ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1032/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 175 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul

Bihor, în dosarul nr. 2866/111/2006, s-a respins acțiunea formulată de

reclamanții C. E. și C.I., în

contradictoriu

cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și

Finanțelor, având

ca obiect pretenții.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit

dispozițiilor Codului de procedură penală, de repararea prejudiciului de către

stat, urmare a unei erori judiciare comise în cursul procesului penal,

beneficiază persoana care a fost condamnată

definitiv,

și care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate

ori

căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, potrivit art. 504

C. proc. pen., dacă în urma rejudecării cauzei

s-a pronunțat o

hotărâre definitivă de achitare.

Î

n cauză, reclamanții nu se află în niciuna dintre situațiile enumerate,

iar faptul că nu și-au redobândit un bun în urma demersurilor pe care le-au

întreprins, nu îi îndreptățește la acordarea de despăgubiri, nefiind în

prezența vreunei erori judiciare cauzate într-un proces penal, astfel cum este

definită de art. 504 C. proc. pen.

Prin decizia nr. 47 din 17 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, s-a admis excepția autorității de lucru judecat,

invocată, din oficiu, și s-a respins apelul declarat de apelanții-reclamanți C.

E. și C.I., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1201 C. civ., este putere de lucru judecat atunci când o a

doua cerere de chemare în judecată are același obiect, și se întemeiază pe

aceeași cauză.

Prin sentința civilă nr. 564 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Bihor,

respectiv decizia civilă nr. 457 din 20 martie 2008 a Curții de Apel Oradea,

irevocabile, instanțele de judecată s-au pronunțat în procese având același

obiect cu cel de față, între aceleași părți și având aceeași cauză.

S-a concluzionat, că sunt întrunite cumulativ cele trei condiții cerute

de textul mai sus evocat pentru existența autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs C.E. și C.I., care, fără să

indice vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., au arătat că, în mod eronat, curtea de apel susține că în speță operează

puterea lucrului judecat față de decizia nr. 457 din 20 martie 2008 a Curții de

Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 4185/35/2005, întrucât

procesul în acest dosar s-a purtat în

contradictoriu cu SC R.E. SRL

și Ministerul Finanțelor Publice București

și a avut ca obiect despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea dozatorului

sustras abuziv de administratorul SC R.E. SRL, contravaloarea folosului de care

au fost lipsiți de la sustragerea dozatorului până la zi, precum și „tragerea

la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale suferite în cei aproape 11

ani".

S-a concluzionat, că între litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr.

4185/35/2005 și prezentul litigiu, nu există identitate de părți, obiect și

cauză.

S-a mai arătat, că în dosarul nr. 1872/11/2006 al

Curții de Apel

Oradea, în care

s-a pronunțat decizia nr. 492/A/2007, a fost chemat în judecată Parchetul de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție pentru nepromovarea recursului în anulare

împotriva sentinței penale nr. 2734 din 15 decembrie 1999 pronunțată de

Judecătoria Oradea, a deciziei penale nr. 85/A/2000 pronunțată de Tribunalul

Bihor și a deciziei penale nr. 392/R/2000 a Curții de Apel Oradea, astfel că

între litigiul de față și litigiul soluționat prin decizia civilă nr.

492/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea nu există identitate de părți și

cauză.

In continuare, recurenții-reclamanți au formulat critici privind

soluțiile pronunțate prin mai multe decizii penale, ce nu vor fi primite și

analizate, întrucât în calea de atac promovată împotriva unei hotărâri

judecătorești este inadmisibil a se formula critici împotriva altor hotărâri,

pronunțate în alte dosare.

Examinând criticile formulate de recurenții-reclamanți ce permit

încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul

nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a reținut că, în

speță, operează autoritatea de lucru judecat raportat la decizia civilă nr.

457/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Excepția autorității de lucru judecat,

reglementată de art. 1201

C.

civ., este o excepție de fond, dirimantă și absolută.

Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a

doua cerere de chemare în judecată are același

obiect, este întemeiată

pe aceeași cauză și între aceleași părți, făcută

de ele și împotriva lor în aceeași calitate.

Din interpretarea dispozițiilor acestui text de lege, rezultă că pentru

a exista lucru judecat dedus din hotărârea pronunțată într-un proces anterior

trebuie să existe tripla identitate cerută între cele două procese: de

persoane, de obiect și cauză.

In procesul soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 457/R din 20

martie 2008, de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă,

instanța a fost învestită de reclamanții C. E. și

C.I.

cu o acțiune care a avut un capăt de cerere prin care s-a solicitat

obligarea pârâtului Statul Român, prin Consiliul local Oradea, la acordarea de

„despăgubiri în sumă de 2.631.194 lei reprezentând daune create ca urmare a

distrugerii producției, precum și refuzul de a dispune restituirea dozatorului

de către pârâtul M.C.", urmare a erorilor judiciare comise în procesele în

care au fost părți timp de 6 ani, iar, prin prezenta acțiune, reclamanții C. E.

și C.I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român pentru „repararea

daunelor morale suferite, urmare gravei erori judiciare

comise cu ocazia judecării furtului calificat cu consecințe deosebit de

grave a utilajului de fabricat răcoritoare".

De altfel, chiar prin criticile formulate în prezentul recurs,

recurenții-reclamanți arată că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr.

4185/15/2005, în care s-a pronunțat decizia nr. 457 din 2 martie 2005 de către

Curtea de Apel Oradea, s-a solicitat și „tragerea la răspundere civilă pentru

repararea daunelor morale suferite în cei aproape 11 ani", iar, așa cum

s-a arătat mai sus, acest capăt de cerere a fost soluționat în contradictoriu

cu Statul Român.

Prin urmare, se constată că cererea ce face obiectul prezentului

litigiu, între aceleași părți și pentru aceeași cauză și având același o

biect, s-a constituit în capăt de cerere în procesul

ce a făcut obiectul

dosarului nr. 4185/35/2005 al Curții de Apel Oradea,

soluționat irevocabil prin decizia nr. 457/R din 20 martie 2008, astfel că,

legal, a constatat instanța de apel că în speță operează excepția autorității

de lucru judecat, excepție de fond, dirimantă și absolută, ce nu pune în

discuție fondul dreptului și poate fi valorificată înainte de a se dezbate

acest fond, iar admiterea ei face inutilă cercetare în fond a cauzei.

Pentru considerentele expuse, instanța, în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

,

va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți C.E. și C.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanții C.E. și C.I. împotriva deciziei nr. 47/A din

17 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2010.