ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1209/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 49/ CA, pronunțată la data de 13 mai 2002, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea în anularea Hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 decembrie 1998 a Tribunalului Arbitral de pe lângă C.C.I. Vaslui, formulată de pârâta, SC A. SA, în contradictoriu cu reclamanta, SC L.C.L.R. SRL, cu consecința anulării acesteia și, urmare a rejudecării cererii pe fond, a admiterii, în parte, a acțiunii reclamantei, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 12.308 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul dolari S.U.A. din ziua achitării sumei, cu titlu de preț al lucrărilor de aducțiune a apei și a sumei de 30.058.450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind obligarea acestei părți la emiterea de noi facturi, conform contractului, cu retragerea facturilor emise eronat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a avut în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a asigura reclamantei alimentarea cu apă rece; acordul pârâtei manifestat, expres, prin adresa 809 din 23 septembrie 1997, ca reclamanta să execute lucrarea pentru aducțiunea de apă rece direct din rețeaua R.A.G.C.L.T.C., conform contractului de închiriere încheiat între părți la data de 8 iunie 1996; concluziile expertizei tehnice și ale expertizei contabile efectuate în cauză, care arată că reclamanta a fost îndreptățită să urgenteze realizarea unei aducțiuni de apă separată de cea a SC M. SA, cu care pârâta avea contract de furnizare. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC A. SA, invocând ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc.

civ. În dezvoltarea acestor motive de recurs s-a arătat, în esență, că prin hotărârea atacată s-au ignorat dispozițiile art. 1426 C. civ. și expertiza tehnică efectuată în cauză și s-au încălcat prevederile art. 274 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Astfel, este de observat că litigiul între părți nu a fost determinat de tulburarea folosinței imobilului închiriat de locatorul SC A. SA locatarului SC L.C.L.R. SRL, astfel cum a fost stabilită de acestea prin art. 1 alin. (2) lit. a) - f) din contractul de închiriere, încheiat la data de 8 iulie 1996, nejustificându-se, așadar, incidența art. 1426 C. civ., iar instanța de control judiciar, rejudecând fondul pricinii și obligând pârâta căzută în pretenții să plătească reclamantei, proporțional pretențiilor acordate acesteia, cheltuielile de judecată pe care a dovedit că le-a făcut, în speță, cu ocazia judecății pricinii, conform înscrisurilor existente în dosare, a aplicat, corect, prevederile art. 274 C. proc.

civ., aspecte ce înlătură, ca neîntemeiate, citicile ce vizează motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Nici critica circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., referitoare la nepronunțarea instanței de control judiciar asupra expertizei tehnice efectuată în cauză, nu se justifică, având în vedere că în considerentele hotărârii atacate se regăsesc concluziile evocatei expertize în argumentarea soluției pronunțate. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Vaslui, împotriva sentinței nr. 49 din 13 mai 2002, pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca nefondat. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 februarie 2005.