recurenta-reclamantă

a arătat, în esență, că lichidatorul societății intimate nu a respectat clauzele

contractuale, nepunând la dispoziție holdele închiriate, ceea ce a atras pentru

recurentă imposibilitatea de desfășurare a activității de exploatare a

parcelelor care erau închiriate altor societăți comerciale. Recurenta a mai

arătat că intimata-pârâtă a denunțat unilateral contractul de închiriere și

actul adițional, urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către

societatea recurentă, așa cum a înțeles societatea intimată.

Recursul este

nefondat.

Este de observat că,

în susținerea recursului recurenta reiterează, în totalitate, criticile aduse

prin cererea de apel instanței de fond, extinzându-le, parțial, și asupra

instanței de apel, fără a le detalia cu privire la aceasta din urmă.

De asemenea, este de

subliniat că recurenta nu a dezvoltat (structurat) motivele de recurs conform

cerințelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și nu a

precizat relevanța pe care o au afirmațiile vizând fondul cauzei și criticile

aduse instanței de fond, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin.

(1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Aspectele evidențiate

în recursul formulat de către recurenta-reclamantă se constituie într-o

succesiune de afirmații, ce vizează exclusiv fondul pricinii, nerelevante spre

a determina casarea ori modificarea deciziei atacate.

În consecință, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta

SC M.C. SRL Reșița împotriva Deciziei nr. 46 din 22 februarie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2008.